mananca

Gânduri, gânduri...

Plâng păsările lumii...
Nu mai au loc pe Pământ!...
În locul lor, pe garduri,
printre crengi,
pe sârmele de telegraf,
în orice colţ al lumii,
stau doar gânduri, gânduri,
pâlcuri de gânduri
sau gânduri izolate.
Oameni trăiesc, mănâncă, dorm,
stau întinşi la soare,
se ceartă, se iubesc
fac mitinguri,
fac revoluţii,
fac demonstraţii,
pe stradă, în Parlament,
în faţa lui Dumnezeu,
şi îşi aruncă gândurile
ca pe nişte rufe murdare
sau obiecte uzate,

[...] Citeşte tot

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Eu nu dorm
nu mănânc
nu visez
veghez la cel care mănâncă
doarme
visează
şi iubeşte o femeie.
Trăim în acelaşi trup, avem acelaşi suflet
dar suntem diferiţi.
Păcat că futem aceiaşi femeie.
Eu mi-aş fi ales o alta.

Morala femeii curve a fost rezolvată de Jean Jacques Rousseau
lăsându-i grăjdarului nevasta
el, filosoful, scriind liniştit "Contractul social"
eu apreciez în mod special "Émile sau despre educaţie."
Şi atunci de ce ar trebui să mai cred în cuvinte frumoase
nu vreau să mă mint
cel de care vorbeam la început
caută cuvinte frumoase

[...] Citeşte tot

poezie de Pere Besso
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii adevăraţi nu mănâncă budincă decât dacă ea-i dezbrăcată

Am o prietenă foarte frumoasă şi, oh, atât de tânără...
Soţia mea ştie de noi, deci e ca atunci când totul e spus şi... gata;
nu se iţeşte nicio umbră de gelozie când îi ofer tinerei sfaturile
unui bătrân veteran care şi-a avut partea lui de lupte şi de cicatrici.

Ea-mi spune cât îl iubeşte şi cât de mult ţine la ultimul ei prieten,
dar el, pentru un motiv sau altul, încă nu înţelege pe deplin
că o femeie adevărată vrea să simtă, ea controlează mai puţin
lucrurile în acele momente speciale, când e întinsă sub el.

Pentru că un bărbat care-şi merită sarea
ştie ce doreşte o femeie adevărată...
Şi-ar trebui s-aibă dracului boaşe să-i ofere ceea ce vrea!

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul într-o amforă

Să pui streaşină singurătăţii,
să stai lângă zid, să nu te uzi,
apoi să aşezi pe masă cărţile şi să le joci
în cuvinte până la ultima filă.

Să te minţi singur că nu eşti tu
ci un altul ce aşteaptă flămând lângă colţ,
iată mânia în care se scaldă nervii
de care trupul vrea să-şi elibereze teama.

Se zbate s-ajungă la masa providenţei
unde mai mult se vorbeşte decât se mănâncă.

Sufletul se goleşte într-o amforă de uleiul gros
şi aşteaptă să fie umplut cu miere,
c-un cuţit se taie dintr-o dată umbra
de-ţi pare rău că n-ai ajuns la liman.

Tăcerea nu mai are loc în cuvinte
ele vorbesc singure şi se scriu dezinvolt

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buburuza

Degerată, dar lucidă, rătăcită sub o nucă,
buburuza se gândeşte cât de mult poate să ducă.
Are-o singură rochiţă şi-i desculţă-ntreaga-i viaţă.
Nu se-ngraşă, nu slăbeşte... e tot timpul dodoloaţă.

Deşi-i rudă cu albina, nu cunoaşte gustul mierii.
Mănâncă doar păduchei de când dau în floare merii.
Toată vara are grijă nimeni să nu se deoache,
aşezându-se pe-orice e privit de-o bazaoache.

A jucat roluri, o droaie, angajată de poeţii
ce nu-i dau nicio simbrie, ştiindu-i duhul blândeţii.
Face artă pentru artă, dăruindu-şi frumuseţea.
Lumea-ntreagă o adoră, simţindu-i delicateţea.

Nu-i decât o gândăcică! O cheamă şi mămăruţă.
Hărnicuţă, iubitoare şi atâta de drăguţă...
Degerată, tot socoate, dar face planuri în van!
Habar n-are, sărăcuţa, că trăieşte doar... un an!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amărâtă turturea!

Amărâtă turturea
Când rămâne singurea,
Căci soţia şi-a răpus,
Jalea ei nu e de spus.

Cât trăieşte tot jăleşte,
Şi nu se mai însoţeşte!
Trece prin flori, prin livede,
Nu să uită, nici nu vede

Trece prin pădurea verde
Şi să duce de se pierde.
Zboară până de tot cade,
Dar pre lemn verde nu şade.

Şi când şade câteodată,
Tot pre ramură uscată.
Umblă prin dumbrav-adâncă,
Nici nu bea, nici nu mănâncă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ienăchiţă Văcărescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mocănească

Nea Alecu, "pui" de popă,
Cu o mamă interlopă,
Înfocat nevoie mare,
Se pregătea de votare...

Şi fiind în tren spre casă,
Cu-a lui "traistă mocăneasă",
Se zbătea pentru-a-nţelege
Cum e cu-a votării lege...

Cu doi ani şi nu-ştiu cât,
De amici a fost pârât
Că a votat, auzi "matale",
Pentru..."ălea unionale"...

Că văzuse cu stă treaba
Cu ăi care stau degeaba,
Aleşi de partid pe liste...
Au sloganuri... populiste...

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Enescu (6 aprilie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun de frumoasă

Nebun de frumoasă... cu ochii de vis,
Prin cerul de stele deschis-ai cărare
Cu gândul ce intră pe sens interzis
Şi-a nopţilor vie şi blândă răcoare.

Arunc peste tine... veşmânt de iubire,
Şoptindu-ţi amorul... la ceasuri târzii,
Sărutul tânjeşte la dulcea-mplinire
Si-un deget te cheamă timid... să revii.

Flămândă ispita... mănâncă din mine
Şi alunecă dulce pe-un trup îngeresc,
Săgeata lui Eros... năvalnică vine,
Cuvinte pe buze, n-am timp să găsesc.

Şi zilele trec... şi nopţile... iată,
Plutesc in parfumul de fluturi adus,
Străluce privirea... destinul şi-l cată,
Când soarele pică adânc spre apus.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul obişnuit

mănâncă parizer pe capota
maşinii ford prăfuită cu nisip
saharian adus pe vasele luxoase
taie felii subţiri felia groasă
de două degete murdare
cu ulei de motor şi muşcă
după ce-l apasă în borcanul
plin ochi cu muştar iute
rupe pâinea omul banal
priveşte scaieţii plimbaţi de vânt

trage un gât de bere neagră
râgâie omul obişnuit şi se uită
la fotografia femeii dezbrăcate
îi lăcrimează ochii de la firele
de nisip primite în faţă

taie felii de parizer cu briceagul
chinezesc după toate probabilităţile

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

M-a muşcat poezia, m-a muşcat,
Nici n-am cârtit când m-a apucat,
Cu colţii ei, cu fildeşii curbaţi,
M-a smuls cu grijă de lângă confraţi,
Acum mai ronţăie la mine, mai mănâncă,
Din carnea nepătrunsă, încă.
Sunt totul numai sânge, sunt o rană,
Mă soarbe poezia dintr-o cană!
Şi eu mă mistui între două sfere,
Între odihnă şi între neputere,
C-aş vrea din gura ei să mă preling,
Puţin din vâlvătaie ca să sting,
Să ardă mai încet, să rumege cu grijă,
Să nu mă lase pradă la vreo schijă!
Dar e-n zadar, în colţii ei mă duce...
Direct către odihnă pe o cruce
Şi-mi bate cuie-n talpă şi în mâini...
E dulce poezia ca miezul unei pâini
Şi-o las aşa, să facă ce-i convine,
Că-n gura ei, eu nu mai ştiu de mine!

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!