musca+pe+caciula

Mândru' bărbat

Regretele, nu mai au rost
N ai preţuit, iubirea ei cândva
Toate -n viaţă au un cost
Tinereţea, nu poate, recidiva

Iubeşte viaţa, ca pe o floare
Şi toţi, te asteaptă, să revii
Priveşte cerul, are culoare
Doar, iubind, iubirea o reânvii

Eşti aşteptat, de toţi cei dragi
Ceaţa, pare că vrea, să te ridice
Aminteşte ti, pădurile cu fragi
Roua, fericirea vrea s- o indice

Cu picuri, tresăriri mărunte
Apare din abisuri, un înger
Îţi mângâie, pletele cărunte
Cu o lumină, ca de fulger

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salonul 209

Au înnebunit dinţii circularului,
Muşcă degetele din aripa rotirii,
Salonul 209 paşnic mă aşează
Sub clepsidra de sânge-a nemuririi.

Câinele aleargă cu petele pe bot
Sub circularul care înnoptează,
Tu nu ştii, doar el presimte
Cum degete lipite se înnobilează.

Palma înflorită se-nvârte după ax,
Inima privirii răzbate de uimire,
Doctore, Salonul va rămâne
Clepsidra care curge-n amintire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânjet albastru

Iubirea se bălăceşte într-o lacrimă,
Valve stelare îi cuprind diamantul,
Statui de rumeguş răstoarnă trunchiul
În suspensia maturizând bărbatul.

Materia vuieşte în creştetul de nea,
Scara încercării coboară în unde,
Pe burta incoloră a somnului doarme
Nenaşterea care-n vacarm se ascunde.

Zbuciumul adăposteşte elocvenţa,
Realitatea derizorie doarme pe-o pâine,
Muşcă din ea şi forma rămâne
Un rânjet albastru de câine.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă toată noaptea...

Se lasă toată noaptea-n mine
Şi iarna începu asaltul...
Gându-mi fugise către tine
Şi tu fugiseşi către altul...

Venise iarna între noi,
Şi ninge prin mine de ieri,
Rămaseră paşi tăi goi
Şi azi pecete-acelei seri...

Nu dorm... şi iar s-aude gerul
Din mine muşcă şi trosneşte
Şi parcă se răstoarnă cerul
Prin tot oraşul, mişeleşte...

poezie de Sergiu Boian (decembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra ta

Mi-am cumpărat aripi grăbit!
Am vrut să zbot spre tine
dar tăiate ca de cuţit
au căzut lângă mine.
Grăbit le-am dat foc!
Sunt scrum.
Sufăr acum.
Tăceri ca de piatră
mă muşcă pe drum,
nu mai am casă,
nici vatră,
sunt fum,
beau lacrimi, înghit dureri...
şi ce umbre de fericire văd înaintea mea?
Tăceri, dureri, lume-ntunecată şi...
Umbra ta.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunericul lumii

suntem prea bătrâni pentru ca să mai fim tineri
suntem prea tineri ca să mai ajungem bătrâni
ghearele lumii ne prind şi ne muşcă viaţa
cu gura hulpavă
de noi

suntem singuri, fiecare cu el într-un gol imens
ne prăbuşim în infinitul din noi
caută-mă şi vreau cu toţii să ne regăsim
chiar dacă suntem orbi, în întunericul lumii

poezie de Viorel Muha (martie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânjet de câine

Iubirea se bălăceşte într-o lacrimă,
Valve stelare îi cuprind diamantul,
Statui de rumeguş răstoarnă trunchiul
În suspensia timpului maturizând bărbatul.

Materia vuieşte în creştete de nea,
Scara încercării coboară în unde,
Pe burta incoloră a somnului doarme
Nenaşterea care-n vacarm se ascunde.

Zbuciumul adăposteşte elocvenţa,
Realitatea derizorie doarme pe-o pâine,
Muşcă din ea şi forma rămâne
Un rânjet albastru de câine.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplă biografie

Nu sunt cuvântul în sine,
sunt doar arderea lui
care-ţi atinge obrazul
în semn de supunere,
în semn de protest;

timpul e răstignit
în ochiul bolnav al păsării,
iar amintirea
ca un fruct decojit
prin amiezele tot mai amare,
îşi muşcă ţărmul;

nu sunt cuvântul în sine,
sunt doar izbăvirea lui
pe muntele acela nevăzut.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia aia

îşi alăpta pruncul în parc
avea în fiecare sân lapte
în proporţie de 90
la sută hrănitor
şi
şi
de restul curgea fiere
făcând din copil un răzvrătit
pentru tot restul zilelor
şi-ar fi tăiat sfârcurile sânilor
dar
dar
copilul ar muşca din sâni
şi sângele i-ar hrăni simţurile
prefăcându-l în prădător
femeia aia îşi hrăneşte progenitura

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necesitate

Mai dă-mi o ulcică de rouă
Să-mi stâmpăr nevoia de tine,
Când noaptea se crapă în două
Şi visele freamătă-n mine!
Dă-mi pulberi albastre de stele
Să potol o foame căci iată
Mă muşcă dorinţe rebele...
Se-nghesuie toate deodată!
Sub pleoape îmi ard nedormirea
În gânduri ce urlă jivine..
Când doru-şi revarsă menirea
Mi-e foame, mi-e sete de tine!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!