CULOARE

Tot

nu pricep: de unde ştiai
că ăla ce-aş fi eu nu sunt eu?
şi de unde
îţi vine albeaţa asta în faţă cu vinişoare
în care nici acul cu nas lucitor
adică trista croşetă
nu mai pătrunde? –
tot
ce e lucru mai mult
decât manual va sfârşi
în colecţia vaticanului
de aşchii şi pă
pădii –
cum e felul oricărui
labagiu sepulcral cardinal
ca o culoare
pe roşu aprins!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie - floare de trandafir

Voi înnobila
lemnul
răstignind
trandafiri urcători,

îl voi altoi
în ochi
de lumină visători
şi vor înflori
liberi în culoare
înmiresmată.

Spinii din sânge
vor fura lacomi
o picătură,

durere nu va fi,
nici lacrimă
decât bucurie.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoinar

Pierdut pe străzi pusti
rătăcit sub soare,
hoinăresc aşa cum şti
spre zări
ce încă n-au culoare.
Las gândul
s-ajungă la tine
lung sărut dulce-amărui,
şi mă simt iarăşi bine
rătăcind pe străzi
hai-hui.
Şi atinsă de gândul meu
ajuns chiar în toiul nopţii
vei şti că aicea
mereu
s-o-mplini voia sorţii.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acele biete vorbe, oarecare

Acele biete vorbe, oarecare,
obscure şi flămânde, le iubesc.
Din sărbătoarea mea le dau culoare,
atunci se-nseninează şi zâmbesc.

Făptura lor, cu teamă ferecată,
se înnoieşte-n ochii tuturor;
nu au mai mers în cântec niciodată
şi-acum îmi intră-n stihuri c-un fior.

poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti cel mai chipeş

Închipuie-ţi că planezi părăsind piscul unei stânci
Ca un şoim. Închipuie-ţi că păşeşti
Aşa cum păşeşte un tigru de unul singur în pădure.

Eşti cel mai chipeş când îţi cauţi hrana.

Pierde mai puţin timp cu privighetorile şi cu păunii.
Una este doar o voce, iar celălalt doar culoare.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pentru zidul unei grădini

Peste pajişti vântul suflă cu putere, necăjit;
Însă unde zidu-acesta are-obrazul însorit
El într-un vârtej se-avântă, apoi cade ostenit
Nici pământul, nici alt lucru nu mai poate spulbera;
Umezeală şi culoare şi miros se vor păstra.
Şi-ale zilei ore multe de lumină vor zbura.

poezie de Robert Frost, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul clipei netrăite

Între două porţi închise
Se ascund triste tăceri,
Renăscute din dureri
În amurgurile stinse.

Azi, nimic nu e ca ieri,
Sentimente indecise,
Ridiculizează vise
Înflorite... de becheri.

Lanţurile-s la picioare,
Sufletele sunt vrăjite
De priviri înşelătoare
Şi de magice, ispite,

Care ştiu, a da culoare
Unor clipe, netrăite.

sonet de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantasme...

Fac ravagii în stele
orbitele mele-
ocne secate de sare,
curg paralele
lacrimi- mergele,
zâmbete rupte din soare...
Stă să se spele
cu rouă
de rele
cerul timid la culoare...
Nişte surcele
sar înde ele -
de la rărunchi
la vâltoare...
Două nuiele
din trei proptele,
scot disonanţe fugare
clopote grele,
murmură pe schele
dangăt din valuri de mare...

poezie de Iurie Osoianu (26 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa care nu moare

Inima nu are riduri.
Sufletul n-are culoare.
Trecând peste anotimpuri,
Omul primeşte valoare.
Din copilărie-învaţă
Cum să pună în valoare,
Acea veşnică speranţă,
Ce niciodată nu moare.
Când speranţa prinde viaţă
Omul fericit trăieşte.
Soarele îi râde-n faţă,
Mulţumit, şi el zâmbeşte.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul ce mă doare

Cuvântul ce mă doare atât de mult
Este, de fapt, greşeala mea...
Dacă n-am vrut să Îl ascult
Mai pot spera iertarea Sa?

Din lanul Său de grâne coapte
Eu am crescut pe lângă drum
Şi am rodit în spic păcate
Cine mă va culege acum?

Măcar dacă aş fi fost o floare
De mac, când împleteau coroană
De spice, pentru a mea culoare,
Stăteam şi eu la vreo icoană...

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!