urari de nou an scolar

Poporan: Concepţiile mele nu sunt din cărţi! (Emfatic). Le-am cules de pe baricade, în iureşul luptei de clasă... (Solemn). Sufăr zilnic pentru propăşirea acestui neam!
Grivan: Suferinţa dumneavoastră este pur electorală...
Poporan: Ce vrei să spui?
Grivan: Vă drămuiţi atent suferinţa. Suferiţi exact atât cât vă trebuie pentru un nou mandat...
Poporan: Te îndoieşti de puterea votului popular?
Grivan: Mă îndoiesc de valoarea lui! Poporul e alcătuit din oameni simpli. Bună-credinţa lor e atât de uşor de înşelat! Le cumpăraţi încrederea cu o brichetă şi o plasă colorată...
Poporan: Crezi că era mai bine în dictatură?
Grivan: Nu. Dictatura îşi asigura puterea prin forţă. Dumneavoastră, prin farse ieftine! Campania electorală a devenit cel mai sinistru carnaval cu putinţă!

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frank Flannagan: La revedere, slăbănoago.
Ariane Chavasse: La revedere, dle Flanngan.
Frank Flannagan: Ai promis.
Ariane Chavasse: Nu-ţi face griji în privinţa mea, dle Flannagan. Au mai fost atâţia bărbaţi înaintea ta şi vor mai fi atâţia după... Şi va fi încă un an de nebunii. Tu la Cannes, eu în Bruxelles cu bancherul. Vrea să-mi iau un Mercedes Benz albastru – e culoarea mea preferată. Iar tu vei fi în Atena, eu, cu ducele din nou în Scoţia. Dar nu ştiu încă dacă voi merge pentru că un alt domn mi-a propus să-mi petrec vara cu el în Deauville. E proprietarul unui hipodrom, e foarte bogat. E numărul 20. Adică 21, tu eşti 20. Aşa că, dle Flannagan, voi fi... bine! Voi fi foarte bine!

replici din filmul artistic Dragoste de după-amiază, după Claude Anet (30 iunie 1957)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joan: Fă-l pe Kevin să meargă din nou, vrei? Îţi cer doar favoarea asta, după care nu-ţi mai cer nimic. E atât de uşor pentru tine. Tot ce trebuie să faci e să pocneşti din degete sau să clipeşti. Fă-l pe Kevin să stea în picioare.
Dumnezeu: Oamenii îmi cer să fac diverse lucruri - mari, mici - de un miliard de ori pe zi, în fiecare zi.
Joan: Şi ce vroiai? Eşti Dumnezeu!
Dumnezeu: Am investit mult timp în Univers. Am inventat reguli. Dau un exemplu prost dacă le încalc. Ca să nu mai spun că ar însemna favoritism. De ce o numai persoană să aibă parte de un miracol şi nu toate? Îţi imaginezi ce confuzie ar fi? E mai bine să respectăm toţi regulile.
Joan: Nu ar mai fi miracole?
Dumnezeu: Miracolele apar în interiorul regulilor.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Nis... Nu mai eşti claustrofobic, mă?!
Nistor: Ba da, şefu', sunt, dar...
Lucian: Cum ai găsit intrarea, Nis?!
Nistor: Nu-mi dau prea bine seama, şefu', dar modul de intrare are legătură strânsă cu piatra aceea ciudată, dacă o mai ştii.
Lucian: O ştiu. Ce-i cu ea, mă?!
Nistor: Păi, am încercat din nou s-o scot de la locul ei, dar n-am reuşit, evident. Când am abandonat încercarea de a o scoate, nu ştiu cum s-a mişcat de la locul ei şi a declanşat sistemul de deschidere, care consta în deplasarea lentă a blocului masiv de piatră ce părea a pune capăt peşterii acesteia. Dar, după cum vezi, şefu', nu era deloc capătul!
Lucian: Da, mă, văd... Bravo, Nis! Descoperirea asta cred că ţi se trage de la claustrofobie; sau de la dulciuri.
Nistor: Aş...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: Spune-mi, tot mai crezi despre mine că aş fi artificială? Despre noi toţi, locuitorii Proximei, cu excepţia membrilor familiei Kuny, sau ţi-ai schimbat între timp această părere?
Lucian: De ce mă întrebi?
Sonya: Fără un motiv anume. Vreau doar să ştiu ce mai crezi despre noi, locuitorii Proximei? Crezi că e o întrebare nepotrivită, incomodă pentru tine?
Lucian: Nu, dar ar trebui să-ţi dai seama că nu-mi schimb părerile aşa de repede, odată formate. Deci, deşi n-am mai aflat nimic nou în acest sens, tot mai cred că sunteţi creaturi artificiale, dar extraordinar de reuşite...
Sonya: Deci, îţi păstrezi convingerile.
Lucian: Da, în privinţa asta, nu sunt un tip schimbător. Sunt foarte conservator, statornic...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Vai, Luci, îmi pare rău! Sincer; n-ar fi trebuit să-ţi spun aşa ceva.
Lucian: Nu, n-ar fi trebuit să gândeşti astfel despre mine! Nu s-o spui... Serios, Lia, să ştii, nu sunt un om chiar atât de îngrozitor precum ai tu impresia că aş fi. Nu sunt rău!
Lia: Nu am deloc această impresie!
Lucian: Nu?! Oare?! Cum altfel ar putea fi considerat un om care şi-ar putea urî tatăl?! Cum?! Spune-mi tu! Poate ştii tu, că eu, nu!
Lia: Ah, am greşit în ceea ce te priveşte; din nou...
Lucian: Să ştii că da. Dar, să nu mai vorbim despre el, altfel voi deveni eu enervant, deşi nu sunt deloc blond.
Lia: Cum aşa?! De ce ai deveni?
Lucian: Păi, dacă-mi amintesc de el, devin melancolic, trist şi foarte probabil, nesuferit. Deci, clar, enervant!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nina: Am vorbit cu Gigel, şofer la Salvare! Când va captura un accidentat serios, înainte de a-l duce la spital, vine cu el la noi, la redacţie...
Mişu: Eşti nebună? Îţi dai seama cât este de periculos?
Nina: Fii calm! Îl vom reanima aici, în secretariat!
Mişu: Imposibil!
Nina: Voi îl reanimaţi, iar eu îi voi lua un interviu, în exclusivitate...
Mişu: Şi dacă moare?...
Nina: De ce să moară, bre? Îi voi pune întrebări cât se poate de simple...
Mişu (apăsat): Şi dacă, totuşi, moare?
Nina: Pesimismul tău este demobilizator! (Tare.) Dacă moare, moare! A murit el Iulius Cezar! Au murit Alexandru cel Bun şi Mihnea Vodă cel Rău! A murit Bonaparte! Poa' să moară şi un pârlit de zidar! Moare şi gata! Oricum, Casa Naţională de Pensii a atras atenţia asupra unui nou pericol social: speranţa de viaţă în ţara noastră a crescut îngrijorător...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gandalf: Timp de şaizeci de ani Inelul a rămas în linişte la Bilbo Baggins, prelungindu-i viaţa, amânând semnele bătrâneţii. Dar s-a terminat, Frodo. Răul prinde puteri în Mordor. Inelul s-a trezit la viaţă. A auzit chemarea stăpânului său.
Frodo: Dar el a fost învins. Sauron a fost distrus.
Gandalf: Nu, Frodo. Spiritul lui Sauron a dăinuit. Viaţa lui este legată de inel, iar Inelul a supravieţuit. Sauron s-a întors. Orcii lui s-au înmulţit. Fortăreaţa lui de la Barad-Dur a fost reconstruită în ţinutul Mordor. Sauron mai are nevoie doar de Inel pentru a aduce din nou întunericul peste aceste ţinuturi. Îl caută, iar toate gândurile lui sunt îndreptate spre el. Inelul tânjeşte să se întoarcă acasă, în mâinile stăpânului său. Lordul Întunericului şi Inelul sunt unul şi acelaşi. Frodo, el nu trebuie să-l găsească.

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Frăţia inelului, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leon: Aş vrea să-ţi zic unele lucruri care nu pot fi spuse cu voce tare. Draga mea... eu... (O ia în braţe şi o sărută.) Vezi, nu aş fi putut să zic asta.
Ninotchka: Ah, Leon, Leon, ştii glumele alea pe care mi le-ai spus acum câteva zile? Mă trezesc în miez de noapte şi încep să râd. Ştii, e ciudat... pentru că nu sunt amuzante, sunt stupide. Şi totuşi eu râd. Şi când mă uit la Buljanoff, la Iranoff şi la Kopalski, ştiu că sunt nişte oameni mârşavi şi că ar trebui să-i urăsc. Dar dup-aia îmi dau seama cine i-a făcut să fie aşa şi, în loc să trimit raportul la Moscova, ies în oraş şi-mi cumpăr o pălărie caraghioasă şi... vorbesc prea mult?
Leon: Nu, nu, continuă.
Ninotchka: Leon, vreau să-ţi spun ceva ce nu am crezut vreodată că voi spune, ce nu cred că ar trebui să spună nimeni, de fapt, tocmai pentru că nu există şi... Leon, nu pot s-o spun... (Se sărută din nou şi se îmbrăţişează.)
Leon: Un adevărat gest de sergent!

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Ajunge, Diana! E şi fiul meu, nu crezi?!
Diana: Mai încet, nu striga! Vrei să te audă cineva?
Traian: Ar fi cazul să audă; să se afle odată! Să se termine jocul ăsta stupid şi toate tainele astea... La ce bun? Cui folosesc? Mie, în nici un caz!
Diana: Taci!
Traian: Vrei să cedez din nou, să fac pe placul tău? Şi dacă nu mai sunt dispus să accept condiţiile? Nici regulile acestui joc?
Diana: Traian, te rog, fii rezonabil! Mai bine ai face uz de funcţia ta pentru a-mi retrage băiatul din acest echipaj, din această misiune; eliberează-l de orice obligaţii! Tu poţi face asta.
Traian: Poftim?! Ce-mi ceri?! Nici gând! N-am să mă înjosesc în asemenea hal! Cum crezi că aş face una ca asta?!
Diana: Te rog, Traian, înapoiază-mi băiatul! Lasă-l alături de mine; nu vreau să plece atât de departe, pentru 13 ani...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!