vizita i.l. caragiale

Cheia lumii

Din vechiul Egipt se remarcă geografia sa egocentrică. Desenul lumii în
formă de triunghi cu un vârf în jos reunea cele două părţi ale ţării,
cea înaltă şi cea joasă. O linie în centru îl împărţea în două. Figura obţinută din această
reprezentare era cheia vieţii, cheia întregii existenţe. În termeni
generali nordul era bogat şi sudul mult mai sărac. Marile capitale
precum Memphis, Tebas ori Alexandria înfloreau la frontieră pe malul Nilului sau
în deltă aproape de mare.
Egiptul tindea spre stele ori se afunda în nisip.
Cu o imensă cheie a vieţii făcută din plumb aurit se deschid astăzi cele două
temple din Abu-Simbel sau cel din Luxor, în antica Tebas, cu coloanele sale,
obeliscuri, statui de zei şi marele bulevard incomplet cu trei kilometri de
sfincşi ce unea în vechime această ultimă construcţie cu cea de la Karnak.
La întorcerea spre vapor după vizita la Luxor, un grup de copii ce-i
salutau pe turişti, urmându-i pe aleea ce coboară până s-ajungă la
portul înflorit, au făcut un cor în jurul nostru. Fetiţa cea mai mică, cu un
chip frumos ca faţa lumii când se trezeşte, s-a apropiat de fusta mea. Din Egipt
mi-am adus amintirea acestor obraji iluminaţi, am mers să caut
zborul incredibil al ciucurilor roşii ce înfloresc în salcâmi, şi am găsit
fructul seminţei pe care am plantat-o ca un sărut, şi am făcut-o să crească, precum o
cheie a vieţii, în

[...] Citeşte tot

poezie de Rosa Lentini, traducere de Eugen Dorcescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele poet naţional şi universal Mihai Eminescu - Dedicaţie

Măreţ Luceafăr, nu te vom uita,
Opera ta ani şi secole o vom păstra.
Ale tale dulci poeme nu vor putrezi,
Tu ai lăsat în ele dorinţa de-a trăi.
În rime şi versuri tocit-ai a ta minte
Şi te-ai înălţat ca şi un astru
Asupra flamurei fierbinte.
Ai dovedit că omul nu poate trăi
Fără să aibă simţ şi drag de a iubi.
Cel ce-mi seamănă mie
Scrie versuri, proză şi poezie,
Cu dragoste şi iubire,
Cu bun simţ de actorie.
Eminescu, prieten drag,
Mi-a şoptit de mult în prag:
"Vezi, ia seama, îţi las o carte,
Scrisă numai jumătate.
Tu continuă mai departe,
Cât trăieşti, până la moarte.
După moarte altul vine

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Calma Pleşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Între mamă şi fiu, nepotrivirea-i totală, ingrată,
mai ales dacă-i unic feciorul şi-adult,
el e ultimul bărbat pe care ea ar vrea să-l dea gata,
cu eleganţa, cu farmecul ei de demult.

Când mama, uşor, pe marginea patului meu se lasă,
după ce şi-a scos din picioare şoşonii ei uzi,
din tristele-i buze, aud intrebarea cumplit de duioasă:
"Ce-i cu tine, băiatul meu? De ce nu m-auzi?"

Dar nici duioşia asta nu stoarce răspunsu-aşteptat,
până când, ca dintr-o prăpastie mă extrag, încă viu,
bolborosind: "Toate-s în regulă... şi-apropo, arăţi minunat!"
Ah, mincinoasele legi ale jocului dintre mamă şi fiu.

Oare chiar nimic n-am de spus mamei, cu toate că ea,
pentru mine, ca sclavii, spinarea prin vreme şi-a frânt?...
Mă ascund în clişee: "Hai calmează-te! Ce va fi, vom vedea!"
Ar fi multe de spus, dar mi-e milă de ea. Nu mai scot un cuvânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Evgheni Evtuşenko din Mierea târzie (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menire

Foaie verde de-mplinire,
ai aflat a ta menire?
Dacă nu, nu dispera!
"Facebucul" te-a scăpa!

De vrei să fii norocos,
plăteşti netul şi te-ai scos!
Nimeni nu te deranjează
când neuronu-ţi visează.

În iluzii coafate,
poţi trăi zilele toate!
Nu mai trebe să găteşti
şi să te chiverniseşti.

De ţi-e poftă de ceva,
tot "feisbucul" te-o salva.
Faci o vizită, pe seară,
la bătrâna domnişoară
ce-a postat tot ce-a gătit,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noroc chior

Vulpoiul s-a cuplat cu o ursoaică şi-o vizita acas' necontenit,
Căci ursul, cu o coadă foarte scurtă şi nopţile mergea la pescuit.
Se petreceau orgii fără de seamăn, beţii, manele, dansuri din buric,
Vecinii şuşoteau pe-ascuns la colţuri, dar culmea, ursul n-a aflat nimic.
Idila lor dura de multă vreme şi ei erau destul de relaxaţi,
Iar ursul n-a băgat deloc în seamă că unii ursuleţi erau roşcaţi.
Vreo doi aveau chiar şi o coadă lungă, ce o purtau cu şarm şi sex-appeal,
Dar soaţa îi spunea la urs că-i numai, fiindcă e fantastic de viril.
În prag de seară se porni o ploaie, cu fulgere ce coborau din nor,
Ursoaica-n vizuină, cu vulpoiul, îşi consumau partida de amor,
Când bietul urs, murat până la piele, se-ntoarse la bârlog inopinat
Şi auzind cum geme-a sa nevastă, intră-năuntru foarte speriat.
Dar mare-i fu surpriza şi mirarea când a văzut vulpoiu-aproape nud
Şi grabnic puse mâna pe o puşcă, deşi era îngrozitor de ud.
A tras un foc în curtezanul care, făcând din pat o săritură scurtă,
S-a-mpiedicat flagrant chiar în desuuri, aterizând chiar lângă urs, pe burtă,
Iar glonţul ce-a pornit cu zgomot mare, ca fulgerul din gura de la flintă,
Se-nfipse în peretele din spate şi nu a nimerit direct în ţintă!

Morala

[...] Citeşte tot

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uliul şi găinile

Ion prinse un uliu şi, ducându-l acasă,
Îl legă cu o sfoară,
Lângă coteţ afară.
De o vecinătate aşa primejdioasă
Găini, cocoşi şi gâşte întâi se îngroziră,
Dar cu-ncetul, cu-ncetul se mai obişnuiră,
Începură să vie cât colea să-l privească,
Încă şi să-i vorbească.

Uliul cu blândeţe le primi pe toate;
Le spuse că se crede din suflet norocit
Pentru vizita-aceasta cu care l-au cinstit.
Dar îi pare rău foarte căci el însuşi nu poate
La dumnealor să vie,
Vizita să le-ntoarcă după-a sa datorie.

Mai adăugă însă că dacă dumnealor
Îi vor da ajutor
Ca să poată scăpa,
El le făgăduieşte

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai e aşa mult...

veşnicie uşoară iubito

ştiu că mă-aştepţi
te-ai dus să ne-ncălzeşti aşternutul
de aia lutul ăsta
după plecarea ta-i din ce în ce mai rece
ne-ai luat căldura din inimi
să ne-împleteşti din ea velinţă
aşternut peste patul de vise
să nu le spulbere uitarea

jurămintele au rămas însă la mine
să nu le pierd mi le-am pictat icoană
pe peretele de la răsărit al inimii tale
la umbra căruia ne-am iubit prima oară
tu erai candelă şi eu flacăra
deasupră-ne cerul policandru sub care
îngenunchiate oştiri îngereşti ni se închinau
nu le vedeam căci nu ştiam că suntem regi
peste sacrul imperiu al trăirilor noastre

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa

ne uităm la casa asta cu toţii
dintr-un punct se vede
uşa închisă
cei mai curajoşi şi trişti
sparg geamurile
intră timid şi descriu
cu bisturiele lor
detalii despre mobilierul putred
obiectele intime
firimiturile lăsate de cei
plecaţi să se ocupe cu viaţa
pe o scenă unde neoanele pâlpâie

casa este frumoasă
pentru cel care
din câine a devenit om
şi ochii nu mai au săgeţile iscodirii
fiecare îşi face propriul film
ca la hollywood
al iluminării

[...] Citeşte tot

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea

Tinereţea e o cameră nupţială,
plină de lumină, parfumuri şi flori,
în ea aşteptăm venirea vieţii.
Şi ea vine, o deflorăm cu frenezie,
ne bucurăm cu violenţă,
îi veştejim toate florile,
îi epuizăm farmecele,
îi golim sărutările;
Ne îmbătăm cu mângăierea ei,
o încununăm cu trandafiri
desfrâu şi iluzii.
O înjosim şi ne înjosim
pe noi înşine,
cu ea...
Dormim pe sânii ei martirizaţi
de mâinile noastre.
Şi.... dacă ne trezim plictisiţi de ea,
pe ruinele unui festin încântător,
ne întrebăm supăraţi: Când ai plecat?...
Bătrâneţea noastră,

[...] Citeşte tot

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin lumina oglinzilor îmi simt goliciunea

e ziua aceea în care nu am curaj să mă ridic din pat
nici măcar să scot un picior de sub pătură darămite nasul
mi-e teamă să privesc în oricare loc al camerei ticsită de cărţi şi cărţi
şi lucruri inutile abandobate ca după o bătălie
în oricare parte aş îndrăzni să mă opresc aş simţi acelaşi rău

e ziua aceea în care nu vreau să mă dedic nici măcar mie ce să mai vorbim de alţii
prea trecători prin viaţă mai ales când e vorba de iubire
nu nu n-am niciun curaj să mă văd cu mine
trupul trecut prin lumina oglinzilor
parcă special amenajate îmi simt goliciunea
e o mare tulbure inside valurile îmi bat în inimă
uneori mă izbesc de zidul aceleiaşi singurătăţi care
umblă şi umblă bezmetică pe ţărmul lui ovidiu

e ziua aceea fără aburul unei cafele descântate în doi
vocea din telefon nu mă încântă prea tare
am nevoie de ceva palpabil să-mi dea frisoane
o altfel de trezire la viaţa asta morbidă

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!