mita pentru a inchide gura

Sărutul

M-aş putea pierde
în braţele tale,
aş închide ochii,
şi nimeni
nu mă va mai găsi.

Ţine-mă strâns,
cât mai strâns...
trupurile noastre-
boabe de rouă-
se topesc în Infinit.

poezie de Floarea Cărbune (2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

O Lume Nouă: respiraţii guru la gură

Sărutări
pe gura celor... bine rămaşi pe corabie –
plângem oamenii la apă care s-au dus
s-adune scoici cu o Lume Nouă mai sus şi
mai jos nu mai văd nu aud nu vorbesc.
Sărutări
şi-n eclipsa cărţilor citite cu voce năucă
de marele războinic în intimitatea colibei
unchiului Tom-a-hawk (?!) perorând euforic
la vederea... sinapselor speranţei la viaţă.
Sărutări
de peste ţări şi mări de ceaţă... compactă –
nu vorbesc nu orbesc de pomană vechile
scalpuri ale supravieţuitorilor – urechile în
surzire simetrică fac gimnastică-n gură.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipitoarea

Am urmărit o lipitoare
De când s-a născut.
Părea plăpândă, nevinovată
Dar o data crescută
A început să-şi arate
Zâmbetul pe gura ventuză
Şi să se aşeze asemenea unei căpuşe
Se lipeşte, se unduieşte şi suge sânge
Dar nu se satură niciodată.
Se unduieşte prin apă, prin aer
Cuceritoare mare până se lipeşte
De o pulpă dulce care îşi aduce
Hrana destul pentru o lipitoare
Dar ea este mereu flămândă.
Îi vinde pe toţi pentru o gură de sânge,
Se umflă şi nu cade
Aşa cum face orice lipitoare
Atunci când este sătulă: cade
Şi atacă doar când flămânzeşte.
Lipitoarea cu zâmbet de cuceritoare

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adus de spate

bătrânul sprijină un toiag cu mâna
dreaptă strânsă să rupă lemnul
dat cu lac peste fibra sănătoasă
înclinat merge peste moarte
păşeşte calculat fără frică
se gândeşte să-i scrie o scrisoare
de amor şi inima-i bate necontrolat
fără medicamente îşi face de cap
închide ochii pentru un exerciţiu
de imaginaţie are parte din belşug
îşi spune că nimeni nu-i mai fericit
decât el şi poate îndura şi-un sărut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făptură de om

Poţi fi ninsoare. Pulbere fină. Rouă.
Târâitor ca omida. Atom aţipit. Dar păcat
Că eşti orişicine, cum îţi convine –
Şi numai făptura ta, de om, n-ai păstrat.
Poţi fi ochiul al treilea, roata a cincea –
Cum ţi-i comod, surâzând tăcut,
În chipul tău de om, cu spirit sănătos,
Să te reţii – nu ţi-a plăcut.
Şi florile pentru iubită ştii cât costă,
Facerea de bine arar o picuri din robinet,
Ştiut: nu te-a indigna a mea ripostă,
Nu te-a scoate din echilibru grija unui poet.
Tu, preocupat de tainice treburi, străbaţi –
Toamnă ploioasă, prin glasul de copii,
Ţi se roteşte cântul vieţii, vertiginos mânat
De mita pe care s-o iei – nu întârzii.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpcăunia

are capul şi gura de câine, dar nu
să te muşte de cu –
poate visează
la o femeie cu sânii potabili: o
femeie de apă
chioară, o ceapă (?!) –
poate ar trebui învăţat la seral
căpcăunul
să fie un domn foarte demn
sau tovarăş de lemn
sau pur
şi simplu un prieten cu gura
o idee mai mică

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele se-nalţă, gura mea te-ncalţă

Când îţi cobori picioarele din pat,
În loc de papucii de casă,
Bâjbâindă, pofticioasă,
Gura-mi de supus bărbat
Tălpile-ţi încalţă.

Soarele se-nalţă
Roşu, puţin ruşinat,
De-ncălţarea luminoasă,
Zâmbind prin perdeaua frumoasă
De gura mea, care te-a încălţat!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graurul meu

Zâmbea o vrabie.
Zâmbea!
Din sucituri zâmbea o vrabie cu zimţi de ochi
cu mijloc de sirop şi zbierătură
zâmbea o vrabie cu ciocul ei în gură
zâmbea
şi-n coaste-mi tremura
o vrabie
ce aripi pe şendrilă duceau aur
în gura drumului
un simplu
mestecat între copaci
un graur!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul Zaverei

La Zavera
Popa Florea
Prohodeşte
Şi citeşte
Din scriptură
Şi din gură
Pentru glia
Rumânie
Sărăcie.
Cei o mie
De haiduci.
Cu plete lungi
Stau se-nchină
Pân-la tină
- Tudor domnul
Este omul,
Zice Petre
Lat în spete
- Sfaturi drepte
Ni le dete:

[...] Citeşte tot

poezie din folclor românesc
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul îşi alege anturajul

Sufletul îşi alege propriul Anturaj
Apoi – închide uşa.

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!