musca+pe+caciula

Pseudomoarta

Cu umilinţă tandră pe-al tău mormânt teribil,
Pe monumentul, Doamne, acesta insensibil,
Ce din risipă de-umbre, de dor şi de ispită
Alcătuieşte-ntreaga ta graţie-ostenită,
Eu mor, eu mor ca tine, mă prăbuşesc în hău,

Dar cum, răpus, mă nărui peste sepulcrul tău,
A cărui prizonieră cenuşă mă îmbie,
Această falsă moartă, în care viaţa-nvie,
Îşi redeschide ochii şi mă iluminează,
Mă muşcă şi mă smulge o nouă moartă, trează,
Mai scumpă decât viaţa. O, falsă veşnicie!

poezie celebră de Paul Valery, traducere de Paul Mihnea
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falsa moartă

Cu umilinţă, tandru, peste-un mormânt ardent,
Pe-un insensibil monument
Pe care-a ta splendoare-l formează obosită
Din umbre, vis, pasiune risipită,
Eu mor, eu mor de-asupra, mă surp şi cad afund;
Însă abia mă nărui peste mormântul scund,
A cărui masă-nchisă spre scrum mi-atrage faţa,
Că moarta-aceasta falsă, -n care se-ntoarce viaţa,
Zvâcnind, deschide ochii, mă muşcă şi mă ia,
Şi ne-ncetat îmi smulge o nouă moarte-n ea
Mai preţioasă decât viaţa.

poezie clasică de Paul Valery din Farmece (1922), traducere de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţe deşarte

Oricine crede despre sine,
Că tot trudit-a iarnă, vară,
Mănâncă pâine prea amară,
Şi că mai mult i se cuvine
Dar viaţa-i grea, nu orişicine,
Ajunge foarte sus pe scară
Iar bogăţia e precară,
Şi nu depinde doar de tine
Dorind progres neapărat,
Ne paşte gândul iluzoriu,
De-a reuşi, -gând prea ingrat-
E traiul prost, -nu provizoriu-
Când "iese musca la arat"
Şi "deputatu-n teritoriu"...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de creion

Brotăcelul, la fîntînă,
L-ai avea la îndemînă,
Ca să-l prinzi ( pe brotăcel )
Să te joci niţel cu el.

Însă nici nu poţi să-l vezi,
Verde dintre frunze verzi,
Căci cu ele seamănă
Ca o frunză geamănă.

A! că-i mic şi e frumos
Şi n-ar prea umbla pe jos,
Că-şi mînjeşte - şi nu vrea -
Pielea lui de catifea.

Stă în pom pitit, pe cînd
Ţie ţi-a venit un gînd:
Printre mugurii crescuţi,
Să-l mîngîi şi să-l săruţi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirosul tău mă înnebuneşte

miroşi a struguri striviţi
a seară de toamnă
călduţă cât s-o încerci
cu degetul mare
de la piciorul tău mic
delicat şi alb
miroşi a gutuie galbenă
a noapte înstelată
în care vântul
şopteşte istorii de amor
cu mult suspans
şi lacrimi de cristal
miroşi a ciocolată cu lichior
a iubire
a tangou languros
te-aş muşca cu poftă
cu dinţii mei de lapte
dar mă tem să nu te termin
dintr-o gură nesătulă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre copiii care muşcă

prin naşterea mea absolut întâmplătoare
am evitat o bună perioadă
în care toţi şopteau pe stradă
ori pe la colţuri, în tramvaie

nefericiţii mei părinţi
se-obişnuiau printre gunoaie
n-aveau ce face

bună-ar fi o ploaie!

cu ochii-nchişi încerc să muşc din timp
sau să împuşc acest nemernic

pesemne nişte văduve
au amintit despre copilul care rânjeşte-n sinea mea
într-un pomelnic

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anunţ umanitar

dispărut - rog anunţaţi-mă dacă îl vedeţi
.
sunt sosia lui şi m-am săturat să lansez în locul lui cartea "Nu te saturi" versiunea italiană... (ei! nu te saturi, ba te saturi... )
.
tipu' nu este înarmat decât cu un creion bont şi o traistă cu niscai cărţi...
nu muşcă, nu împunge, nu latră, nu are insecte intime sau boli contagioase... este periculos doar pentru el şi dispare aşa... ca un câine care trage să moară şi rupe lanţu'

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ăştia sunt justiţiarii?

Ce să-i faci? Nişte dulăi,
Peste asta... sunt şi răi,
Latră, apoi... chiar te muşcă
Şi te vindecă-ntr-o cuşcă.

Lacătul ţi-l pun pe... gură,
te calcă pe bătătură,
nici că mai poţi răsufla
"răstignit" pe o... podea.

Ăştia sunt justiţiarii,
au ajuns: catâri, măgarii,
cu copitele se-avântă,
te lovesc cum... li se cântă...

Tu te-alegi cu... un oftat,
căci şi Domnul... te-a uitat.
Doamne? Cu ce ţi-am greşi?
de mă laşi lefter, sleit...

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (iulie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Via Capua

Între timp a murit ceva în mine.
Port pe cap o coroană din iepuri împletiţi.
Norii pe umeri îmi fulgeră coaste
ochii îmi stau risipiţi...
pe secundă!
Ce vrei?
Nu vezi că mă răstignesc pe corpul meu.
Nu vezi cum singur îmi duc corpul să mă ucidă
şi cum în stânga mea un leu
muşcă din dreapta mea
din alt om
o omidă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău, pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca s-aduni chiuind pe tăpşane
o claie de cer şi-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!