Serioase/triste despre mers, pagina 15
Agonia
Sunt filozofi ce munții-au măsurat
Și-au sondat mări și regi și-mpărății,
Au mers și-n cer, fântâni au căutat,
Dar două lucruri vaste ar mai fi
Acum neapărat de cercetat;
Dar câți o fac? Iubire și Păcat.
Să meargă cel ce-i păcătos, oftând,
Pe Muntele Măslinilor îndat'
Să vadă-un om căznit, în păr având
Și pe tot trupul sânge închegat.
Păcatu-i acel viciu zdrobitor,
Care prin vene-i iute curgător.
Iar cei ce de Iubire n-au habar,
Să-i guste mustul ce pe cruce-a curs
De-o lance scos; și-apoi să spună clar
Dacă așa un gust i-a mai sedus.
Iubirea e în sucul cel divin,
La Domnu-i sânge; pentru mine-i vin.
poezie de George Herbert, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre sânge
- poezii despre seducție
- poezii despre păr
- poezii despre măslini
- poezii despre must
- poezii despre munți
- poezii despre monarhie
- poezii despre filozofie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Moșul...
La mine n-a fost Moșul... niciodată
L-am așteptat mereu cu pantofi rupți
Și cremă n-am avut măcar odată,
I-am șters cu lacrimi... dar n-a fost de-ajuns...
L-am implorat să vină să-mi aducă
Măcar o bombonică, ca să știu
Că inimioara mea este curată...
Iubită doar un pic aș vrea să fiu.
Eu l-am rugat pantofi să îmi aducă
I-aș fi păstrat ascunși în lumea mea
Și aș fi mers desculță în toți anii,
Să-i am curați atunci când el ar vrea.
E lumea mea... un univers ce doare,
Și nimeni nu mă vrea în visul lui,
Sunt singurică... doar cu a mea vină,
Că m-am născut..., și sunt a nimănui...
poezie pentru copii de Dan Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre curățenie, poezii despre încălțăminte, poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre timp, poezii despre naștere sau poezii despre inimă
Strofe de-a lungul anilor
Când prin oraș calci lin pe străzi
sămânța ulmilor, și-n mers
în adevăruri limpezi crezi -
mai e nevoie de vreun vers?
Când mușchiul de pădure mult
ne-alină-n vară verde dor
și glasul picurat ți-ascult -
mai e nevoie de-un izvor?
Când în bătaia vântului
mlădie umbli pe colnic,
pe-ntinderea pământului
mai e nevoie de vreun spic?
Când între lipsă și prisos
ne bucurăm de câte sunt
și cântă pe subt glii un os -
mai e nevoie de cuvânt?
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre vânt
- poezii despre versuri
- poezii despre verde
- poezii despre sculptură
- poezii despre păduri
- poezii despre oraș
- poezii despre ochi
Trib XI
Ne dușmăneam, când nu-ncepuse-adâncul
bătut să fie cu nămeți de drugă.
Să calce-abia-ndrăznind, scălda-adâncul
de după cruci, minciuna... Și pe fugă.
Darmite-acum, sub umbrele ori botul
singurătății mari vâslind pe-afară?
Când încă hanța care-mbracă totul
putea să cadă, a putut să piară;
când încă mai puteam chirnogi pe steaguri
măcar din mers, măcar din șiretlicuri,
că-i dăm simțiri cârpele-n vileaguri,
ne-am gâlcevit în viață pe nimicuri...
Pe cine, bleg, mai mult să-l preocupe,
ce-a vrut să-nsemne-ntoarcerea din noapte,
de-aici încolo? Răsturnate-n lupe,
veninuri noi dau vremurilor lapte.
Vorbesc doar unii... Bulgării ascultă...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zăpadă, poezii despre vorbire, poezii despre viață, poezii despre singurătate, poezii despre noapte, poezii despre minciună, poezii despre lactate, poezii despre drapel sau poezii despre draci
Sed Non Satiata
Ciudată zeitate cu trupul brun și plin,
Împrăștiind mireasmă de mosc și de havană,
Făcută de vreun obi, de-un Faust din savană
Cu șold ca abanosul lucios și mers felin,
Mai bine decât opiul sau cel mai strașnic vin
Vreau elixirul vrajei pe-a gurii tale vrană;
Când poftele-mi spre tine pornesc în caravană
Ți-s ochii oaza-n care adoarme orice chin.
Prin acești doi ochi negri, ferestre-a' firii tale,
O, demon fără milă, dă-mi flăcări mai domoale;
De nouă ori în brațe nu-s Stixul să te strâng
Și vai, nu sunt în stare, o, tu, prealibertina!
Ca să-ți sfărâm curajul și-avântul să ți-l frâng,
Să fiu la fel în patu-ți ca-n Hades Proserpina.
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre somn, poezii despre ochi negri, poezii despre negru, poezii despre gură, poezii despre foc, poezii despre feline, poezii despre droguri sau poezii despre curaj
Tatăl meu a trimis un cântăreț în mijlocul acelor oameni ce putrezeau. Cântărețul s-a așezat între ei, la venirea serii, și a început să cânte. A cântat despre lucrurile care se reflectă unele în altele. A cântat despre prințesa minunată la care nu poți ajunge decât după două sute de zile de mers prin nisipul ars de soare și lipsit de apă. Iar lipsa fântânilor devine sacrificiu și beție de dragoste. Iar apa din burduf devine rugă, căci ea duce spre cea iubită. Spunea: "Doream un crâng de palmieri și o ploaie binefăcătoare... dar mai mult decât orice o doream pe aceea care speram că mă va primi cu un surâs... și nu mai știam să deosebesc fierbințeala de dragoste..."
citat clasic din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre muzică, citate despre iubire, citate despre apă, citate despre început, citate despre zile, citate despre timp, citate despre seară, citate despre sacrificiu sau citate despre ploaie
Albatrosul
Pe punți, spre a-și trece vremea, adesea marinarii
Prind albatroși de mare care se-ațin nebuni
De foame, după nave, în zbor, pe când pânzarii
Plutesc pe nesfârșirea albastrelor genuni.
Abia l-au prins matrozii și l-au lăsat pe scânduri,
Că regelui din nalturi, stingher, șovăitor,
Aripile i-atârnă ca două albe rânduri
De vâsle de corăbii târâte-n urma lor.
Înaripatul oaspe e jalnic, fără vlagă,
El care mândre aripi în cer desfășura!
O pipă-n gură-i pune un matelot, în șagă,
Șchiopând imită altul infirmul ce zbura.
Ca prințu-acesta falnic, domnind prin vaste locuri,
Poetul, nalt prin geniu, domină-n univers,
Dar exilat în lume, în râset și batjocuri,
Aripile-i gigante l-împiedică din mers.
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre marină, poezii despre aripi, poezii despre râs, poezii despre prăpăstii, poezii despre mândrie sau poezii despre genialitate
Daca vrei sa nu te mai intorci
Daca vrei sa nu te mai intorci
Fereste-te de matraguna -
Ea-mi fura seara glasul
Si plange cu el
Din urmele talpilor tale,
Daca vrei sa ma uiti
Ascunde-te de luna -
Iti va aminti
Cum am mers prin lumina ei
Cu picioarele goale,
Daca vrei sa pleci
Ascunde-te de ploaie,
Fereste-te de ninsoare,
Daca vrei sa ma uiti
Nu te apropia de mare,
Inconjura marea,
Nu te arata sub zborul pasarilor,
Fugi
De salciile cu pletele prelungi,
Pana vei gasi locul unde te
[...] Citește tot
poezie de Ana Blandiana din Poezii (1974)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre uitare, poezii despre seară, poezii despre ploaie, poezii despre picioare sau poezii despre ninsoare
Candela de toamna
patru ani am călărit alături de sfinți decapitați între un oraș sfânt și o iubire interzisă,
orele mi s-au părut fără de sfârșit,
minutele ți-au săpat morminte în sângele meu otrăvit de atâta așteptare.
șacalii deșertului au încercat să îmi trimită sufletul în iad
dar eu mi-am acoperit durerea cu semnul întors al mantiei albe
și am mers mai departe.
am șchiopătat doar în fața focului sacru.
acolo genunchii s-au frânt în cea mai frumoasă rugăciune din lume.
îngerii mi-au biciuit credința cu cravașe de lumină și cuvinte însângerate,
durerea mi-a închis ochii și mi-a deschis brațele,
în numele Tău.
apoi a venit toamna
iar Johannes Larmenius
a reaprins candela de argint.
poezie de Eduard Dorneanu (28 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre îngeri, poezii despre toamnă sau poezii despre suflet
Cel din urmă centaur
Visasem cel din urmă centaur că eram...
Dormea sub lutul vremii pierdute hippogeea,
Și, seara, când în treacăt umbream în mers aleea,
Potcoava mea de aur îmi scapără scânteea
Pe care,-n drumul nopții, sonor o cadențam.
Cutreieram zadarnic pădurile de brad,
În van cătam poporul stăpân ieri pe câmpie:
Fugeau orbiți de spaimă cârlanii-n herghelie
Când mă iveam din umbră pe-ntinderea pustie
Sau când, purtat de sete, mă coboram la vad.
Sirena cea din urmă visasem că erai...
Îmi nechezam dorința pe țărmul nalt al mării,
Nebun zdrobeam copita de pietrele cărării
Privind prin valuri roșii în sângele-nserării
Lui Okeanos pradă cum trupul tot ți-l dai.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre spaimă, poezii despre roșu, poezii despre nebunie, poezii despre lut sau poezii despre dorințe