Poezii despre ïżœndoiala de sine, pagina 16
Marină
Înfășurat într-un val
strângând în brațe un pește
simt malul cu iarbă natal,
cum mă izbește.
Înfășurat într-un corp,
strângând în sine un cuget,
mi-e strigătul orb
lovit de un muget
Înfășuat într-un semn
cu gura pe-o cifră,
te-aud cum mă chemi
dulce hidră.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Măreția frigului (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezent
Poem de sine stătător
Un răsărit continuu
Ca un reper
Pe plaiuri
Ce nu mai apune
Doar se transmite
Din vreme în vreme
Ca să renască
La timp perpetuu
Ca pasărea Phoenix
Mai înainte de regres
Adecvat la propriu
Potrivit în comun
La limita pertinenței
Călăuză enigmatică
Dintre trecut și viitor.
poezie de David Boia (26 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări
Mă întreb deseori:
Dacă lutul trupesc va deveni cenușă
Și se va risipi în neant,
Se vor mai întâlni oare
Particulele, clipele-fluturi
Ce au îmbrățișat moartea
Dându-se pe sine universului?!
Și dacă da, va mai fi posibilă nașterea unei sosii
Ce va continua cursul gândirii
Și al sentimentelor
Celei născute întâi?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ale "castității"
Când femeia este castă,
Nu cedează sine die
Nu dorește vreo simbrie,
Ci s-ajungă-a ta nevastă
Iar Georgică, o năpastă,
Avusese seara-n vie
C-o fecioară cam nurlie,
Ce la sex deloc n-adastă
El, fidel "masculei" ginte,
Își făcea mereu idei
Și dorind-o, că-i fierbinte,
Ea i-a zis cu bun temei:
- Dacă ești copil cuminte,
Joacă-te cu sânii mei...
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem aforistic
Într-un mare război, mor cei mai mici.
Alături de ei, suntem noi, mici și mari.
Alef și istoria mondială a infamiei.
Cheia unei case din Toledo se află undeva.
Istovitoarea suferință și strălucirea calmă.
Un steag la Massada. Nici unul.
Este oare înțelepciunea îndeajuns să ne apere?
Nu mă treziți din somnul numit viață.
Necazul vine întotdeauna de la sine.
Amintirea cheamă amintiri.
Rabinul târgului cum a pășit către moarte?
Bunicii mei cum au pășit către moarte?
Mă viziteazpă tot mai rarpasărea vieții.
Doamne, Tu mă cunoști prin confuzie.
Unii suntem din lut, alții din nisip, numai unii, din stâncă.
Liber îmi este cuvântul, dar gândul?
Descopăr adevărul și, treptat, totul se năruie.
Dar, se spune, omul cu mâna sa și-o face,
Groapa este o lucrare a omului.
Se poate muri în tihnă, la fel de bine ca și în furtună.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mângâiere
Explozie de vis în vis.
Lumina adormită se trezește
Și e culoare.
Hazard de elemente
Armonios așezate.
Neînceputul se începe pe sine.
Și râde.
Nimicul se mângâie
În tot și în toate.
Beat de el, în el, ca el,
Etern mângâiat în lumină
Etern neînceput in propria umbră,
El râde.
poezie de Florin Dragoș Minculescu
Adăugat de Florin Dragos Minculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omului
Cu cât sufăr mai mult, cu atât scriu mai frumos.
Si nu stiu ce-i mai bine...
Slava deșartă întru omenire,
Sau să cad adânc intre cei ce-au fost cândva rebeli ca mine!?
Imi spuse un înger intr-o dimineață
Căutând la mine, biet om,
Un gram de speranță.
Văzusem că trece, nocturn deodată cu mine,
Frângându-și din aripi ce parc-aprindeau,
Cugete și complexe idei dintr-un sine,
Ce larg mă veghea din materie,
Aceeași pe care nu mi-o doream.
-Cu cât te privesc mai frumos azi și mâine,
Îndoi de la mine dispreț,
Spre firea ce-o port între lumea tăcută,
Și ochi ce la tine-n regret ei privesc.
Și astfel citeam în el chipul,
Același văzut ce în momente de pace,
[...] Citește tot
poezie de Dharma K. Tchobansky din Vibrații în versuri (2017)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regăsire
M-am întors din întuneric,
Sau de unde am fost rătăcind.
Încerc să-mi amintesc că trăiesc
Și că pot să-mi doresc,
Să-mi îndeplinesc visuri.
Las fricile și teama de necunoscut,
Mă regăsesc în sine.
Și chem fericirea să mă inunde!
Dumnezeu este cu mine!
Viitorul, nu-i trecut.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frică
Nu de moarte, ci
De metamorfoză
- a accepta lepădarea de sine
Ca apa pe care o lași să curgă
Și ia forma a ceea ce o conține
Și se scurge și-o absoarbe pământul
Și e și nu mai e fără să sufere, poate
Și totuși nu se va pierde.
Molcom, temerar
Orice lucru atinge
Pentru o clipă
Culmea desăvârșirii
După care dă pe-afară
Așa cum apa dintr-un vas
Nu-ndură preaplinul.
poezie de Donatella Bisutti, traducere de Geo Vasile
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog soliloc
Dacă timpu-i foc
Și spațu-i duh,
Omul e văzduh,
Fără noroc...
Dialog soliloc,
Vorbe în sine,
Dor mi-e de tine
Sâni în ghioc.
Din loc în loc,
Flori de omăt,
Departe hăt!,
Dansuri ad-hoc!
Vise pe stoc,
Miresme și vrăji,
La granițe, străji,
Guleai, tabacioc!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!