Serioase/triste despre mers, pagina 16
Ca o reverență, frunza
Pregătiri de toamnă și la mine-n sânge,
și o greutate simt acum la mers,
cred că-mi face semne frunza ce se frânge,
printr-o reverență dinspre univers.
Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă
că-i destulă toamnă s-o aștepte-n noi,
dacă nu le vine ochilor să-și creadă
că senini din toate sunt numai ei doi.
Ca o reverență frunza-n prăbușire
umerii mi-i umple de un tragic scrum,
triste monumente uită să respire
când se-aude țipăt de cocor în drum.
Sunt schimbări grozave orșiunde, parcă,
prin tufișe slute - zdrențe moi de nimb,
cu prilejul vieții moartea mă încearcă,
toamna-i anotimpul ce devine timp.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din vol. "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre tragedie
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre schimbare
- poezii despre ochi
- poezii despre monumente
Pentru tot ce-am făcut
Pentru tot ce-am făcut
pentru noi -
meritam un sărut, nu o palmă
și hula strigată-n etern -
ca un fel de sudalmă.
Pentru tot ce-am făcut
pentru voi -
meritam o mângâiere, poate
nu defăimarea la lume
și ură șuvoi.
Nimeni nu știe cum am răbdat,
și câte nevoi am purtat
sute de kilometri am mers
ca un soldat în război - ca să fie,
pâine și sare pe masă la noi.
Am dormit și pe străzi
și-am mâncat ce mi-au dat;
[...] Citește tot
poezie de Dănuț Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre suferință
- poezii despre somn
- poezii despre război
- poezii despre păr
- poezii despre pâine
- poezii despre plâns
- poezii despre picioare
- poezii despre mâncare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Întâlnire în oglindă
ne-am întâlnit în aceeași oglindă
ochiul ei, adânc, cât noaptea vrăjită de luceferi
arăta un mers spre alte mări.
să punem țărm în fața dorințelor
să nu se lovească de stânci, de cuvinte
în lumea de basm lângă povestea pescărușilor
zburători spre munții sufletului.
de cele mai multe ori
cuvintele se întrec în nemurire
asemeni unui pom înflorit, cu fluturi, stele...
nimicul sortit.
strâng umbra imaginii
o arunc nopții proptite pe rotunda lună
simt frigul pe marginea clipei executate
când stau de vorbă cu un cap de lut.
se surpă în mine un cântec.
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre cuvinte, poezii despre îngeri, poezii despre început, poezii despre zbor, poezii despre uitare, poezii despre suflet sau poezii despre stânci
Din palmele tale
Din palmele tale calde,
Iubire,
am înțeles că nu numai eu îl caut pe Dumnezeu.
Și el mă caută pe mine.
Ne căutăm fără oprire,
dar niciodată nu ne-am întâlnit.
Atâta strălucire și slavă e în Dumnezeu,
atâta încleștare e în mine și în lume,
atâtea drumuri încâlcite,
întrerupte atât de des de răstigniri
și de-ntrebări fără răspuns!
Drumuri fluide, sinuoase, care,
amăgitor,
m-aruncă către cer,
pentru ca apoi
să cad din nou
în hăuri.
Cum să mă prinzi tu, Doamne,
când veșnic sunt în mers și în schimbare?
Cum să te-ajung eu, oare,
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre religie, citate de Nela Talabă despre religie, poezii despre prăpăstii, poezii despre iubire, citate de Nela Talabă despre iubire, poezii despre devenire sau poezii despre Dumnezeu
Provocări
De-ncercări e plină viața și-ntrebări ce n-au răspuns,
Să le cernem nu-i putință, să le trecem nu-i de-ajuns,
De-notăm în voia sorții fără-a ține cârma-n frâu
În derivă-am duce anii scurși la vale ca un râu.
Provocări nemilostive șerpuiesc ispititor,
De tărie-avem nevoie când picăm în plasa lor,
Nu e viață fără patimi, nu e moarte fără chin,
Toate-s date spre-a renaște din cenușă și suspin.
Învățăm cu-nțelepciune din grăbitul nostru mers
Că durerea ne-ntremează și e leac în univers,
Cel ce-și poartă cu credință sufletul mereu curat
De obstacole va trece și de rău eliberat.
Prețul ce-l plătim adesea-i unul poate dureros,
Este dijma pământeană a oricărui păcătos,
Cât de grea ne-ar fi povara, să fim buni și iertători,
În iubire să trăim, noi... umilii trecători.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre învățătură, poezii despre văi, poezii despre râuri, poezii despre plată sau poezii despre obstacole
Curcubeul era roșu
Aveam o suferință de spus lumii
Dar în aceea zi, lumea nu s-a trezit
Am umblat prin toate castelele știute
Să despart istorii de Dumnezei
Să usuc vreascuri pentru o iarnă
Fără zăpadă și colindători
Aveam însă un zâmbet de arătat prietenilor
Dar în aceea clipă, ei nu mă vedeau
Atunci am răsturnat toate paharele din case
Le-am dat păsărilor tot grâul din hambare
Să pregătesc universul pentru o zi de toamnă
Fără culoare, fără timp și fără secundare
Aveam totuși o iubire pentru tine
Dar în această viață, nu m-ai privit
Am prins în brațe crinii și trandafirii cei albi
[...] Citește tot
poezie de Anca Pepelea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre zâmbet, poezii despre trandafiri, poezii despre roșu sau poezii despre păsări
Ceas surd
"Ea n-a venit și nimeni mireasă
nu-mi va mai fi soție"
Ady Endre
Am așteptat întâi, să se usuce bine
noroa'ele și nopțile din mine...
Dar palma fierbântată-a rechemat în ea
garoafa înflorită-n coapsa ta
și buzele încinse-au vrut în ele
sărutul cu arsuri de stele.
Tu goală-mi aiurai în piept
cuvântul mort, cuvântul cel nedrept:
" Ce-s patimile arse toate-n tei?...
... și fericirea toată, toată... ce-i?"
Poate privirea ta cu unde line
străluminată până-n mine
Poate uitarea ce fărâmă
potecile cu mers de râmă
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere, poezii despre tei sau poezii despre stele
Trei lacrimi reci de călătoare
Și-ai să mă uiți -
Că prea departe
Și prea pentru mult timp pornești!
Și-am să te uit -
Că și uitarea e scrisă-n legile-omenești.
........................
Cu ochii urmări-vei țărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Și ochii-ți lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare ;
Iar eu pe țărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Și-nțelegând că mi-ești pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.
Și versul meu
L-o duce poate vreun cântăreț până la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca și dânsul,
Plângându-l, poate, ca și mine -
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, citate de Ion Minulescu despre versuri, poezii despre poezie, citate de Ion Minulescu despre poezie, poezii despre visare, citate de Ion Minulescu despre visare, citate de Ion Minulescu despre tristețe, citate de Ion Minulescu despre timp, poezii despre ritm, citate de Ion Minulescu despre ritm, poezii despre muzică sau citate de Ion Minulescu despre muzică
Doi mari învățați
Odinioară în anticul oraș Afkar trăiau doi mari învățați
care se urau și care-și luau în râs unul altuia învățăturile,
iar asta pentru că unul dintre ei nega existența zeilor,
în vreme ce celălalt era un credincios.
Într-o zi cei doi s-au întâlnit în piață și, în mijlocul susținătorilor,
au început să conteste și să argumenteze foarte convingător
existența sau non-existența zeilor.
După îndelungi dispute s-au despărțit.
În acea seară necredinciosul a mers la templu
și s-a închinat înaintea altarului,
și-a rugat zeii să-i ierte rătăcirile de până atunci.
În aceeași oră celălalt mare învățat,
cel care ține zeii în mare cinste, și-a ars cărțile sfinte.
Iar asta pentru că devenise un necredincios.
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre seară, poezii despre râs sau poezii despre ore
Mi-e dor de tine sau de ele?
Poate că, de fapt, nu mi-e dor de tine
Ci de felul în care Universul ți se-nchină
Când mi te-apropii sau când ești cu mine
Mi-e dor de întunericul făcându-se lumină
Să-ți mângâie picioarele fugind pe-a mea retină
Tălpile tale, fac pământul gură
Pe care apăsat și-n mers o fură
Gleznele tale fac din iarbă floare
Iar tălpile fac artă din covoare
Coapsele tale vântul scot din minți
Părându-i și de gheață și fierbinți
Mijlocul tău, mișcându-se ceresc
Dă naștere la răget bărbătesc
Și pieptul tău și spatele și gâtul
Duc în ispită mare absolutul
De gura ta, de ochi, de suflet sau de păr
Nu mai vorbesc, dar fac într-adevăr
Minuni de care mi se face dor
Nu făr' de tine, făr' de ele mor.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2 august 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre vorbire, poezii despre naștere sau poezii despre moarte