+na +fost +sa +fie

Toamnă în târg

Iată, fructele au fost culese,
Suflet, deprins a fi trist...
Spre grădini vineţite
Fug păsărele de iarnă.
Tarea iubire
Numai poetică a devenit.
Nu-i un motiv chiar să plângi.
Ţi-aminteşti?!
În ţară veneau visări
Din Orient.
Trecea vânzătorul
Cu panerul de cărţi.
Ţi-aminteşti?!
Ecouri scurte,
Şi târgul brumat.
Monoton,
Împuşcături de vânătoare.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de arendă

nu ştiu dacă am vrut
să fiu ceea ce sunt
însă Dumnezeu
s-a grăbit să-mi dea
o umbră şi un nume apoi
s-a debarasat
de mine
ca de o durere

ştiu că sunt un duplicat al morţii altuia
şi mă delimitez între ceea ce a fost
şi o identitate dată
în arendă

nu-i nimic

într-o zi mă voi întâlni cu Dumnezeu
şi-l voi întreba despre toate astea

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie nelegitimă

În acea seară în care am făcut dragoste
imaginară cu tine,
nu am fost prudentă
şi, după un timp, mi s-a umflat mintea;
să ştii că, în urmă cu două nopţi,
cu dureri chinuitoare,
mi s-a născut o poezie nelegitimă;
va purta doar numele meu,
dar seamănă cu tine, are aerul tău străin;
în timp ce nu bănuieşti nimic din nimic,
să ştii că ţi s-a născut o fiică.

poezie de Vivian Lamarque din Teresino (1981), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drum

Peste firea mută doarme
Cerul plin de stele.
Patru plopi ascund în umbră
Casa dragei mele.

Dar mi-a fost pesemne calea
De-un duşman ursită,
Am găsit lumina stinsă,
Uşa zăvorâtă...

De trei nopţi aceeaşi cale
Bate călătorul.
Cine n-are dor pe vale
Nu-mi cunoaşte dorul.

Gânduri triste, mâne sară
Viu în ciuda voastră,
Şi de-o fi zăvor la uşă,
Intru pe fereastră!

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost...

Am fost logodnicul durerii,
Cobzarul cu aceleaşi strune,
Ce-şi ţese cântecu-nvierii
Din stihuri de îngropăciune...

In noaptea mea înviforată,
Drumeţ îndrăgostit de soare,
Am fost o harfă spânzurată
Pe-o straşină de închisoare...

Zidit din lacrimi şi dezastre
Eu am vestit o lume nouă,
Voi mi-ati dat vaietele voastre,
Eu v-am dat inima mea vouă.

(...)

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă moartea

Cântă moartea
Îmi cântă moartea la fereastră
Ca o vecernie-n surdină,
Îmi cântă-ncet povestea noastră:
Un joc de umbre şi lumină.
Eu o ascult în noaptea mută,
Din adâncimi îmi creşte mare;
Întreaga viaţă petrecută
La căpătâiul meu răsare.
Şi cum, sub tâmpla mea fierbinte,
O lume veche-mi reînvie,
Nu câte-au fost îmi vin în minte,
Ci câte-ar fi putut să fie.

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru cinstirea Unirii

A noastră mare împlinire
A fost măreaţă şi firească,
Avem o Ţară Românească,
De când pe-un Steag e scris Unire.

Din veci a neamului iubire,
E rădăcina strămoşescă,
A noastră mare împlinire
A fost măreaţă şi firească.

Tu, scumpa noastră moştenire,
Unire sfântă şi frăţească,
Ca o pădure-avea să crească
În omeneasca noastră fire,

A noastră mare împlinire.

hipersonet de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Atâta să nu uitaţi:
că el a fost un om viu,
viu,
pipăibil cu mâna.

Atâta să nu uitaţi
că el a băut cu gura lui, -
că avea piele
îmbrăcată în ştofă.

Atât să nu uitaţi, -
că ar fi putut să stea
la masă cu noi,
la masa cinei celei de taină.

Atât să uitaţi! Numai atât, -
că El a trăit,
înaintea noastră...
Numai atât,
în genunchi, vă rog, să uitaţi!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile, clătinându-se, lovesc clipele

Gândurile mele
cad în pacea amurgului;
culorile, clătinându-se, lovesc clipele, auzindu-se o rază a Lunii
cum străpunge întunericul, şi din nou tăcere.

Gânduri independente
de clipe urcă miezul nopţii în căutarea altui adevăr decât cel care a fost azi
pentru că vreau să mă sprijin de cuvintele tale
care sunt viaţa însăşi.

vezi mai multe poezii de: Camelia Opriţa

poezie de Camelia Opriţa din BOEMA - Revistă de Literatură şi Artă Nr. 146 - Aprilie 2021
Adăugat de Ileana Vasiliu -Odobescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focuri de toamnă

Toamnă-n grădini, cât vezi cu ochii
Până hăt în vale,
Din bujorii focurilor fumul
Se înalţă către cer agale.

Vara a plecat şi-a luat cu ea
Tot ce-a fost culoare şi parfum,
Din focurile roşii se-avântă înalte
Turnuri cenuşii de fum.

Fredonează cântecul fiecărui anotimp!
Strugurii s-au copt în vii!
Flori în timpul verii,
Iar când vine toamna, focuri vii!

poezie clasică de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!