Poezii despre plutind, pagina 15
Am să te-aștept
Am să te-aștept în plină vară
Pe coama unui val spumat
Ascunși în alge, până-n seară
Să reclădim ce am stricat...
Și pasii-i spală valuri multe
Furtunile s-au răzvrătit
Stă buciumul pe deal s-asculte
Cum plânge dorul ne-mplinit,
Uimiți că șoapta ne pătrunde
Plutind pe coama unui val,
Lăsăm iubirea să inunde
Nisipul ce s-a strâns la mal,
Apoi tăcuți ca două umbre
Pășim sfioși prin poarta nopții,
Lăsăm în urmă vise sumbre
Și ne iubim, cât vor vrea sorții.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruga celui de azi
Am învățat în mersul ăsta pământesc
Să spun omului în față și pe nume,
Dar uite, când se-așteapt-un te iubesc!,
O liniște amară coboară peste lume,
Un rânjet se deschide peste copaci, și tac!
Ce-nseamnă tresăririle din noapte?...
Un nod se strânge gheară în stomac,
Prin minte se scutură ideile coapte
Sub raze de Lună plutind peste vreme,
Oprește-mă Doamne o clipă cerească
Și schimbă-mă Doamne din lut ce se teme
În suflet alt suflet știind să iubească.
poezie de Silviu Dachin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neînvinșii
Cândva am fost de neînvins
Dar ploile au sădit în noi un ochi de apă
Ce viforul l-a înghețat sclipind.
O voce din întunericul de sticlă
Ne îndemna stăruitor
Să nu pierdem a lebedei măiastre urmă
Vis, obsesie sau dar divin precum zahirul
Cu penele-i de azur și foc
Plutind agale, fără griji
Cea veșnic prinsă între două lumi
Aproape că a fost a noastră.
Acum, însă, pierdută este
Pe harta ținutului ce nu există
Acel tărâm în care, noi doi
Cândva am fost de neînvins.
poezie de Alexandru Leonidas
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și parcă
În curtea casei de la țară,
Sub pomul încărcat cu dude,
Domnește pacea seculară,
Și parcă liniștea se-aude...
Fantasme bântuie prin jur,
Trezind străvechi făpturi zălude,
Plutind în tainic clarobscur,
Și parcă liniștea se-aude...
Pe glia binecuvântată,
De roua dimineții crude,
Sunt pași de mamă și de tată,
Și parcă liniștea se-aude...
Miros de iarbă și de flori,
Inundă pajiștile nude,
Umplând văzduhul cu fiori,
Și parcă liniștea se-aude...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din cer
O șoaptă de cer mai spală iubirea
De rele, de doruri, de orice cuvânt,
Când noi, supărați, ne pierdem cu firea,
Asmutem săgeți și-aruncăm vorbe-n vânt.
Suspinul pădurii ne-alină un gând
Și frunza oftează plutind ca un basm,
Ne zbatem în clipe, fiori ucigând,
Iar limba se umple de dulce sarcasm.
Cu zorii ce mâine apar peste noi,
O rază de soare ne-nvăluie-n cânt,
Ne ținem de mână, zâmbind, amândoi,
Ecoul își spune cuvântul cel sfânt.
Aceasta-i povestea! A mea și a ta...
Șuvoiul ne pierde în amănunte,
Tu lasă-l să curgă și nu cerceta,
Nici frunțile-n cer n-or să se încrunte.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici
de ce m-am născut, aici, între voi
din lacrima pământului și țipătul vântului
de ce n-am pleca de aici, dintre voi
aici, sunt biet buștean uscat
plutind haotic pe un val ireal
offf, ce trist ideal
să bat la poarta sorții, să joc, un joc cu morții
Doamne, de ce m-ai trimis în această lume
aici si lumina e pustie
ascult, ascult, cum plânge timpul
sau curg anotimpuri prin geamul spart
aici, nu-i nimeni
știi, aici, am devenit și eu un nimeni
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitare
Uitarea este un cântec
Care, eliberat de ritm și de măsură, umblă hoinar.
Uitarea este o pasăre împăcată cu propriile aripi,
Întinse și neclintite
O pasăre plutind pe aripile vântului fără a obosi vreodată.
Uitarea este ploaia în noapte;
Sau o casă veche într-o pădure sau un copil.
Uitarea este albă albă ca un mesteacăn în furtună.
Ea poate dezlănțui profețiile unui oracol
Sau îngropa zei.
Eu pot rememora multă, multă uitare.
poezie de Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
Chibritul în apă
dacă n-au reușit să-l convingă să
renunțe până acum
înseamnă că încă adună-n chiuveta enormă
cât un crater de referință meteoritic
obiecte diverse (?!) dar nu
înainte de-a pune fosforul în catargul
viselor sale sub formă
de cutie de chibrite de rezonanță, de buzunar de
sigur inflamabil plutind pe mările trase
ca degetul prin inel prin
sifonul ce râgâie, orch, la
fiecare nouă
achiziție compulsivă
și e
tern e
feminată în limita
cardului cosmic de culegător
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pâs, pâs!
A apărut în calea mea
Cum doar un înger ar putea,
Plutind ușor, ca într-un vis...
Eu am privit-o și-am decis
Că doar pe ea aș vrea.
Cu mâna-mpinsă-n buzunar
Am scotocit ca un avar...
Era acolo, ghemotoc,
Pe lângă ochelari, în toc,
Bancnota de-un dolar.
O fi puțin, o fi destul?
Mă-ntreb, fiind de-acum sătul
De-atâtea zile de rateu
La dame bune, tocmai eu,
La deget cu-așa ghiul.
De-o pierd și pe-asta mă oftic,
Așa că ochii mi-i ridic,
[...] Citește tot
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pâs, pâs!
A apărut în calea mea
Cum doar un înger ar putea,
Plutind ușor, ca într-un vis...
Eu am privit-o și-am decis
Că doar pe ea aș vrea.
Cu mâna-mpinsă-n buzunar
Am scotocit ca un avar...
Era acolo, ghemotoc,
Pe lângă ochelari, în toc,
Bancnota de-un dolar.
O fi puțin, o fi destul?
Mă-ntreb, fiind de-acum sătul
De-atâtea zile de rateu
La dame bune, tocmai eu,
La deget cu-așa ghiul.
De-o pierd și pe-asta mă oftic,
Așa că ochii mi-i ridic,
[...] Citește tot
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!