Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

nemurire

Poezii despre nemurire, pagina 17

Violetta Petre

Tăcerea, ca un cancer

Când șerpuiesc în noi tăceri de moarte
Infernul se hlizește mulțumit;
Un drac cu mâna dreaptă ne desparte
Și să ucidă vorbele-i pornit.

Ca o pelagră-nnebunește glasuri
Și se strecoară șerpuind perfid,
Cad minutare evadând din ceasuri,
Secundele în lacrimi se divid.

Înstrăinarea-și face loc în mine
Și-n tine roade ultimul cuvânt,
Se-nscăunează ielele-n regine,
Silabele orfane eu descânt.

Doar valul mării țipă-a nemurire
Într-o lagună-n care au rămas
Două cuvinte să ne dea de știre:
Tăcerea, e spre moarte, primul pas.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Domnișoară fericire

Domnișoară fericire
Ești aievea? Dă-mi de stire!
Vreau să-ți fac un compliment,
cât sunt încă conștient.

Te văd rar și-mi pari cam tristă.
Am să-ți spun c-ai fost absentă,
deși esti cea mai dorită,
dintre toate câte sunt
zâne dulci pe-acest pământ.

Ești frumoasă și râvnită,
de dispari în nemurire,
sau apari fără de știre.

Domnișoară fericire,
ești o clipă-n infinit,
cu parfum și amăgire,
De mă vezi, să-mi dai de știre!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Putere și Decădere

Punând mâna pe sufletul meu
Ai pus mâna pe nemurire.
Îți pot dărui nesfârșirea,
Pot lua sfârșitul
Și cu el - pe tine!

Puterea mea de a îndura
Se confundă cu marea.
Puterea mea de a convinge
Se confundă cu vântul.
Pot iubi, cum pot nimici... prin tine!

Am nevoie de aripi să pot învinge -
Prefer suflet să câștig -
Cobor până în adâncuri
Pentru a mă ridica în înalt...
Și toate astea cu tine!

Și nescriind nimic până acum
Pot avea tot și toate,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Laura RadoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Culman

Cu gândul la Ardeal

În țara moților mă simt
Ca în Oltenia mea natală,
Aici am prieteni care nu mă mint,
De o frăție ancestrală.

Pe Craiul Moților îl știu,
C-am hoinărit cu el prin țară.
În amintirea lui eu viu
Aici, în fiecare primăvară.

Cu Transilvania Română
Noi suntem frați de când ne știm,
De-aceea spun, ca să rămână:
Aicea vrem noi să trăim!

Trăiască țara românească,
Întru frăție și iubire,
Ardealul nostru să trăiască,
De-a pururi și în nemurire!

poezie de din Niște poezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În spirit evanghelic

nu risipesc vorbe nu le-arunc în pustiu
cuvintele-s comoară si eu o prețuiesc
dezvolt un spirit luminos cu sentimentul viu
că numai iubind viața pot să mă sfințesc.

Cristos îmi este reazem la bine și la greu
m-a vindecat de boala cruntă nemiloasă
învățătura lui m-a ridicat mereu
din calea deznădejdii mocirloasă.

am brodat evlavioasă mirabile lumini
și am zidit în suflet fermecată iubire
m-am simțit acasă chiar și printre străini
un colț de rai e fiecare colț din amintire.

am învins și moartea cu colții ei haini
nu mă va răpune căci cred în nemurire.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ascultă-mi tăcerea

Ascultă-mi tăcerea din necuvintele mele
să-ți pot șterge lacrimile și gândurile grele
atunci când rătăcind te pierzi printre stele
purtând cu tine și toate visele mele.

Aș vrea, să-ți binecuvântez tăcerea
atunci când simți ca sufletul îți moare,
să pot să te mângâi, atunci când te doare
să-ți șterg tristețea cu a mea candoare.

Aș vrea, să te pot iubi dincolo de astre
să-mi fi mereu chezășie în sufletul meu,
să te înalț și ating duios cu o pură floare
ca să-mi rămâi în nemurire, pururi eseu.

 

poezie de (27 septembrie 2013)
Adăugat de Cornelia MindaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spațiu închis

urlete de lup
se aud trezind universul
ochii lor privesc prin mine
flăcările și rugul și abisul
și cenușa ce râde de nemurire
și labirinturi de peșteri de coral
nimeni nu vorbește cu mine
nimeni nu mă cheamă
să mergem mai departe
doar ziduri și torțe și execuții
și temnițe și cercuri opace
demonii tac în mintea-mi ruină
nu-i lăsa iubite să îngroape lumina
lumina strivită pe margini de răni
ce-și găsise culcuș în cuvinte,
într-o vană de sânge plânge seninul
jocul meu de-a moartea e fără de vină.

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri de nemurire

De voi mai scrie o slovă, de voi voi scrie
Copii ai neamului ce al meu grai grăiesc
În veșnicie când ceasul meu o fi să vie
N-aș vrea ca dup-atâta trudă să pălesc.

Mi-e tristă soarta țară, alinări nu am
Decât aceste slove ce am strâns cu drag
N-am să mă satur așteptând în prag
Colindători să-mi vină sau un poftit la hram.

Când eu voi fi poveste ce alții au citit
Veți scrie voi de mine, pe-un pergament: Cuvânt
Din rândurile mele cum alții s-au hrănit
Uitând că veșnicia nu e decât alt drum către mormânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frumusețea ta...

Atunci când cerul se lupta cu marea
și prin pădure vântul frunze croșeta,
Primăvara în iarbă își îmbrăca culoarea
furată din privirea ta.

Glasul tău la tâmpla mea se scaldă
peste buze mute de uimire,
Aici, versul magic stă și arde
frumusețea ta purtată în nemurire.

Și orbii pot s㠖 ți vadă frumusețea
ce – ți umple amfora de lut,
Cu ea mă spăl pe față dimineața
și noaptea mă învelesc în așternut.

Frumusețea ta e muzică pe acorduri ample,
pentru surzi ești grai purtat de unde,
Izvor împresurat de stele,
Dumnezeu, îmi face cu ochiul și îmi râde!

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

În penitenciarul devenirii

În penitenciarul devenirii
S-a-nchis tăcut ființa mea abstractă
Și convergentă, mi-a căzut privirea
Pe nesfârșita-ntindere de piatră.

Ecoul, ca un albatros rănit, în spații,
Pornit să-nfrunte moartea ființei mele
Se înălța pe plaja de lumină,
Iar marea,-n ceruri, picura sub stele...

Era durere, lacrimă sau pace?!
Ce plângeri false-mi biciuiau tăcerea?!
În moarte, ca un clopot evadase,
Flămând și grav, înflămânzindu-mi vrerea.

Și s-au ascuns și zări și nemurire...
Un arhitect le-a risipit pe cer...
În penitenciarul devenirii,
Tăcut și grav, ca pasărea-am să pier...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 17 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook