Poezii despre spirit, pagina 15
Sensuri
La orizont curg țărmuri cerebrale,
Respiră lumea, sinapse vrându-și sensul,
Și-aduce timpu'-n pătrunderi abisale
Lumina nomadă, ce-și scrie universul.
Și-și duce soborul suflări ce se strâng;
Din albe chemări cetăți se deșteaptă,
Suspine fierbinți în nori se preling,
Iar drumuri tăcute s-au strâns pe la poartă.
Cutremur e-n spirit, vibrații se sparg,
Poeme se nasc din povestea lunară,
Romanțe vor zeii prin al nopții șirag,
Iar porii din îngeri vibreză-n vioară.
O stea mai răsare din geana de foc
Și Phoenix continuă-n vulcanicul joc!
sonet de Aurel Petre (19 octombrie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eveniment istoric
vizita Papei Francisc eveniment istoric
propovăduiește pacea și iubirea
ține în fața lumii un discurs retoric
e spiritul luminii aduce mântuirea.
presară povața celor zece porunci
chipul sau emană liniște și calm
prezent în mulțime mângâie prunci
binecuvântează România cu un psalm.
cerne revelații supreme despre Dumnezeu
unește două credințe în lume suverane
uns de Iisus Hristos cu spirit de tezeu
vindecă prin rugi anomalii terane.
e un fel de minune prietenă cu noi
alungă de pe cer rebelele ploi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvor poetic
versuri mă transpun în primăvară dulce
muzica sublimă mă înalță pe culmi
spiritul de veghe nu vrea să se culce
străbate codri de mesteceni de ulmi.
iubirea fecundată plămădește vise
universul s-a deschis pentru sufletul meu
cântă simfonia fericirii promise
netezește calea către Dumnezeu.
izvorul meu se umple cu versul duios
se-ndreaptă cu frecvență spre cascadă
mă scald entuziastă în torent voluptos
sufletul meu mângâieri vrea să vadă.
filozofi și poeți cu spirit sfătos
nu-mi lasă conștiința în bezne să cadă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflecțiile zilei
soarele mă acoperă cu brocart de lumină
universul mă privește cu spirit patern
eoni energici ning cu adrenalină
dezvoltând în mine un suflet etern.
bunul Dumnezeu mă ține în palme
nimic nu-mi pare imposibil de făcut
pășesc printre stihiile naturilor calme
intrigi și tristețe am de desfăcut.
îngerii pictează natura în acuarelă
toamna își revarsă puterile divine
covoare de frunze se-aștern în citadelă
romanța crizantemei răsună-n mandoline.
reflecțiile zilei le transpun poeme
frumos vor dăinui dincolo de vreme.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Panoramă
Privit coerent pe monitoare
Prezentul pare un răboj complex
Presărat cu abțineri codificate,
Zburător rebel prin galaxii,
În paloare a anilor tereștri
Se vede preponderent dezbinare
Care crește exponențial,
Se văd și expresiile imparțiale
Majoritare în spectru cognoscibil,
Fiindcă armonii certe sunt puține
Starea de spirit poate sucomba
Preponderent în sincope stranii
Între ghilimele și paranteze,
Dincolo de orizontul obtuz
Sunt totuși anii de lumină,
Voința ne îndreaptă spre acolo,
Oricât ar fi de îndepărtați
Să nu ratăm întâlnirea cu ei.
poezie de David Boia (13 aprilie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde lemnul cântă
In memoriam, maestrului lutier Roman Boianciuc
Cu muncă, cu răbdare și migală
Maestrul a făcut să cânte lemnul,
În codru pe molid și-a pus însemnul
Să plămădească prima lui violă.
Atunci, îndată i-a venit îndemnul
Să facă-n țara asta, mare școală
Cu ucenici de spiță mondială
Să țină simfoniilor isonul.
Când maiestuosul spirit priveghează
În locurile unde lemnul cântă,
În simțul meu adânc reverberează
Orchestrele pădurii ce mă-ncântă.
Lutierii-s adormiți ca-ntr-o lumină,
La cap le cântă trist o violină...
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efemeritate
Când văd că viața este tare scurtă
Și dusă e mai mult de jumătate,
Aud în turlă clopotul cum bate,
Mi-e frig de parcă am dormit în iurtă.
Nu vreau s-aud de vremi îndoliate
Iar judecata nu mi-o vreau inertă
Și nici nu vreau să știu o dată certă
Atunci când totu-i efemeritate.
Aș vrea să fiu coborâtor din stele
Când viața asta-i plină de păcate,
Să pot spăla prin fapte-atâtea rele
În lumea mea telurică lăsate.
Un spirit nud să urce-n alte sfere,
Să-l poarte dor terestru și să spere...
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua copilăriei
Plouă încet, plouă din zori.
Dar ce frumos este să zbori...
Printre picături de ploaie,
Copilăria este mult mai vioaie.
Învață mult și multe de la natură,
Viața-i frumoasă, trecătoare și dură.
Fii fericit mereu acolo unde ești,
Nu înceta niciodată să zâmbești!
Indiferent de vârsta pe care o ai,
Copilăria este drumul către Rai.
Nu înceta să speri și să iubești.
Bucură-te de viață cât mai trăiești!
Prin starea de spirit întinerești,
Nu uita că doar fizic îmbătrânești!
Sufletul rămâne aprins ca o făclie.
La mulți și minunați ani, copilărie!
poezie de Ovidiu Kerekes (1 iunie 2021)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
In memoriam Dumitru Fărcaș
Cântă, cântă taragoate!
Al Folclorului sfânt frate,
Căci am palmele umflate de-atâta aplaudat,
Când din suflet mi-ai cântat
Cântece de dor și drag,
Al românilor sfânt leac.
Spirit viu, țintit înalt,
În armonii sfinte cântat,
Pentru al inimii portal,
Pentru viul tău Dumitre.
Tu ne-ai dăruit tot harul,
Ce-n aur l-ai transformat,
Fără să fii egalat.
Fiindcă te-a iubit tot omul,
Fiindcă te iubește cerul,
Cu colindul tău bogat.
Fie-ți drumul cu lumină,
În veci să nu fii uitat!
poezie de Valeria Mahok (7 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
Deapănă văzduhul cețurile dese
În somnolența amorțirii policrome;
Vecernii cu struguri stafidiți pe mese
Cădelnițează-n lume tămâie de noiembre.
Și parcă o simfonie pătrunde confuză
În spirit enigmatic de brumar;
Discret - printre ramuri - mai cade o frunză
Precum fila vieții din calendar.
Fantasmele unei nunți de odinioară
Cu floarea miresii la guler de vânt,
Colindă pe brumă descântând de seară
Fruntea cerului, nouri picurând.
O tulburătoare nostalgie se închină
La icoana toamnei; simultan,
Rugându-se ca peste lume să revină
Parfum de gutui, așezate-n geam.
poezie de Cristian Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!