Poezii despre sun tzu munti, pagina 17
Pământ
de fragezi copii,
ne dăm de-a dura
pe culmea fericirii
apoi, ne prindem de oameni
ne mânjim de noroi,
ne julim în coate și genunchi,
escaladând înălțimi
pentru a ne rostogoli
iar
creștem munti
și sădim văi
strângem echinopții
să diluăm timpul
răsărim din pământ
pentru a apune în cer
[...] Citește tot
poezie de Raluca Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar ție...
Florile de pe câmpii
De pe dealuri, de pe munți
Toate ți le-aș da, să știi
Numai să nu te încrunți;
Ți-aș mai oferi o cupă
Fără fund de fericire,
Seara să-ți gătesc o supă
Să am parte de iubire;
Cafeluța dimineața
Înmuiată cu-o țigare
Și-o felie cu dulceața
Buzelor în sărutare;
Uite-așa pe-o zi pe alta
Eu mă rog mereu să fie,
Dragostea ne e unealta
Traiului cu modestie...
poezie de Vasile Zamolxeanu (27 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțindu-mă de un prieten
Munți albaștri se întind dincolo de zidul din nord;
La marginea de est a orașului curge un râu înspumat.
Aici ne despărțim, prietene, de data asta pentru totdeauna.
Tu călătorești mii și mii de mile, pierzându-te în depărtări
Ca un pâlc de nuferi luat de ape.
O, norii plutind pe cer și gândurile pribeagului!
O, amurgul și dorul după un vechi prieten!
Ne depărtăm, călări, unul de celălalt, fluturând din mâini,
În vreme ce caii noștri nechează încetișor....
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Radiografie
Totul se vedea înlăuntrul lui distinct,
precum a-i privi din câmpie spre munți,
imediat după ploaie:
anii aveau înfățișarea unor arhipelaguri pestrițe
împrăștiate de vânturi potrivnice,
zilele, conturul unor meteoriți în miniatură
căzuți pe maidane insalubre;
orele nu depășeau mărimea locului de popas
pentru câteva vocale privilegiate;
secundele ocupau obscura suprafață
a unui punct final.
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plăceri de vis
Două aripi au prins inima ta
În florilegiul plăcerilor de vis,
Ai încercat profund, cu mine,
Să zburăm sub cer deschis.
Planăm așa spre munți și văi,
Peste mări cu valuri înspumate,
În zborul larg tu ești, erai,
Raiul profund cu stele coapte.
Gustam cu ochii fluturând
Clipa ce-aduce viitorul,
Tu mă hrănești cu noul vis,
Sub aripi eu îți zidesc zborul.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La noi colind
La noi e zăpada albastră
Și cerul e alb, nici nu știu,
Iar fulgii ce bat în fereastră,
Pe suflete cad bisturiu.
La noi, sub picioare e gheață
Și țurțurii-ntind, curioși,
Tenebre, din spate, din față,
În inimi să intre, sfioși.
La noi în pahare se toarnă
O sevă adusă din munți,
Păstrată în pomii de iarnă,
Ciuntiți de pe brazii cărunți.
La noi va mai ninge și poate,
Zăpada cernută de nori
Va fi cea mai albă din toate
Ce sunt necăzute ninsori.
poezie de Grigore Cotul din Registru de intenții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
Mi-e dor de ea, mi-e dor nebun de ochii ei
Mi-e dor s-alerg cu fata mea prin munți, în văi
Dor ca să stau cu ea lungit pe țărm de mare
Dor s-o dansez, dor s-o iubesc, dor de uitare
Mi-e dor să dorm și s-o visez, iar la trezire
Mi-e dor să văd că este încă lângă mine
Dor mi-e s-aud doar vocea ei catifelată
Dor s-o ating, dor să o gust, dor s-o am toată
Mi-e dor să știu că e a mea pentru vecie
Mi-e dor să fac mereu cu ea o nebunie
Dor să o mușc și să o simt cu-nfrigurare
Dor să o văd, dor de-un surâs, și dorul... doare!
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turist prin lumea largă
La nebunie-mi place să merg prin lumea largă,
Cum mânzului îi place pe câmpuri când aleargă.
Când vizitez castele, muzee, munți sau grote,
Eu rup, la o "plimbare", trei rânduri de ciubote;
Sper cá mulți ani-nainte, și fără de fasoane,
Să mă mai țină încă bătrânele-mi ciolane.
poezie de George Budoi din Turismul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (23 aprilie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patria mea
revii iarăși în minte,
în gând și în simțiri.
ești patria mea, nebănuită iubire.
iubire de deal, de munți, de câmpie, de ape și oameni,
ești înăuntrul meu,
mereu dureroasă, dumnezeiesc de frumoasă.
ai cerul albastru și ape smaralde,
vârtejuri de dans,
cuvinte venite din timpul arhaic.
ești patria mea cu tot ce e vechi și e mit,
un dor ce-l duc cu mine dincolo de timp.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stropi de ploaie
Dau năvală stropii-n văi
Biciuie copaci și căi
Și în piept de stâncă-oval,
Sună calcaru'-a metal.
Dintr-o negură din cer
Unde stele-albastre pier,
Nori de ploaie se armează,
Zarea fulgere-o brăzdează.
Prin pădurea înverzită
În al ceții sân dosită
Stropii reci fără cruțare,
Șterg a păsării cântare.
Ploaia deasă-o să rămână
Peste tot acum stăpână
Pe ogoare, munți și văi,
Se dezmață stropii săi.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!