ciclul vietii

A fost odat' ca niciodat'-o frunză

A fost ca niciodat'-o frunză
A fost ca niciodată-o frunză cu liniile ei.
Linia vieţii
Linia norocului
Linia inimii.

A fost ca niciodat'-un ram la capătul frunzei,
Linie bifurcată, semn al vieţii
Semnul norocului
Semnul inimii.

A fost ca niciodat' la capătul ramului un copac.
Un copac vrednic de viaţă
Vrednic de noroc
Vrednic de inimă.

Inimă gravată, împunsă, străpunsă.
Un arbore pe care nimeni nu l-a văzut vreodat'.

Au fost ca niciodată rădăcini la capătul arborelui.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Robert Desnos din Aceşti mari poeţi mici, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea vieţii, o enclavă

Şi iar vin toamne desfrunzite
cu iz de ploi şi mucegai
cum trece noaptea un buhai
cu întunericul prin site

cu seri uimite ce se duc
la fel ca umbra după soare
spre primăvara viitoare
surprinsă de câte-un izbuc

cu mari nedumeriri la vad
în câmpia de prigorii
ce se umple de fiorii
mitului din Galaad

după amiezile precaut
mi te iar aduc în faţă
ca un eşec ce se răsfaţă
şi nu ştiu unde să te caut

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partea frumoasă a vieţii

partea frumoasă a vieţii este cea nespusă
secunda de tăcere şi incertitudine
risipa de nori alungindu-se pe pleoapa apusă
de aceea tot ce îţi cer este să nu atingi
povestea aceasta de dragoste
să nu clipeşti, să nu spui ceva
e doar o lebădă ce va pluti odată
cu valul ce-ţi va mângâia privirea ta
să discutăm mai bine despre micile banalităţi ale vieţii:
despre delicioasele salate de vară ale bunicii,
despre cura de bere Golden Brau şi efectele ei sentimentale
pe care le resimt şi în ziua de astazi,
despre amenzile nejustificate care se încasează în troleibuzul 41
şi imensa tristeţe pe care am transportat-o în trenul de întoarcere
despre aerul desuet al lentilelor rotunde
şi despre atâtea şi atâtea încă
să discutăm la nesfârşit, interminabil, dar în şoaptă
să nu trezim frumoasa poveste de dragoste
ce toarce în mine într-o tăcere măiastră, înţeleaptă.

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Poveste de toamnă
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescăruşul

lumea, o viaţă născocită
între două clipe inegale sau mai multe
cine stă să le asculte
sau să numere, sunt multe
aici îngerii şi-au lepădat aripile
uitând să se înalţe spre lumină
aripile au ars sub vântul nebun de la răsărit
de răsărit nu a mai răsărit nimic
totul e uscat, pustiu şi gol
un joc inutil, al vieţii şi al morţii
busola s-a stricat demult
a uitat să mai arate lumina
doar un pescăruş pe puntea vieţii
visează, mai strigă...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, miracolul vieţii

miracolul vieţii e că pot să iubesc
cu iubirea mea mare înconjor pământul
ea mi-a dat aripi să zbor ca vântul
pe vârfuri de vrajă mereu poposesc

iubire romanţată cântată în slove
graţie sentimentală înălţată în extaz
roua ochilor străluce dimineaţa pe obraz
floarea inimii cu savori de mangrove

iubire-nconjurată de chipuri astrale
visată de Luceafăr cu sublime detalii
splendoare pictată pe mândre vitralii
aură a inimii sfinţită-n catedrale

pe picior de rai sau pe unul de vers
cărările iubirii duc toate-n univers

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţia

Afară din mintea uriaşă şi prodigioasă
Dumnezeu îşi aruncă în bronz gândurile
Forme ale vieţii formidabile şi eterne
Aruncă şi se născu lumea
Oamenii îl adoră beţi
De sucul aspru al vieţii verzi
Au trăit şi au căzut sub ochiul înspăimântător
În seara zilei de miracol
S-a ivit gândul în rasele istovite
Cei vii au suspinat, luna
A sărutat mormântul şi trezi o beţie
Până când gândul coborât în infern
Îi bău văpăile minunate
Pe care în faţa morţii şi a zeilor
Sublim le azvârli carul destinului.

poezie clasică de Dino Campana
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele casei

se spune că fiecare casă e binecuvântată şi e ocrotită de şarpele ei
aşa că mi-am încolăcit speranţele şi bucuriile de zidirea în care m-am ferecat
şi an de an, mă lepăd şi mă regăsesc în pielea mea cea nouă

viaţa, îmi oferă laptele zilei să mă înlănţuie, să mă apere
să alunge gândurile de mărire şi de schimbare
ce m-ar putea îndepărta de temelia vieţii

alungă Doamne ispitirea vieţii
şi lasă-mă să mă cuprind iar în alt mâine
o piele cade, alta creşte-n mine, zidindu-mă în viaţa care mă cuprinde

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa vieţii noastre

Un soi de electricitate între noi
Ar duce la scurtcircuit,
Când picăturile ploii de vară
S-ar scurge printre palmele noastre;
Deja aspre şi vinete.
Şi ar ajunge în fundul pământului
Acolo unde secretele noastre
Sunt îngropate.

Şi totul din jur ar amorţi
La sunetul strigătului tău din iad...
Şi pământul ar arde
Când demonii secretelor tale
Le-ar spune Universului cu voce tare.

Iar ochii tăi m-ar fulgera
Şi gura ta ar tuna
În apocalipsa vieţii noastre.

poezie de Georgiana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerile vieţii

Durerile vieţii se trec şi se-adună,
Tu treci, tu treci, tu treci
Printre ele!
Te duci, te duci, te duci mai departe.
Nu ştii, nu ştii, nu ştii
Ce te-aşteaptă pe mâine,
Dar vine, iar vine şi vine
Cuvântul de rău şi de bine.

Se trec amintirile grele,
Şi chiar supărarea cea grea,
Se trece durerea din inima ta,
Dispare până şi dragostea!

Durerile vieţii se trec şi se-adună,
Tu treci, tu treci, tu treci
Printre ele!
Te duci, te duci, te duci mai departe.
Nu ştii, nu ştii, nu ştii
Ce te-aşteaptă pe mâine,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adolescentii

Suntem adeptii unui univers
Ce-si cauta menirea printre stele.
Suntem al vietii mandru si aprins avers,
Iubitorii sacri ai eternelor dileme.

Pe arii dense avem salasul,
Patruns adesea de scantei.
Si chiar de nu ne-anunta ceasul,
Urcam spre cerul cu IDEI.

Gandim ascuns ca filosofii,
In jur gasim zeci, mii de sensuri.
Pasim atinsi de aspiratii,
Dar rareori aflam raspunsuri.

La capatul suprem al vietii,
Noi vom fi cei invingatori.
Boboci suavi ai frumusetii,
In trenul vesnic... CALATORI.

poezie de Deea Dinescu
Adăugat de Deea Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!