Serioase/triste despre cetatile albe, pagina 16
Celei mai aproape
De ce-ți sunt ochii verzi -
Coloarea wagnerianelor motive -
Și părul negru ca greșeala imaculatelor fecioare?
De ce-ți sunt buzele pătate de violete trecătoare?
Și mâinile de ce-ți sunt albe ca albul tristelor altare
Din Babilon,
Și din Ninive?
De ce, când plângi,
În plânsu-ți moare o-ntreagă lume de petale
De trandafiri,
De chiparoase,
De nuferi albi
Și crizanteme?...
De ce, când plângi,
Cu tine plânge tristețea blondelor opale,
Iar torțele aprinse-n umbra castelelor medievale
Se sting suflate ca de groaza demoniacelor blesteme?...
De ce, când cânți,
Cu tine cântă un infinit de armonii
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Romanțe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Decădere - Lui Karl Borromaeus Heinrich
Deasupra iazului
Păsările călătoare s-au dus.
Sera din stelele noastre bate un vânt de gheață.
Deasupra mormintelor noastre
Se apleacă a nopții zdrobită frunte.
Sub stejari ne legănăm pe o barcă argintie.
Mereu răsună ale orașului albe ziduri.
Sub arcada de spini
O fratele meu, ne cățărăm oarbe arătătoare spre miezul nopții.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Gedichte / Poezii" de Georg Trakl este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Miraj
Plănuiam să mergem la Ermitage,
iubitule!
Voiam să-mi arăți bogăția lumii.
Cuvintele însă
au ajuns înaintea noastră.
Știam că ești un vrăjitor prin naștere!
Mi-ai dăruit
dintr-un singur hocus-pocus
mirajul nopților albe.
Patinez
și nu mă satur
de lunecarea spre tine.
Aurora sufletelor noastre mă amețește
și simt aici, în plină noapte,
ermitageul din ele.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartoful absoarbe mirosul urât de transpirație, astfel ca dacă porți haine albe si largi, nimeni nu își va da seama că ai transpirat excesiv. Înainte de a pleca de acasă, este indicat să faci un duș. Înainte de a aplica antiperspirantul sau deodorantul, ține preț de câteva secunde o felie de cartof crud la subraț.
citat din Laura Galan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Hanul Alinării
La Hanul Alinării
Deodată m-am trezit,
Și harmăsarii disperării
În spulber de spumă-au poticnit.
Din umbra pridvorului ș-a scării-
Tu, scumpo, mi-ai zâmbit!
Mi-ai zis: Străinule pribeag,
De ani te-aștept și te-am dorit.
Când mi-ai sosit în prag,
E soarele la asfințit.
Îmi vii cu albe flori la tâmple
Și mă găsești între ruine.
Ce are să se-ntâmple,
O, călătorule străine?
poezie clasică de Mihail Sadoveanu din Daim (22 martie 1944)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Fratii Jderi" de Mihail Sadoveanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Intotdeauna exista
îmi înghețaseră mâinile
mă vânau cele mai necruțătoare gânduri
își ascuțeau în mine ghearele obsesii
mă răneau
și nu era nimeni pe aproape
anotimpul delira în albe crizanteme
întotdeauna există și mai rău suflete îmi ziceam
privind cum întunericul îmi cade la picioare
dezolant
fără explicații
ca un monstru răpus de nevedere
întotdeauna există o altă durere
și o lumină care nu întârzie mai mult de o viață
poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Doamne, dă-mi cerneală să scriu!
Să nu-mi mai fie așa de grea
tăcerea
cu cerneala din ochii iubitului
am scris mult
dar mereu găseam colile albe
dimineța
cerneala din ochii mamei
nu intră în stiloul meu
cerneala cerului de noapte
nu m-am îndurat s-o fur stelelor
și totuși Dumnezeu mi-a ascultat
rugăciunea
și mi-a trimis în loc de cerneală,
lacrimi, să tot scriu...
poezie de Anca Elisei
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miraj
Plănuiam să mergem la Ermitaj,
iubitule!
Voiam să-mi arăți chiar tu,
bogăția lumii.
Cuvintele însă
au ajuns înaintea noastră.
Știam că ești un vrăjitor
prin naștere.
Mi-ai dăruit
dintr-un singur hocus-pocus
mirajul nopților albe.
Patinez
și nu mă satur de lunecarea
spre tine.
Aurora sufletelor noastre
mă amețește
și simt aici, în plină noapte,
ermitajul din ele.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strada
Învăț să zâmbesc
sub cupola acestui imens circ albastru,
zâmbesc în la minor,
emotiv,
trupu-mi vibrează,
corzi ciupite de gâtul viorii
zdrăngăne materia timpului.
Explorez lumea
bucată cu bucată,
fibră cu fibră,
desprind carnea de pe oasele albe
peste caldarâmuri,
îmbrac umbra
spartă în cioburi
în rotundul șotronului
desenat pe asfalt
cu linii albe până aproape de asfințit.
Simt în nări izul tău
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asasinare
Lapte de dihor supt în scorbură,
pietre albe, tocite de râu,
și tu călare pe inorog, vergură,
și panglica trupului meu - frâu
Nu se-nfioară nimic. Statică stea.
Fiecare literă are ființe
în ea,
și neființe
Să-l omorâm cât mai repede pe A,
să-i eliberăm pe închișii lui.
Dacă poți, dumneata
bate-i în strigare un cui.
Se trece ora. Începe ploaia.
Se ridică zorii și se aude
vum behăie oaia.
Mai repede... până n-ai mâinile ude.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!