minciuna are picioare scurte

Scuturaţi-vă, frunze...

Scuturaţi-vă, frunze; muriţi, flori, muriţi pe tăcute;
Nopţi lungi şi zile din ce în ce mai scurte;
Fiecare frunză-mi susură o binecuvântare,
Pâlpâind în copacul toamnei – o ultimă-alintare.

Voi zâmbi coroniţelor de nea când se vor dezvălui privirii
Acolo unde-ar fi trebuit să înflorească trandafirii;
Şi-o să cânt destrămarea nopţii care deschide-n zori
Uşa unei zile mohorâte ca fereastra unei închisori.

poezie de Emily Bronte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătut de soartă

în prea scurte momente ne tragem
afară din lanţ şi apoi ne căim
pentru soarta vicleană adusă
în aripi de gândurile triste uşa
zăvorâtă de ghinionul viu

bătut de soartă peste firea furată
la cântarul cu balanţă într-un gest
cochet scufundat în cupa visătorului
vărsată neglijent peste o grădină

cu trifoi cu patru frunze aproape
verzi poate numai o seară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S.O.S. Dreptatea!

Cum totul în lume-i făcut de faţadă,
Mereu truditoru-i flămând şi-asuprit,
Cel leneş e scos, negreşit, la paradă
Şi-acceptă onoruri în stil nesimţit.

Se-ascund adevăruri, se-nalţă statui,
Se calcă-n picioare principii de veacuri,
Să-i dăm şi la leneş ce nu e al lui,
Minciuna să umble-n faimoasele-i fracuri.

Să fie soldaţii-n tranşee băgaţi,
Să cadă, de-a pururi grenadele toate,
În razele gloriei fi-vor uitaţi,
Că-n faţă pe alţii, desigur, vor scoate!

Dreptate în lume n-a fost, şi nu este,
O silă cumplită îi prinde pe cei
Ce ştiu că, deasupra, acolo pe creste
Urcaţi sunt netrebnici, măgari şi mişei.

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tăcând mă iubeşti

n-am crezut vreodată că
tăcerea îmi poate vorbi
atât de frumos
când se întinde între noi
aerul ia nenumărate forme de viaţă
cât să mă uimească
tablori transparente
potrivite ochiului
şi inimii

cu gândul
scriu pe tăcerea aceasta blândă
bilete scurte
trimit în arpegii aerul delirant
spre tine
o cavalcadă de pegaşi
evident
în toate aceste înfăţişări
pe care doar eu le recunosc
eşti tu

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un puf de păpădie

Nici n-aş fi crezut vreodată
Că în anii mei târzii
Voi începe dintr-o dată
Să scriu zeci de poezii.

Mai urâte, mai frumoase,
Lungi sau scurte, după caz,
Uneori, cam prea serioase,
Alteori, pline de haz.

Dacă nimeni nu citeşte
Zău că n-are însemnătate
Floarea aroma-şi răspândeşte
Chiar şi în pustietate.

Căci când scriu cu bucurie
Simt că sunt purtat de vânt
Ca un puf de păpădie
Peste acest frumos pământ.

poezie de Octavian Cocoş (22 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În lume dacă obţii ceva
Să nu te crezi realizat....
Doar c-o minciună, cineva,
Te lasă gol şi spulberat!
Realizarea-i undeva
În mâna Celui Preaînalt.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Veronica Eftimoae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destrămarea unei lumi

de obicei călătoream singuri, unul spre celălalt în acelaşi univers plin de lumină.

deşi ne despart doar câteva drumuri scurte,

acum,

trăim în lumi diferite. trezirea
din starea de orbire s-a întâmplat
pentru fiecare, altfel. calea spre miezul
fiinţei este uneori stranie, o rătăcire, un eşec
sunt căi unice pentru a vedea ce avem autentic.

poezie de Rodica Dascălu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de vânzare

Spui că toate-s în puterea ta şi-ai da oricât
Doar să mă poţi avea.
Eşti bogat şi lumea e a ta
Dacă m-aş da ţie pe toate le-aş avea.

Ai palate şi-avere mare
Lumea toată-ţi cade la picioare
Dar sufletul meu nu e de vânzare.

Du-te-n lume, sunt mii de femei
Care-aşteaptă să vii să le iei.
Pentru ele tu poţi fi un zeu
Lasă-mă pe mine cu sufletul meu.

Ai palate şi-avere mare,
Lumea toată-ţi cade la picioare,
Dar sufletul meu nu e de vânzare.

Spui că ochii mei scapără scântei
Însă focul lor nu poţi să mi-l iei

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Loredana Groza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amar

Otravă amară a gândului tău -
Minciuna,
pătrunde în suflet,
plânge în mine
până ce moare
sufletul stins
de-atâta nins...
Dragostea ta
se pierde în zare...
uitare.

poezie de Dana Brad
Adăugat de Dana Brad
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Omul e abil să pună
Orice adevăr în glumă
Şi întregul adevăr
În jumate de minciună,
În raport de caz şi sumă...

poezie de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Claudia Tipec
Comentează! | Votează! | Copiază!