Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

+gheorghe +cr[ciun

Serioase/triste despre gheorghe cr[ciun, pagina 16

Trezorier

Ce-am să-i aduc iubitei? Vai, ajunse
în mine umbra ei să se sculpteze
cu dulci firide și conture treze;
i-aduc o pernă plină-ochi cu frunze.
Trezorier al toamnei, înc-o dată
în lume fug cu merele (și-o fată)
cu ultima, din veacuri diligență,
vă las, se pare, palida-mi absență...
Țin frunzele cu disparate serii,
bancnote mari, când ronde, când alunge
cu care-n copilie am ajunge,
republici am corupe și imperii,
dar făr. de veste iarna ne străpunge
cu, sângerând, nervurile tăcerii...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Asachi

Dorul întâlnirei

Iac-aproape acea zi,
Întru care soarta crudă
Ruga mea va să audă
Ș-a ei legi va îmblânzi!

S-a plini duiosul dor,
Ca să văd a zânei mele
Seninoase, chiare stele,
Ce m-aprind d-atât amor.

Acea față voi vedea,
Ce s-asamănă c-o floare,
Unde sânt viețuitoare
Gândul ș-inimioara mea.

Noi în frunte vom privi
Sufletelor noastre stare,
Și ce dulce lacrâmare
Împreună vom uni!

[...] Citește tot

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flux si reflux

Alerg prin mintea lumii,
Să găsesc un răspuns
La eternul ei flux și reflux,
Ce schimbă istorii.

Spre ochiul lumii-mi țin privirea ațintită,
Și într-un început,
Văd marea liniștită,
Cu fluxul ei știut.

Pe apa azurie,
Văd cum se-nghesuie de zor,
Mulțimi de nave încărcate,
Cu tezaur, să ajungă și pentru viitor.

Dar după fluxul domol și armonic,
Apare refluxul brutal și entropic,
Ce-nghite în apele sale-nspumate,
Munți de trudă și idealuri visate.

[...] Citește tot

poezie de (9 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe AlionteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Gheorghe Ionescu

Eroii?... Eroii au devenit în realitate niște învinși ai sorții, puținii supraviețuitori luați în captivitate de greutățile vieții și răspândite pe cine știe ce meleaguri îndepărtate, li s-a pierdut urma, au pierit în abisul anonimatului, asemeni aștrilor care nu răsar și apun, ci apar în întuneric și dispar în lumina strălucitoare a soarelui. Numai întâmplările redate aici și altele care nu au avut loc în povestire, au rămas să se repete de alte generații, identic ori sub altă formă, cu același sau cu alt conținut.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Asachi

Dafne

Învingând râul cursului oprele,
Nu simte alt dor, ce-a se grăbi la mare,
Nu-i sânt câmpii, nici rediuri de-nfrânare
Măcar că-s mândre aceste și acele.

La toți copacii și nouă floricele
În limba sa de-a zice adio, se pare,
Și tânguind cu dulce murmurare,
Sosind la unde tot se pierde-n ele.

Eu, care-n două a stelelor lumine
Văd chiar minuni, ce-s mai presus de fire,
Numai trecând privesc la alte zine.

Spre Dafne zboară aprins-a me gândire,
Și ajungând l-a ei lumini senine,
Piere-n a lor noian de fericire.

sonet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Recompensa

Cu calul murg trage la scară
tristețea în ediție de seară
trasă-n volute verzi de foi volante
ca rufăria fostelor amante
și-n foaia cu tipăritură densă
citești că se oferă-o recompensă
pe capul tău din care curge ploaia
și năruie, de insomnii, odaia.
Hoț de ninsori, profanator de brume,
ești prea mărunt pentru asemeni sume
dar până ca plutonul să se-adune
și popa să-ți citească iertăciune,
tu cu mișcări sărite din gavote
peste monete treci, peste bancnote
și te dai prins
și te dai nins,
căzut
dar nu învins...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Ionescu

Veți fi poate ispitiți să aflați unde sunt locurile de desfășurare și ce s-a întâmplat cu eroii acestor întâmplări. Părăsiți această idee! Nu stăruiți! Renunțați! Locurile nu mai există. O parte au avut soarta tuturor așezărilor omenești. Civilizația a înlocuit peșterile cu bordeiele, bordeiele cu colibele, colibele cu casele, iar casele cu blocurile, genialele imaginări ale... mușuroaielor de furnici. Altă parte, mai istoricește spus, după ce au fost trecute prin focul și sabia timpului, au dispărut pentru totdeauna, sub brazda uitării.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Veche dramă

Cu crengile-l vom
trage în moarte pe Avesalom
spânzurat de părul negros,
om și cal, os cu os!
(Își purta, blană de miel
moartea, cu el,
prin fire de păr
a curs în sus, cu încălțări,
cu scări de lemn, cu șaua
prin firul ca neaua,
cu pieptarul, cu zala
și cu zăbala.
Om și cal încap
în iarba crescută din cap
sub creanga-casap.)
Capul mi se-ngroapă și mie, copilă,
în milă
și-n frunză dalilă
cu dinți
fierbinți

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochi de inel

Să-nveți să mori de la vânt,
să mori cum moare apa
în cristalele încă vibrând
îngropate cu pleoapa.
Cu începutul de moarte, să te deprinzi,
al lumânării de seară
ivind din mâl de oglinzi
pești lungi cu solzi de ceară.
Să înveți cum se moare, să-nveți
mereu un alt chip de-a apune,
frunze, ploi și cetăți,
toate de gropnițe-s bune.
Cum moare mireasma să mori,
geruind pereții de sticlă
subțiri, cu vapori
de singurătate și frică.
Să mori într-un fel
încercat doar de tine,
curgând printr-un ochi de inel.
al logodnei divine...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uitare

Timpul curge din cochilii
peste țărm, peste nisipuri,
cum, înceată, își desprinde
frunzele sărate, marea.
Râzi și glasul se consumă,
galeș risipit în alge,
când pe fruntea ta simt umbra
mâinilor ce te regretă...
Ale numelui silabe
mi le uiți pentru o clipă,
în memorie le lepezi
ca pe niște scoici absurde,
și-apoi mă rechemi, cu spaimă,
țintuindu-mi cu privirea
chipul zgâriat de-un tremur
stins al altor gene-amare...
Și, îmbogățiți de umbre,
arcul vârstelor vibrându-l,
ne îmbrățișăm, când curge
timpul din cochilii sparte...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 16 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook