mananca

Speranţă de Crăciun

Eu nu am hăinuţe şi nu am sandale,
Şi n-avem lumină în casa din vale,
Nici cuşcă n-avem, Azorel să se culce,
Doar vaca ne-ajută cu laptele-i dulce,

Şi eu mi-aş dori să mă joc cu-o păpuşă,
Şi Moşul Crăciun să ne intre pe uşă,
Căci horn nu avem pe a noastră colibă,
Iar mama o duce din hibă în hibă,

Din greu se trudeşte, prin sat, la vecine,
Cu gândul s-adune un ban, pentru mine,
Dar lumea-i sărmană şi viaţa e tristă,
Abia de-nveleşte doi lei în batistă,

Adesea avem doar o coajă de pâine,
Iar mama mănâncă atât cât rămâne,
Şi-n multe din zile n-ajunge defel,
Căci coaja se-mparte şi cu Azorel...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

Am trecut vârsta la care tot ce zboară se mănâncă,
nicio falsă modestie nu-mi mai spune chiar nimica,
gura lumii poa' să strige tot ce vrea, mi-a murit frica
de-a trăi de dragul meu, azi sunt tare ca o stâncă.

Nici spre cai verzi pe perete nu îmi mai îndrept privirea,
viaţa m-a-nvăţat devreme că nu există-ntâmplare,
nu poţi cumpăra IUBIREA cu monezi de-nverşunare,
ziua bolii sau a morţii nu ştiu ce e mituirea.

Nu mai cred demult în alţii, îmi sunt singurul prieten,
dacă sufletul mă doare, numai mie-mi povesteşte
şi numai a mea scânteie-ntotdeauna reuşeşte
să-l vindece, mângâindu-l, când i-aminteşte de Eden.

Am atins vârsta la care mă privesc cu demnitate,
nu mă-mpiedic de micimea marii răutăţi din lume,
cum nici valul nu se-opreşte-n ale mării-amare spume...
Tac... şi-ascult povestea vieţii... hai, noroc, SINEITATE!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul şi cârnatul! (fabulă)

Într-o zi oarecare,
Cerând audienţă, fiecare...
După ce trecură dobitoacele
Şi-apoi urmară cele în cojoacele;
De capră, leopard sau căprioară...
Care-au venit acum, a nu ştiu câta oară,
Având răbdare Leul cu tot *natul*
Se înduplecă să primească şi *cârnatul*...
Acesta suplu, ceva mai lung ca ieri, şi bun pentru
Ca Leul să nu-şi iasă din păreri,
Se prezentă mai proaspăt şi neapărat,
Puţin mai copt şi bun pentru mâncat!
Aşa încât şi Leul le-o zise-n limba lor;
-Măsele am pe gustul tuturor!
Şi întru-cât cârnatul se întindea la soare,
Destăinuind pe şleau, ce-i trebuie, ce n-are,
Prin Leu trecu o briză cu-aromă de cazan
Şi aruncă cârnatul, direct în ramazan!...
În loc de morală;
Când Leul e slăvit de dobitoace,

[...] Citeşte tot

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul patru

Mi-am lăsat faţa pe năframa mamei,
mi-am remorcat munţii în memorie
şi-am plecat aiurea.
Oraşul şi-a dărâmat porţile
şi le-a-îngrămădit pe puntea navelor,
aşa cum se-îngrămădeşte verdeaţa pe câmpuri care se îndepărtează.
Mă sprijin de vânt.
O statuie de nesfărâmat!
De ce oscilez
când tu eşti stânca mea?
Distanţa mă loveşte
în felul în care-o moarte neaşteptată loveşte feţele îndrăgostiţilor
şi cu cât mă apropii mai mult de psalmi
devin mai anemic.
Holuri blocate de vacuum!
Când ajung?...
Binecuvântat este cel înveşmântat în propria lui piele!
Binecuvântat este cel care-şi rosteşte numele fără greşeală.
Binecuvântat este cel care mănâncă un măr
şi nu devine pom.

[...] Citeşte tot

poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul de Pământ

adevărul face dragoste cu minciuna,
el e Luceafăr şi ea e femeie
înger de Pământ, omul
veghează mirarea
aici Dincolo e un dromader semn de întrebare
spre pustia necunoaşterii de mâine îngerul de Pământ
bea şi mănâncă
la masa sângelui şi a cărnii proprii
cocoaşa interogatoriului de Dumnezeu
o umple-n enigme

în zori de moarte moare somnul
îngerului de Pământ,
îşi va trezi toate rugăciunile
din lumânarea cu lumină etern
urcând în spinarea Domnului
crezământ

dintr-o coastă m-acostează femeia,
are brâu de dorinţă şi prunci,

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Angel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facultatea de alienare

îmi donez minţile unei sticle cu rachiu

ieşit din Facultatea de alienare, licenţiat schizo profesez la catedra cugetului Întuneric, sânge formolizat la ţâţa butoaielor cu uitare, uneori scuip saliva mea de cerneală-n hârtie, poeme de tot râsul, cruci îmi aşteaptă răstignirea eresului, igienizând peniţa murdară de vorbă-n zadar, când îmi rămân unul în odaia tremurului de cuvinte merg pe podele ferindu-mi călcâiul de tăişurile înaintării către înapoi şi nu, nu-mi grăi şi tu despre iubire, sunt sătul de exfolierea eternităţii, de năpârlirea sfinţilor în icoane, când gura ta mănâncă pielea lor de praf, n-a mai sărutat demult nimeni Credinţa acolo, să spele cu buzele vremea ce-şi lasă peste toate-ale uitării scrumul din ţigareta cu fumul lovindu-se de tavanul odăii Pământ

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Psyche
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun de frumoasă

Nebun de frumoasă... cu ochii de vis,
Prin cerul de stele deschis-ai cărare
Cu gândul ce intră pe sens interzis
Şi-a nopţilor vie şi blândă răcoare.

Arunc peste tine... veşmânt de iubire,
Şoptindu-ţi amorul... la ceasuri târzii,
Sărutul tânjeşte la dulcea-mplinire
Si-un deget te cheamă timid... să revii.

Flămândă ispita... mănâncă din mine
Şi-alunecă dulce pe-un trup îngeresc,
Săgeata lui Eros... năvalnică vine,
Cuvinte pe buze, n-am timp să găsesc.

Şi zilele trec... şi nopţile... iată,
Plutesc in parfumul de fluturi adus,
Străluce privirea... destinul şi-l cată,
Când soarele pică adânc spre apus.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contractarea minţii

Omul face un gest nedemn şi periculos, iese din peşteră
Din osul masiv al unui mamut ciopleşte-un târnăcop isteţ
Şi-i arde una în ţeastă semenului să vadă cum merge unealta
Îi ia femeia şi porţia de carne, ăsta e curat progres
Îşi aprinde o ţigară de la un trăsnet căzut din ceruri
Mulţumeşte prietenului de sus pentru foc
Coloana infinitului se dilată iluminist şi renascentist
Apoi se contractă în holocaust şi inchiziţie
Îmbracă costume englezeşti, cravată de mătase
Mănâncă carne crudă se gândeşte numai la prostii
E omul crescut altoi din omul din peşteră
Coborât din pom stă drept cu picioarele pe pământ
Găseşte din evoluţie un patefon cântând ambrozie
E curios din fire, cercetează, nu înţelege, se enervează
Îşi ia vechea unealtă şi-l crapă de căpăţâna încăpăţânată
Ne cheamă peştera cu glas dulce de mamă

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basarabie

De nicaieri nu-i semn de nici o mila
Si s-a ajuns in cel din urma hal
Si moare Basarabia umila
Cu capu-n vechiul sac imperial
N-avem puterea sa-mpartim o paine
Ne facem socoteli de precupeti
Dar tot acolo o sa ajungem maine
Cu pasii doar oleaca mai inceti

Saraca sora basaraba
Tu, cea mai sfanta dintre toate
Zadarnic mama te intreaba
Daca traiesti in libertate

Si va veni si catastrofa iernii
Ca s-o gustam de tot mai multe ori
Si s-amurgim cu Gogol pe gubernii
Ca niste revizori ratacitori
Acum imperiul da o noua cina
Mananca tari si bea popoare mici

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa Legii

În faţa Legii stă Kafka,
În spatele Legii stau androizii.
Se tot aude cum bodogănesc unii
Platonei, maiştrii grei, prichindei, priculici,
Tu aştepţi cuminte, promiţi, nu înjuri, nici nu conjuri,
Trec secoli agonizând, heringi cu ştaif te scuipă pe rând,
Desigur, numai idioţii scriu poezii,
Ori disperaţii sinucigaşi,
Poeţii nu sunt canibali,
Unii mănâncă şi carne de cal,
Unii au dinţi de caşcaval,
Unii se roagă de Marea Bragă,
Într-un mormânt s-au găsit
Oase de poeţi şi file de cărţi,
Numai noaptea se adună poeţii morţi,
Cărţile necitite, iar ziua este destinată
Marilor vedete ale momentului,
Cele cu tocuri deştepte, cu unghii deştepte,
Cu silicoane deştepte, vă spun, trebuie să fii mare idiot
Să crezi că Poesia va reveni pe pământ.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!