Poezii despre ciclul vietii, pagina 15
Săruta-ți-aș ochii bazaochi
Drumul vieții noi ni-l felurim,
Cu risipe-n suflet de parfum,
Căutăm tot timpul, cum-necum,
Cerurile sub care nemurim...
Doamne, ești de-a dreptul filotim,
Te strecori în noi precum un fum,
Absolutul e cu noi pe drum
Și-uite-așa ne îndumnezeim.
Adastăm, Miss, înlăuntrul vieții,
Dor ne e de nevăzuții ochi,
Mă trezește,-n zorii dimineții
Versu-ți alb, nu-ți fie de deochi,
Scris întru prinosul frumuseții...
Săruta-ți-aș ochii bazaochi!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine o vreme!
Vine o vreme! Off, da... Vine o vreme!
a firelor argintii din părul vieții,
a ridurilor și a maturității din noi,
copii rătăciți prin sufletul anotimpurilor,
locuitori din încercata Arcă...
Ce ne rămâne?!
O, da! spiritul viu din fotografiile îngălbenite
de efemeritatea anilor...
Spiritul ce ne conservă în colivia eterului uman,
altfel,
el îndepărtează praful de stele și pânzele de păianjen
din drumul elefantului roz...
Omule! mergi mai departe...
(... pe o pânza de păianjen un elefant se legăna)
Dacă nu mai poți la galop, ia-o la trap,
iar când ai obosit, ia-o la pas
în pașii de dans al vieții
Trăiește! simte-te viu,
nu te lăsa doborât,
păstrează-ți credința și tăria din inima-ți grea.
[...] Citește tot
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de hotare
Bună,...! Ce mai faci?
Cum o duci, motiv al vieții mele?
Ai grijă de tine? Cum te-mbraci?
Știi, nu am venit cu gânduri rele!?
Am venit să aflu de ești bine,
Poate ai nevoie de ceva?
Uneori să te sugrum îmi vine,
Chiar de inima, nebuna, te mai vrea!
Dincolo de-orgoliu și tăcere,
La hotarul dintre Nu și Da.
Ce mai faci, motiv al vieții mele?
Ce mai faci, tu însămi, viața mea!?
poezie de Daniela Barbacari din Despre El
Adăugat de Daniela Barbacari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rupt
rupt de firul vietii
mi-e trupul valtoare de vant
am aprins lumina diminetii
cu aripile de pamant
nu sunt inger dar nici demon
sunt doar o lumina vie
cu glasul dulce, monoton
vantul ma adie
sunt doar un picur de sange
care vorbeste-
mi-e timpul trecator
si inima mi-e rece
in mine sta ucis un ganditor
ce pe cararea vietii trece
poezie de Lucian Bota (18 august 2009)
Adăugat de Lucian Bota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul joc
demult, odată, poate într-o altă dată
eu căutam credința pură
azi țipă agonic ochii în orbite
văd urme între lacrimi și mă plâng
pe frunte am coroană
din cioburi, sticle, spini și cale
aici trăiesc cu morții vii
și drumul n-are cale
eu am găsit în moarte esența vieții
și scriu la toți cu lacrimile morții
ei au fugit cu toții, toți netoții
în noaptea asta fără margini
m-am lepădat de lume, de păcate
nebun, mai rătăceam prin ceruri
tot căutând lumina vieții
am ars gândirea la o lampă
am demolat principii norme
de etică, morală, toate goale
și am jucat la masa sorții
destinul vieții și al morții
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al vieții dar divin
Demult, credeam în nopți
cu stele infinite și-n cântecul de leagăn
din care m-am desprins
azi plânge o vioară
pe roșii trandafiri
ce-și scutură petale
pe vechi amintiri
mă copleșesc gânduri,
în suflet se scutură roua
și-n jarul speranței,
ce-mi bate la poartă
rămâne doar clipa...
credința mi-e una și cred în lumina
ce-mbracă pământul
în adevărul ce -nconjoară
al vieții dar divin.
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre mine
Înmuguresc în mine ca-ntr-o gară
Și mă sugrumă-al roților blestem
Și timpu-n infinituri se măsoară...
Ecou și taină, repetat te chem.
Au adormit secundele-n vagoane,
Eu dorm ca un recrut pe bănci de lemn,
Valizele cu amintiri sunt goale,
Poartă doar urma vieții de infern,
În caruselul vieții o secundă
Mi-a încolțit la tâmplele fierbinți,
Ne strigă infinitul, oh, ascultă!
Un semn spre începuturi să-mi trimiți!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scara vieții
Prietenia e scumpă.
Când o găsești, n-o pierde!
Scara vieții nu e lungă.
Sfârșitul se întrevede.
Dacă se rupe o treaptă
Pune în loc alta nouă.
De cumva cobori o treaptă,
Tu să urci, nu una, două.
Când cineva de jos privește
La pașii pe care-i faci,
Să nu crezi că te urăște.
Mulțumește-i. Să nu taci!
Până să urci toată scara,
de el vei avea nevoie.
Nu-l zăpăci cu ocara,
Lasă-l să privească-n voie!
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
În toamna nesfârșită a vieții
O, Doamne,
am ajuns să-mi văd amurgul
ca un copac ce-și pregătește
în toamnă târzie
așternutul hibernal.
Ca și copacul de frunze scuturat,
mă văd un alt copac,
imagine nesfârșită a vieții
în oglinda apelor netulburate.
Iar dacă vântul potrivnic din cer
nori negri semăna-va spre mine,
cu resemnare, în cele din urmă,
în propria mea oglindă
cu amintiri duioase
voi merge spre început.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firul vieții
Am ales să fiu fericită
Dacă dorul mă doare
Si inima mi-e zdrobită
Calc prin raza de soare
Păsesc in ziua de mâine
Gândul îmi umple tăcerea
Amintirea in urmă rămâne
Marea îmi spală durerea
Nisipul îmi redă plăcerea
Si firul vieții curge linistit
Se apropie si inserarea
Grăbită acasă am pornit
Cade o frunză din nuc
Vara călduroasă a trecut
Stoluri se strâng si se duc
Toate luate de la început
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!