propozitii cu cuvantul azu

?!

Poemul este
O nedumerire...
Încotro se duc,
Ce au navele la bord?
S-a rătăcit Cuvântul
Tot căutâdu-şi un Nord...

parodie de Constantin Ardeleanu, după George Mihalcea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti atât de puternic!

ştiu că nu crezi. este chiar greu de crezut. dar e adevărat.
sunteţi Dumnezei a spus El. dar cine să-L creadă
când pe străzi se moare cu zile
şi nu mai este nimeni să spună "Lazăre vino afară"
în momentul în care ai deschis ochii, ai văzut lumina
şi lumina vine la picioarele tale, cerându-şi iertare
la prima ta răsuflare, aerul a plecat purtându-ţi aura şi puterea
iar când ai pus picioarele pe pământ
pământul s-a înfiorat, recunoscându-te de stăpân
numai ploaia şi vântul nu par să te asculte
încă fac ce vor ele
dar uită că la început a fost cuvântul
şi cuvântul se desprinde cu greu de buzele tale
de dulceaţa sărutului tău

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Împărtăşanie

El era Cuvântul – care a vorbit;
El a rupt pâinea şi a hrănit;
În tot ce-acel Cuvânt a construit
Eu am crezut şi m-am împărtăşit.

poezie clasică de John Donne din Poeme divine, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

mereu vorbesc
nimeni nu ascultă
ascultă dar nu aud
aud dar nu înţeleg
uneori adun gânduri din tâmpla timpului
în roua pură a dimineţilor ce trec
din ploi clădesc o lume
târziu am văzut
era un ocean de lacrimi
la răsărit sau la apus
asta nu ştiu acum a spune
pe deal am pus o cruce
pentru a ne ruga
pentru cel ce azi se duce
am chemat timpul
în ropotul ultimului cuvânt nerostit
rătăcit în urma spaţiului irosit
am zgâriat pe cer cuvântul
aşa a apărut omul
apoi am plecat să zidesc o casă în cer

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Printre gânduri desculţe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât, încă nu moare Cuvântul...

Primeşte, copile, Pământul
Cât încă-i întreg şi valid,
Ai grijă să nu ţi-l ia vântul
Şi grijile ce îl divid!

Ţi-l dau în chirie doar ţie,
Că are nevoie de leac.
Pe răni sângerânde îşi scrie
Istorii din gândul opac.

Purifică-i mări şi oceane
Şi curăţă-i miezul de soi!
E cerul orfan de piane
Şi lumea e plină de zoi.

Nimic nu mai e ca-nainte,
Încearcă, de poţi, să o dregi
Şi cerne prin sită cuvinte
Alege cuvinte întregi!

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul care leagă

Am găsit cuvântul care-ncepe de la doi
Da!
Am găsit echilibrul deasupra timpului tău
şi m-a cuprins emoţia
pe care am s-o convertesc în extaz
chiar de voi fi prigonită
de-atâtea răni adânci şi arzătoare
pentru că tu mi-ai dăruit ecoul care îmbracă sentimente
şi naşte necuprinsul
tuturor dorinţelor mele,
iubire preaslăvită,
am acceptat
toate anotimpurile încâlcite ale lumii,
cărora tu le-ai dat
sensul, culoarea şi lumina,
schimbând dezastrul clipelor măcinate pentru fericirea mea
întru veşnicie...
Da!...
Sunt a ta şi-am venit în lumea existenţei tale
tu mi-ai dat încă-o viaţă

[...] Citeşte tot

poezie de Lusiana Drăguşin (23 februarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Noi nu ştim însă şi cuvintele au disputele şi animozităţile lor ce depăşesc spectrul justiţiarul verb..
bunăoară... nu poţi îngrădi între cuvintele "apă" şi "necaz" cuvântul "cald"...
Să zic..

În apă caldă necazul nu este necaz
nici din apă căldura necazului
nu scoate apă caldă necazului...

în acest caz
vedem o întipărire a căldurii cu apa şi nu cu necazul
şi anume mai degrabă cu cuvântul
"blană"...

Blană caldă-n apă
de blănos căldură-n apă
curge călduroasă blană
care crapă...

Aici cuvintele dezvoltă şi nasc cuvinte.
Ele devin cuvintele facerii

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul tău...

Cuvântul tău, iubite, are puteri astrale
Mă urcă spre înalturi deasupra unui nor
Şi îngerii din ceruri, în aripi cu pocale,
Îmi toarnă mir pe tâmple, mă iau cu ei în zbor

Culeg din cer azurul şi îl cufund în mare,
Nemărginiri albastre pot pune în priviri
Ca stânca de granit atât pot fi de tare
Şi pot zidi în suflet, iubirii, mănăstiri

Mă întrec cu pescăruşii când zboară peste valuri
Când spui că ţi-este dor şi te gândeşti la mine,
Croiesc din spuma mării o mantie... şi-n voaluri
Eu te aştept să vii pe ţărmuri euxine...

Se despleteşte valul, mi-am despletit şi părul,
Pe ţărmul de smarald vom sta o noapte întreagă
Şi-n cântecele mării vom desluşi misterul
Cuvântului ce-nalţă,... iubirii ce ne leagă....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

voi surâde
cuvântul e grav
clarul de lună
plouă
apasă pe timp
o piatră
să nu uităm cine suntem.

poezie de Sorin George Vidoe din Cuvinte în piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţie

Ştiinţa se transformă-n neputinţă
Şi, după mii de ani de cercetare,
Cuvântul "soartă"-l schimbi cu "programare"
Şi asta e, oricum, o biruinţă.

Un plus de-nvăţ, un minus de fiinţă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!