�ndoiala de sine

Stau căpiţele de vorbă

Stau căpiţele de vorbă sprijinite doau în sine,
Stau în lunca de iubire într-o mare doar de bine,
Precum înţelepţii vremii, cuşmele pe spate date,
Priveghează-n contemplare ce a mai rămas din sate.

Câinii latră pe la porţi ca sa intre, nu să iasă,
Veşnicia trasă-n roată, scurt tăiată e de coasă,
Caii veştezi se anină de portiţe scârţâinde,
Oamenii încovoiaţi de gânduri nu mai au vătrai în tinde,

Stau căpiţele de vorbă, nu sunt poale, nu sunt ii,
Sprijinite doar în sine, nu ni se mai nasc copii,
Însă-n vorba lor de veacuri ele ştiu că demnitatea
Este să sfidezi prezentul să nu-ţi negociezi dreptatea,

Al meu suflet pe coline lânga ele stând în taină,
Cu privirea sus spre ceruri, descălţat şi fără haină,
A primit botezul vieţii, ancestrala noastră carmă
Care-atunci când e rănită se transformă într-o armă,

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub paşii tăi...

Când calci acum
pe piatra care
sub paşii tăi
abia tresare,
înăbuşind
durerea-n sine
şi pregătind
viaţa ce vine,
te-ntrebi tu oare
dacă ea e fericită
şi-ai putea,
când
pentru-o clipă
te opreşti,
în gând,
smerit
să-i mulţumeşti?

poezie de Elena Liliana Popescu din Unde eşti, timp? (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte

În noaptea tristă care ne desparte,
Tu poate simţi în jurul tău suspine
Şi fâlfâiri de aripi şi de şoapte...
E dorul meu ce vine de departe
Şi ostenit adoarme lângă tine,
Cuminte ca un fluture de noapte
Ce s-a lăsat la capul tău, pe-o carte
Închisă de la sine
Când ai simţit că somnul ne desparte...

poezie celebră de George Topîrceanu (1919)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dor

În câmp energetic
Fiecare poem
E un gradient
Cu iz emoţional
Un vector
De sine mişcător
Răsărit
Din sintagme
Ingenui
Replică vie
La inspiraţie
În formulă
De iniţiere
Născut subtil
Ca un ideal
Din raţiune
Un îndemn
Ascendent
Cu efect de halo
Traseu serafic

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (23 aprilie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la Ecaterina Teodoroiu la Ecaterina Andronescu (PSD), zisă Abramburica (pamflet)

Prima s-a sacrificat
Pentru ţară, pentru noi,
Şi a binemeritat
S-o cinstim ca pe eroi.

Cati, zisă-Abramburica,
Ne-a sacrificat pe noi
Pentru PSD şi clica,
Pentru sine şi ciocoi.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (2 iunie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Livia Mătuşa

La ea totu-i simplitate,
Inima-i pură de mamă
Veşnic în piept îi va bate,
Iubind pruncul ce îl are...
Are har la scris şi spor,

Multe poeme-nşirând
Ani de-a rândul, cu răbdare,
Trudind, ca totul să fie bine...
Uneori uită de sine
Si doar la copil i-e gândul;
Are suflet blând, de mamă.

acrostih de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu s-a-nchis în sine...

Trec prin chinuri şi blesteme mă înjunghie satanic,
Răscolesc prin mine, Doamne, nu găsesc niciun cuvânt,
Să-l aşez pe răni de ploaie, mă scufund ca un Titanic,
Muşcă iadul flori din mine şi le-ngroapă sub pământ.

Nu-mi descântă vrăjitorii.'S mai nebuni decât nebunii,
Rupând vraja de pe lună în bucăţi de relativ.
Cum să-i pese de iubire pietrei din coroana lunii,
Când nu ştiu să-i cos lumina nici pe frunte, nici pe tiv?

Şi-a făcut zădărnicia cuib în ruga din altare,
Evanghelia-n amvoane se târăşte printre şerpi,
În vecernii nu se-aprinde, încă, nicio lumânare
Şi mi-s îngerii, de raiuri şi de zboruri, astăzi, sterpi.

Dumnezeu s-a-nchis în sine, scrie poezii pe sânge
Şi le-aruncă-n patru vânturi, plouă roşu şi candid;
Orbu-n umbre de-ntuneric, le ascunde şi le strânge,
Anulând cu doar o clipă, înc-un act de suicid.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a-mpiedicatelea

file de jurnal afectiv

ne facem mici
cu răsuflarea proprie atingem pământul
îi dăm o parte din noi/ 10 la purtare
mai toate lecţiile dobândite
în existenţe miniaturale

ne doare
nu ştim să ducem
copacul la bun sfârşit
ramurile noastre/ mâinile lui
atâtea secole în stadiu de proiect

prea departe
dimineaţa aceasta în care ne trezim
ingenui încercăm să fim
în prelungirea a ceva
a mai rămas de ieri
puţin-vis-de-copil

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea – are un Moment de Orbire

Durerea – are un Moment de Orbire –
Nu îşi poate aminti cu adevărat
Când a început – sau dacă a fost
Un timp când ea n-a existat –

Nu are viitor – se are pe sine –
În imensitatea ei îşi are locuinţă
Propriul trecut – iluminat pentru a percepe
Noi Perioade – de Suferinţă.

poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frescă

Adâncurile mării se miră,
Fluvii şi valuri se minunează,
Câmpii şi colnice stau surprinse,
Dealuri şi măguri rămân uluite,
Munţi şi piscuri privesc înmărmuriţi,
Meteori şi planete roiesc în extaz,
Galaxiile se prind în hora uimite,
Universul tresare uluit aievea,
Oamenii se crucesc cu privirea
Cu toţii de panorama în sine.

poezie de David Boia (16 mai 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!