de-a lungul timpului

Taina iubirii

Tainice gânduri răsar din depărtare
Când tu, iubite, cu glasul ău fierbinte
Mereu îmi aminteşti
De-a timpului visare
. Sărutul tău şi azi îl mai doresc,
În nopţile cu lună clară
Pe cer când stele strălucesc,
În sunet dulce de vioară.
Simt inima aprinsă
În flăcări de iubire
Şi chipul tău...
Îl simt mereu aproape.
. Ridic privirea într-al iubirii semn
-Eşti flacără sau dor?
Iubirea ce te-nalţă...
Cu-al nemuririi zbor.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

Stăpân peste văgăuni ai insomnii tremurătoare
simţi privirea stinsă
picând într-o tomnatică durere,
destructivă situaţie.
Aparenţele derutează crocant, sufocant
dar nu mă iau după mirosul fetid al vieţii de dincolo;
mâine nu vei mai dori nimic
resemnat în spaţii,
pierdut într-un Chronos rătăcit lângă insolvabila sămânţă,
toceşti penelul scursorilor ambiţios
nu mai ai păr sau oase, doar spuză
de-a lungul covârşitoarelor ambiţii
de a învinge într-o maniacală înfrângere.
N-auzi cum şuieră gândul cunoaşterii
mereu mai obosit;
mişti doar împins de inerţia reflexiilor
aparţinând nimănui culpabil.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

noaptea musteşte peste întregul Braşov.
pe Republicii trec indivizi schimonosiţi de băutură
asiatici cu camere foto
familii întregi gălăgioase
şi betegi intrinseci cu nevoi minore,
purtând vag în minte
un fel de pomelnic
cu persoanele care obişnuiau să-i cunoască.
terase de-a lungul străzii
cu umbrele ţinând la adăpost dialogul măştilor extatice
şi din capătul străzii un strigăt abia desluşit,
venind dintr-o clădire gotică impunătoare.
Biserica Neagră este închisă.
înăuntru, o mână prinsă de una dintre canapele,
urmată de un corp convulsiv
şi o mulţime de sfinţi în jur,
pârliţi de strigătul bărbatului
ce e pe cale să nască
un liliac auriu

poezie de Răzvan George Mirică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La est de oraş

Captiv în birou de-a lungul întregului an,
Am ieşit din oraş, dorind să fiu liber în dimineaţa asta
Acolo unde sălciile dau un înţeles vântului
Şi unde dealurile verzi mai uşurează grijile lumii.
Mă odihnesc sprijinit de un copac
Sau hoinăresc în amontele şi în avalul fluviului.
... Ceaţa a umezit iarba frumos mirositoare;
De undeva, un porumbel îşi cheamă perechea.
... În liniştea din jur mintea îşi găseşte pacea,
Dar, încărcată de griji, devine curând iarăşi alertă...
Aici, într-un sfârşit, îmi voi construi o cabană,
La fel cum a făcut Tao Qian, în vremurile de demult.

poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am aripi

Îmi cresc aripi către o nouă viaţă,
către un somn lin fără de uitare
către acele vise, ce azi le am
aşa cum le-am avut şi ieri
şi le mai am şi mâine...
Îmi cresc aripi, aici
lângă lăstarii timpului meu
şi vreau să zbor...,
dar voi zbura acolo unde
numai lăstarii timpului o vor şti
Îmi cresc aripi,
către o ţintă bine definită
şi chiar dacă îmi va fi greu
voi învinge..., doar
am lăstarii timpului meu
ce acum abia au răsărit.
Am aripi şi sunt abia
la începutul zborului meu
către... TOT
Am aripi!

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu bateţi cuie în geam niciodată

mai bine jucaţi-vă de-a baba oarba
de-a muma pădurii printre cioate
de-a uliul şi porumbeii nu
e la fel de aiurea ca şi ziditul monastirilor
dinspre turlă spre veşnica temelie

chiar aşa tovarăşi de iluzii
vă rog să nu faceţi cuib alături de pasărea aceasta
nici prea verde nici prea albastră
ouăle ei sunt prea căutate ca să rămână întregi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua cand am primit fericirea in vizita

Mă privea din uşă,
cu capul uşor înclinat,
parcă mai surâzătoare decât altădată,
copilăroasă şi simplă,
cum o ştiam,
cum mi-o aduceam aminte după atâţia ani
de absenţă,

îi citeam în ochi nerăbdarea de-a ne juca de-a recunoaşterea,
şi, doamne, cât o recunoşteam!
fiecare buclă zbârlită,
gestul leneş cu care o dădea la o parte,
promisiunea căderilor în infern scursă pe buze, pe sâni,
pe mugurii neîmpliniţi ai unui trup de femeie
care i-a fost întotdeauna prea mare,
şi de care, totuşi, n-o auzeam plângându-se niciodată,

mă privea şi-o priveam
şi-aş fi vrut s-o strivesc în braţe,
să mă umplu de ea şi să se umple de mine până s-or revărsă

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Dora Toma
Adăugat de Rodica Muntea
Comentează! | Votează! | Copiază!

In cautarea fericirii

Unde eşti iubire ce mi-ai umplut fiinţa?
Aş vrea să fii cu mine, să-mi afli neputinţa
De-a te uita, de-a nu simţi, de-a spune
Că dorul şi iubirea n-au loc pe-această lume.

Unde eşti suflet ce te-ai desprins din mine?
Să cauţi fericirea, să vezi că nu mai vine,
Că totu-i trist şi sumbru şi nu mai ai putere,
S-aştepţi fără speranţă, o simplă mângâiere?

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

viaţa se aranjează în formă de Sens
optezi să exişti firesc
fără teama de-a nu pierde esenţialul
de-a rămâne pe dinafara întâmplatului
asemenea copilului înţelept alegi
să te bucuri în loc să se îmbufnezi

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru o roată

cineva m-a întrebat
frate, cum e să respiri
de unul singur
să urli cu lupii ca lupii la lună
să te înalţi om şi roată
cu îngerii de mână?

cineva ţi-a aruncat umbra
fix sub roata maşinii de lux
şi nu era Dumnezeu
era doar o fărâmă de soartă
rătăcită pe şoseaua de piatră
şoseaua din noi şoseaua uitată

în care oraşul meu
avea nervii întinşi la maxim
străzile mărşăluiau nevrotice
de-a lungul şi de-a latul
trupului tău căptuşit cu întuneric
uite cum umpli

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!