petre+tutea+am+facut

Păsările

Moartea vine ca o privighetoare
Îmi spunea o ţărancă bătrână
Moartea vine ca un porumbel
Îmi spunea un cosaş obosit...
Şi de atunci în sufletul meu
O mie de păsări s-au cuibărit.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te mai saturi citind astfel de poeme! Unde te-ai ascuns până acum dle Petre Ivancu?

Semne şi amprente

ţesătura nopţii ziua o descos
timpul mă răsfaţă cu amor focos
inima mi-e uşoară ca fulgul de cocos
dulce zămislire de destin norocos.

despre lumea noastră mi-am făcut impresii
minuni şi splendori mă scot din depresii
cu strămoşii dragi am făcut concesii
moştenind iubirea cu mii de expresii.

sunt printre fericiţii acestui pământ
mă ninge lumina în gând şi cuvânt
cu romantismul meu corup pe vânt
spre eternitate azi îmi iau avânt.

câte frământări tot atâtea victorii
vise împlinite am strâns în memorii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cirip

Veniră pîlcuri de Florii,
Din Sfîntul Munte şi Ierusalim,
Cu călăuza unui serafim,
Peste prăpăstii, ape şi cîmpii.

De Paşte va trebui să fie
Praznice sfinte în Tării,
Clopote, coruri, liturghie
Şi îngeri mulţi, sute şi mii.

Doi heruvimi au tras la noi
Şi au găsit un cuib de lut
Gata făcut, bine făcut,
Cu cîlţ uşor şi scame moi.

Copiii ni s-au deşteptat
Cu stoluri în ferestre şi pridvoare,
Şi sfeşnicele s-au aflat,
Ale livezilor, aprinse cu o floare.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o fugă

E viaţa ca o fugă neîntreruptă,
Dar oare până unde alergăm?
E-aceiaşi veche şi eternă luptă
Şi greu tribut va trebui să-i dăm.

Că este aşa şi altfel nu se poate,
O ştim de mult, din veacuri ancestrale,
Rămase-n noi şi în eternitate,
Ca nişte judecăţi sacerdotale.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnă iarbă

Doamna mea dinspre câmpii
Bate vânt de reci securi
Plâng amiezile în fructe
Şi lumina în păduri.

Doamnă iarbă, eu mai sunt
Cântecul de sub pământ
Murmurat în lacrimi line
Peste hohotul din tine.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnă Cornelia Georgescu, cu aceste postări aţi dat lovitura. Petre Ivancu e un poet autentic, care trebuie promovat.

Lecţie despre ţară

- Tată, eu sunt tare mică,
Nu-nţeleg ce este ţara.
- Draga mea, e o grădină
Ce-nfloreşte primăvara.

- Dar drapelul, drag părinte,
Cel în trei culori, ce este?
- Este darul din vechime
Ce ni-l lasă moşii, zestre.

poezie pentru copii de Petre Crăciun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbră de pasăre

I-am spus prietenului meu
Că sunt o pasăre buimacă.
A surâs binevoitor,
A încărcat arma de vânătoare
Şi a ochit sub umărul
Acela incandescent
Ca într-o lava volcanică.

De atunci soarele
A rămas o umbră de pasăre.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contemplaţie

Tu m-ai făcut ca printre aştri
Să-mi fie locuinţa,
Cu farmecul ochilor albaştri
Să-mi alin dorinţa.

Tu m-ai făcut să uit de toate
De griji şi de necazuri,
Să am clipe fericite
În cele mai diverse cazuri.

Tu eşti însăşi natura
Şi de la tine viaţa eu o cer
Dă-mi-o pentru totdeauna
Şi altceva n-o să prefer.

Tu eşti Soarele, Lumina
Spre care tind ca să revin
Întinde-mi o clipă mâna
Pentru a nu mai fi străin.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte (iunie 1965)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta scrisului

El îmi spuse:
scrisul este un mod de a încetini gândirea,
de a desena primitiv
chipul fiinţelor fără chip,
degetele pipăitului pur-
cel care a fost mai dinainte
de creerea degetelor şi a lucrurilor.

O, tu, viteză,
inimă în balans,
împingând migraţia popoarelor celule
roşii şi albe.

Inimă, tu, cea mai repede,
inimă, tu, zeitate a magneţilor!

Au făcut chip al tău din bronz
şi unul din fier,
dar bronzul e melodios, iar fierul
destul de sprinten este.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Progresia Sfintei Treimi

Când nu mai am inspiraţie să scriu,
Ce-ar mai fi de zis?
Mă gândesc la ce nu s-a mai gândit nimeni.
De pildă, când a zis Dumnezeu să fie lumină,
Lumina s-a făcut singură.
Ce, te gândeai c-a scăpărat El?!
I-a lăsat omului să descopere scânteia
În sine.
De fapt, cred că la început
Lumina era dintr-o bucată,
Clară ca bună ziua,
Fără foc întrânsa. Numai pentru ochi;
Reglată bine, tot, treabă, rost...
Curată.
Până a intrat în cârdăşie cu focul
Şi-a-nceput să ardă, ştiu fetele cum e...
Mă mai gândesc la faptul că, la început,
Şi omul a fost făcut dintr-o bucată,
Căci l-a făcut Dumnezeu bărbat şi femeie,
Nu doar una sau doar altul, ce mai una, alta!?

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!