Serioase/triste despre cetatile albe, pagina 15
Îmi amintesc prima dată când am întâlnit tuberoza, am fost șocat de faptul că o floare putea fi atât de senzuală; inhalându-i parfumul, devine aproape narcotică. Sunt fascinat de felul cum te transportă aproape de soare, îndepărtându-te de cerul gri al Angliei. Am amestecat tuberoza cu alte flori albe, pentru un efect floral, solar și profund senzual.
citat din Roja Dove
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pelerinii morții
E cârciuma plină de oameni străini
De oameni tăcuți ce vin de departe,
De unde ei singuri să spună nu știu...
De unde veniți, pelerini?
Din care cetate cu porțile sparte
Din care pustiu?...
De unde veniți, pelerini?
De unde veniți cu sandalele rupte,
Cu hainele zdrențe și fețele supte,
Și albe, de parcă
Vă temeți ca pumnul de care fugiți
Să nu vă ajungă și iar să vă-ntoarcă
În țara în care n-ați vrut să trăiți?...
Cu ochii albaștri, ca-albastrul senini,
De unde veniți, pelerini?...
Ei tac...
Să răspundă niciunul nu vrea;
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 11 (1 iunie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Eu exist, tu exiști...
Alungă fluturii,
nu-i lăsa să-și facă cuib
între genele tale
confluente,
incandescente!
Nu mai fi trist,
tu exiști, eu exist...
Alergăm contra vântului,
dar nu suntem goi,
apele tale toate
ne-mbracă pe amândoi!
Noi suntem...
eu exist, tu exiști..
cu aripi albe
ne-acoperă
îngeri altruiști!
poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra liniștii
Se oglindesc zorii pe lacul străveziu,
Ecourile tăcerii rătăcesc pe ape,
Stau în umbra liniștii
Și parcă aud
Petalele albe de nufăr
Cum încep a se desface.
Deschide-te, inimă,
ca o floare de nufăr
Și adună-ți frunzele
risipite prin ceață,
În zorii ce plâng
cu lacrimi de rouă.
Tu ești din nou
ca la-nceput de viață.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cearșafurile pe care ea le usca
în fiecare zi mai caldă
pentru ca patul să miroase a grădină
pentru ca vântul să alunge din el visele urâte
cearșafurile flutură purtând-o
pe malul celălalt într-o barcă îngustă de stejar
tocmai a venit primăvara
frânghiile de uscat rufe întinse pe catarg
numai că lipsesc pânzele albe
presate în cub de gheață
în frigiderele dulapurilor
poezie de Barbara Gruszka-Zych din Sprawdzanie obecnosci (2004), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcatul
Mă picura pumnal de sânge
din aripa rupta
a unui înger.
Furtuna ce trecu
lăsă în urmă o noapte
ce se scurge greu
din Rai...
Încă mai cad pene albe
stropite cu durere și cu moarte.
Se aduna corbi în cer,
se împrăștie foc pe pământ,
iar eu zadarnic încerc să adorm
sub aripa ruptă a unui înger...
poezie de Emilia Roșca (13 noiembrie 2007)
Adăugat de Emilia Roșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
An mort
Casa veche cu coloane albe,
Parcul si mai vechi ca ea;
Cerul vanat peste care salbe
Pier cocorii-n seara grea.
Nucii negri, pajistea desarta
Si pustie, ca si parc si nuci,
Amintirea care-mi bate-n poarta
Lung, in sufletul de tuci.
Miros jilav de trecut si ploaie
Si mai putred si mai stins
Calendarul vested ce-n odaie
Starvul timpului l-a strans.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Povestea Maicii Domnului" de Ion Pillat este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Calde picături ...
Picături de ploaie,
Picături de rouă...
Vorba, nu mă minte
Cerul... nu mă plouă!
Tu, copil cuminte,
Te apleci sa iei
Picături- zăpadă,
Picături-scântei,
Chiar din fața ta,
De cum scrii, picturi
Și cristale pure-
albe picături...
Mă aduc în gând
Pe tărâm lumesc,
Tu,... să nu mă uiți,
Eu, să te privesc
[...] Citește tot
poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se duc
Se duc poeții din lumea asta prea păcătoasă
Poate se duc în alta mai bună, mai frumosă.
Se duc flămânzi și goi,
Se duc poeții mari de la noi!
Și niciodată n-o să se mai întoarcă înapoi
Ca să scrie pe albe, curate foi
Versuri frumose și triste, pentru noi.
Se duc, se ridică la cer
Ca niște îngeri plini de taină și mister.
Acolo îi așteptă raiul cu grădini pline de flori,
Se duc poeții care sunt nemuritori.
poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Pârâul în februarie
O cărare-nzăpezită bătută de veverițe și de vulpi
Se-ncolăcește printre brazi iarnă mare.
Pietrele-s înăbușite de nea până sus pe culmi,
Încremenite-s toate, niciun fior, nicio mișcare.
Dar dedesupt, apleacă-te și-ascultă îndeaproape!
Sub profunda mantie-a tăcerii atotstăpânitoare, albe,
Vei auzi murmurul catifelat al unor firave șoapte
De păsări și de lumină, de muguri și de floricele salbe.
poezie de Sir Charles George Douglas Roberts, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!