veste

Nu fu cu putinţă a-l ţine. Se găti şi plecă. În cale dete şi pe la zâna măiastră. Din una, din alta, veni vorba că se duce în călătorie, şi-i şi spuse unde se duce. Zâmbi zâna când auzi şi văzu urcioarele ce-i dase zmeul. Nu zise însă nimic care să-i dea vro bănuială, ci îi dete două borcane, cu care să ia apă mai în grabă, şi îl învăţă cum să facă. Îi zise că tocmai la amiazi, când va fi soarele în cruci, să înalţe o prăjină şi în vârful ei să puie o mahramă roşie. Munţii or căta la ea cu ochii bleojdiţi; iară el, până s-or deştepta ei din buimăceală, să se repează iute a lua apă cu borcanele din ambele fântâne. Îi păru mult bine voinicului pentru învăţătura ce-i dete. Apoi luându-şi ziua-bună, plecă. Merse, merse, merse, până ce, după o călătorie silită, ajunse la locul cu pricina. Făcu precum îl învăţase zâna; iară el, d-a-n călarele, se repezi printre munţi şi umplu borcanele. Când fu a se întoarce, munţii prinsese de veste că oarecine a luat apă din fântână, şi începu a se bate iarăşi în capete. Tocmai atunci şi voinicul se întorcea. Şi daca nu se grăbea a ieşi mai iute, acolo îl prăpădea. Scăpă însă cu faţa curată. Numai coada calului o apucă şi acolo rămase de jumătate. De atunci, vezi, este calul cu coada jumătate de carne şi jumătate de păr.

Petre Ispirescu în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda sălciei

Demult, pe malul unui râu,
Ascunsă-n trestii tremurate,
Fecioara goală pân` la brâu,
În ape calde şi curate
Îşi spală părul galben grâu.

Era mlădie şi frumoasă
Toată un zâmbet şi cânta
Ca ciocârlia, dar sfioasă
De taina ce în piept purta,
Ascunsă celor de acasă.

Clătind cosiţa-n apa lină,
Gândea la tainicul iubit,
La faţă-i arsă, dar senină
Sub puful feţei doar mijit,
Ce-n ochi îi aducea lumină.

Visa cum poate-o să-l dezmierde,
Trântit pe spate, visător,

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă scrisoare către Adrian Păunescu

Noi ne cunoaştem din copilărie,
De la-nălţimea troscotului bont,
Ne-a luminat aceeaşi apă vie
Şi am râvnit acelaşi orizont.

Acum, m-am hotărât să-ţi scriu aceste
Cuvinte, ca unui duşman de rând,
Să te condamn şi să-ţi mai dau de veste
Că te voi părăsi foarte curând.

Mi-ar fi plăcut să fii poet şi-atâta,
Să nu te văd prin ţară fără rost
Cum faci dreptăţi, cu lacrima şi bâta,
Şi-n geniu vrei să-l schimbi pe omul prost.

Cu haina ta de lucru, la recepţii,
Cu fracul, în grădină, când o sapi,
Te ponegresc şi bunii, şi inepţii,
Te judecă şi medici, şi satrapi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biciclistul... sau..." Livreur de pizza"

E singurul, puştanul bălai dintre tineri,
Ce aleargă-n biciclu pe străzi pedalând
În slalom între benzi tot fugind, înaintând...
Căci timp e presant, e târziu, este vineri.

E tânăr, frumos, ochi de-azur, în albastru,
E totul o coardă de muşchi, piele fină.
La şcoală-i elevul timid, fără vină,
Nu vrea anturaj să-l conducă în dezastru.

Nici bogat, nici sărac, nu pot spune că este,
Dar visele-s multe şi vrea tot odată
Şi e fin gentilom când invită o fată...
Părinţii-s plecaţi mai demult... n-are veste.

E nou, cel mai bun, are cască, cotiere,
E mândru de job;- căci el pizza livrează.
Ban ţine, că-i place să-l aibă, nu cere...
Nu stă zi, de la şcoală-i la munci, nu şomează.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnule, te iubesc (Dedicaţie domnilor de pe Citatepedia)

Într-o noapte de Crăciun...
de magie şi vis, printre steluţe-argintii
ce vin tainic din eternitatea iubirii,
se opresc doar o clipă în inima mea
şi-ncărcate, spre tine aleargă,
într-o noapte a Crăciunului vis,
eu vreau să-ţi declar: domnule, te iubesc!
Te iubesc fiindcă ştiu -în adâncul fiinţei-
că, pentru mine-acceptaşi prihănita felie,
din mărul oprit...
Iar Tatăl, de dragul sacrificiului tău,
ne-ngăduie-acum noaptea de magie şi vis,
de Lumină, de steluţe-argintii şi iubire...
Domnule, tu, cel de-aici -lângă mine-
sau tu, de acolo, departe, oriunde vei fi,
Crăciunul, o veste mă-ndeamnă să-ţi dărui
în gând, în colind...
că Fiul te-alese-ntrupării
şi-n credinţă te naşti în fiece an,
eu, smerită-ngenunchi şi ţie mă plec:

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (25 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năluca...

Motto: O stafie bântuie prin Europa - stafia comunismului.
Karl Marx

O nălucă bântuie prin lume, chiar dacă-i tratată ca o proastă,
renăscută din cenuşă şi din hume, vânturate dintr-o măduvă de coastă!
Şi îngână: moldoveni din toate ţările, uniţi-vă! Pe o zi măcar, măcar pe-o oră!
Moldoveni împrăştiaţi în toate zările, rotunjiţi în jurul globului o horă!

Tropăiţi în colbul continentelor feeric, înhămaţi solemn la Carul Mare!
Şi mai ţineţi într-un ritm bizar şi sferic Hora sărbătorii nucleare!
Să se simtă - unde calcă moldovenii – Arde, nu tizic - pământul arde,
Să ne ştie lumea Feţi Frumoşi şi Cosânzene, cum ne ştie hoţi de miliarde...

Să ne ducă -n galaxie veste că suntem popor între popoare,
c ă venim şi noi dintr-o poveste cu noian de stele căzătoare
Şi c-a fost cândva să ne trimită Dumnezeu încoace din Pleiade,
Şi năluca-i doar Frumoasa adormită, violată, răbdătoare, cumsecade...

Moldoveni din toate ţările, uniţi-vă! Hora asta -i numai începutul!
Mai opriţi din Joc, mai hodiniti-vă, mai secaţi niţel la vaduri Prutul!

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (22 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii...

Când poţi să tai văzduhul în felii,
Cu trupul greu, chinuit de G-uri,
Când sufocat respiri din butelii
Un oxigen ce-ţi vine cu rateuri,
Cum poţi privi din vârful atmosferei,
Pământul drag pe care sunt ce-i dragi?
Iar când virajul pune punct vederii,
De manşă cum ştii cât mai poţi să tragi?
Când îţi alegi colegii dintre fiare,
Strângând din dinţi, cu dinţii clănţănind,
Când mori câte puţin cu fiecare,
Ca să învii din nou, din nou zburând,
Cum poţi rămâne singur în aprige vâltori,
Şi să te îmbeţi de spaţiu sorbind pe săturate,
Cum nu visezi aiurea să-ţi cumperi uneori
Papuci şi fes albastru cu ciucure pe spate?
Când cei care rămân sunt mai puternici,
Din moartea unui frate mai învăţând ceva,
Când încă pe Pământ mai sunt nemernici,
Şi diletanţii, veşnic, se bagă-n treaba ta,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Doru Davidovici din Dezminţire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Serghei Esenin

Mestecenii-au încărunţit
De mult prea multă aşteptare
De când, Serghei, tu te-ai grăbit
Să-ţi iei nemoartea-n buzunare.

În stepă s-a mai copt ţărâna,
Sau poate numai mi se pare
Şi-mi cade în nelinişti mâna,
Când cerc s-aprind o lumânare.

De flori m-ating mai cu sfială,
Ca de o binecuvântare,
Iar dacă masa-mi este goală,
Să nu lipsească vinul tare.

La cârciumă - aceeaşi lume,
Ca la o mare sărbătoare.
Într-un decor... (nu-l spun pe nume)
Se varsă viaţa în pahare.

[...] Citeşte tot

poezie de Cornel Armeanu din Călător între două lumini (1986)
Adăugat de Laura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecarea de farsa

Distanta creste zilnic intre noi
Si varstele ni se indeparteaza,
Nu vine nici o veste inapoi
Decat ce-a fost in ultima amiaza.

As vrea sa cred ca totu-i un cosmar,
Cu lumanari de nunta in revansa,
Dar totul e real rudimentar,
Adresa ta a devenit etansa.

Si ma eviti ca pe-un ciumat acut
Ce ti-ar putea un mare rau produce,
Dar eu nu vreau decat sa te salut,
In drumul meu din urma catre cruce.

Iti faci pacat mai omorand un mort,
Ce casei tale ii statea de garda,
Nici nu mai stiu acum sa ma comport
Cu cea pe care o faceam sa arda.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Liber sa sufar
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către cel străin de ţară

Eu trăiesc în rând cu ţara, tu (ciocoi împins de bani)
Vei pieri într-o furtună, nu rămâi trecând prin ani
Ca un faraon în piatră, să te ţină minte: cine?
Ţi-ai vândut întâi credinţa, m-ai vândut apoi pe mine.

Nu-s monedă să mă schimbi pe un tulbure capriciu,
Ceilalţi au zis: REZIST peste ani de sacrificiu.
În decenii de hoţie ceafa mult ţi-ai îngroşat,
Că nu încapi nici în mormânt, ciocoi aprig, îndesat.

De ţi-ai pus în buzunare averi multe să te ţină,
Putrezeşti tot în pământ cât îi punga ta plină.
Nicio floare n-o să crească peste tine cât îi vară,
M-ai minţit şi m-ai vândut pentru a nu stiu câta oară.

Ţara nu e târg – e mumă. Nu rămân un martor mut;
Cât crezi tu că o să rabd, lacrimi multe să le ascult?
Unde calc nu sunt legitim, toate le-ai înstrăinat,
Iar din lume îmi vine veste plânsul fiului plecat.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de Patriotism (Constelaţii Diamantine - feb. 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!