mita pentru a inchide gura

Sufletul îşi alege anturajul

Sufletul îşi alege propriul Anturaj
Apoi – închide uşa.

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge pentru Lala

Nu plânge pentru Lala, nu bălmăji cuvinte despre hinduism!
Mai bine bea printre trandafiri, catifelat, un vin rozaliu;
Vinul coboară pe gâtul celui care-l bea
Dăruind ochilor şi-obrajilor roşeaţa lui.

Vinul e chilimbar şi paharul e o perlă
Când o fată cu degete subţiri îţi toarnă vin cu mâna ei
Şi vin din gura ei – iar tu te vei îmbăta de două ori.
Pentru mine plăcerea-i dublă, iar regretul numai unul!

poezie de Abu Nuwas, 756 - 814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palinca de cireşe amare

Pălincuţa de cireşe
De pădure, megieşe,
E-o palincă românească,
Cine-o face să trăiască!

Cu culoare de granate,
Te seduce peste poate;
Are fix cincizeci de grade
Şi îţi face dulci ocheade.

E-aşa tare băutura,
Că îţi amorţeşte gura
Numai dintr-o picătură,
Când o introduci în gură;

Gura-ntreagă (e-axiomă)
Ţi se umple de aromă.
Cea mai scumpă dintre toate,
E curată sănătate.

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Ţuica, palinca şi horinca în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (31 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matematică

încep să scad şi să adun
ce a fost rău şi ce-a fost bun
un zâmbet înfloreşte-n ochi
e drumul lung şi plin de gropi

încep cu merii prinşi în floare
plus casa-n zi de sărbătoare
adun şi paşi făcuţi în doi
scad norii cei pictaţi de ploi

şi-nviorată sub un cer
de iarnă aprigă cu ger
dau mită timpului trecut
să uite tot ce am pierdut.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trubadur

Eu sunt proprietarul de poduri
acoperite cu ţiglă-ntr-un conac
şi heruvim zburând pe mapamonduri
Cu ochii la prescură, cu dinţii-n cozonac.

un pitecantrop sunt, ce vă irită
provoc, surprind, aiurea-ndrug
printre dosare, scenarite, mită
nu ştii de mângâi sau de-mpung.

Amici, vă rog, rămâneţi ţuţ,
că încă galopez şi fac deranj,
cât mai există-o filă nu vă cruţ,
cât cenesas e formă de şantaj!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mircea Dinescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facă-se voia ta, Doamne!

Doamne,
deja mi-e frică,
tremur toată:
Dumnezeu pare
că-şi bate joc de noi...
Mintea mea e scindată,
virtualul acesta mă atrage,
îmi omoară zilele şi nopţile albe,
mă hipnotizează, mă intoxică,
mă îmbolnăveşte de tine, stea polară,
îmi spală creierul
şi uit că rănile sunt superficiale, infime,
faţă de calmul divin din constelaţii...
am putinţa de a închide plăgi
pentru a echilibra balanţa Ursei Mari?
Sau să mă las în mâna ta, Lucifer?

Facă-se voia ta, Doamne!

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din totdeauna

Poetul
închide
circuitul
lui
Dumnezeu
în natură

Nici
un
înger
nu-i
mai
sperie
singurătatea

Singur
ca
anul
acesta

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supraveghetorul

O fereastră se închide şi cade-o jaluzea
Noaptea e neagră şi el încremenit de moarte
Şi o explozie a razelor de lună-n cameră
Îi luminează chipul – un chip pe care eu nu-l văd

Ştiu că el e orb

Şi mai ştiu că mă supraveghează.

poezie de Harold Pinter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vertical

Şira de spinare poate să cadă oricum
dar nu în genunchi, sângele nu se-ncovoaie,
ochiul numai sub o singură pleoapă se poate trage. A lui.
Sunt viu şi colorat de pofte ca un veston de grenadir,
sunt viu şi aştept iarba
la gura morţii, ca la gura sobei.
Poţi sângera cu aroganţă, poţi fi
în vrajba dintre întuneric şi viaţă
martorul
inflexibil.
neiertător
vânzător de indulgenţe...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de dragoste

Noaptea-n friguri se divide
când încă mai am gură să-mi las
sărutul pe degetele despletite,
întoarse-n oglinda lor de popas.
Şi oglinda e gură rănită
şi-n fiecare dinte te-arăţi,
ca o regină umbrită
de crenelurile unei roase cetăţi...
Oglinda în mărul ce eşti se înfige,
suc dulce îmi curge în barbă
dar zeama e sânge şi frige
şi după ce trece,
sunt iarbă...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!