Poezii despre CULOARE, pagina 16
Toamnă
Tânjind să plece,
tuturor frunzelor le e dor de plecare,
deși tocmai au îmbrăcat, superbe.
haine de sărbătoare.
Obosite de culoare,
ele se gândesc la pământul negru,
ele se gândesc la
zăpada albă.
Pe nesimțite, cu delicatețea
unui spărgător de seifuri,
se desprind singure
de pe ramuri.
Și din turnurile lor regale,
într-o tăcere binevoitoare,
cad pentru a deveni parte a
țărânii proletare.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape alb
Frunze căzute,
Văduve slute,
Zilele mele,
Calcă pe ele!
Fotosinteza,
Pierzand viteza,
Mă-ncetinește,
Miros a pește.
Respir lumină
Tot mai putină,
Iar la final
Sunt numai AL
Cui, poate,-mi poate
Pune la spate
Slova B mare,
Să-i fiu culoare.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu (1 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul îmi deschide pleoapele în zori
Aripi se învârt printre frunzele moarte,
Rotunjite maiestos în inimi încercate.
Zborul meu trece cu vântul în zare
Punând peste răni la aripi culoare.
Visul îmi deschide pleoapele în zori,
Din sânul tău sug lapte îngeri și cocori.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou...
Tablou de gânduri și de patimi,
Pictat în beznă cu savoare,
Prins pe perete uns de lacrimi
Ce doar tăcerea-i dă culoare...
Tablou pe pânza existenței
Cu rama de pamânt sculptată,
Privit în ciuda competenței
O frescă fără de stigmată...
Prin felurite sentimente
Legate strâns de un cavou,
Se trec atâtea-evenimente...
Și peste-atâtea impendimente...
Noi, ne alegem cu-n tablou...
poezie de Vasile Zamolxeanu (5 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sticletele
Păsările colorate
Pleacă-n țări îndepărtate;
Cele-nchise la culoare
Știu că iarna-i trecătoare.
Trag perdeaua dintr-o dată:
La cotețul cu slănină
Și cu tobă afumată;
Văd o pasăre divină.
Tata spune că-i sticlete,
Și că trebuie gonit,
Mama, pe un ton șoptit
Povestește pe-ndelete
Că-i pasărea cerului,
Și, din ce-i dat omului,
Că-i, să-i dea din partea lui,
Dat, cât primăvară nu-i!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (26 noiembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
O Raza De Soare
O rază de soare
e speranța ce-n amurg nu moare
dă dimineților culoare
transformă ziua-ntr-o splendoare
ea poate încălzi o mare
căldura-i nu se pierde-n zare
tot ea deschide
petalele într-o floare
e zâmbetul ce-aduce
în suflet sărbătoare
Să nu uitați
în ruga voastră
adresată Celui Mare
să-i mulțumiți
și pentru
razele de soare
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentiment
O durere... un strigat dupa ajutor
O chemare... o salvare
O voce... un cantec
O stare... niste cuvinte
O... ba nu... nimic...
Un ochi absent si unul verde... o privire moarta
O fata gri si una roz...
Un zambet negru si unul alb
Si unul bej fara culoare
O lacrima ca un bob de grau
Uda ca o ploaie
Taioasa ca un cutit
Patrunzatoare ca o vorba amara.
poezie de Flavia Guran
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
* * *
Chipul tău sălbatic, expus zilei
se va deschide-n două nopți egale
exilata mea din cerul închis
fără culoare și formă
alungată-n crepusculul
trupului însingurat
Eu nu cânt, nu sărbătoresc
nu dansez
peste mormântul meu
doar implor poemul
îi cer luna de pe cer
Iubirea-i o călătorie inutilă
dar suavă
de cealaltă parte a oglinzii
Prea multe creaturi
se bucură-n sângele meu
și-n paharul gol...
poezie de Lucian Domșa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zaibărul
Zăibărelul oltenesc
E-un hibrid, dar franțuzesc.
Vin de casă, gust ierbos,
Rubiniu, făcut faimos
De celebrul Nea Mărin:
Amza Pellea cel divin.
Vinu-i "fi'nță" cam fragilă,
Cu-o culoare instabilă,
Cu-n buchet cam sărăcel,
Cu alco'l cam puțintel,
E un pic cam taninos
Și mult prea puțin fruct'os,
Iar defectul cel mai mare:
Nu rezistă la păstrare;
După-un an se-"îmbolnăvește"
Și încet se oțetește.
poezie de George Budoi din Elogii vinului (27 decembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focuri de toamnă
Toamnă-n grădini, cât vezi cu ochii
Până hăt în vale,
Din bujorii focurilor fumul
Se înalță către cer agale.
Vara a plecat și-a luat cu ea
Tot ce-a fost culoare și parfum,
Din focurile roșii se-avântă înalte
Turnuri cenușii de fum.
Fredonează cântecul fiecărui anotimp!
Strugurii s-au copt în vii!
Flori în timpul verii,
Iar când vine toamna, focuri vii!
poezie clasică de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!