chipul mamei

De-ţi va fi dor...

De-ţi va fi dor, nu alerga-nsetată,
Din om în om, de mine întrebând,
Căci, chipul, pretutindeni mi se-arată,
Pe veci, în inimă-ţi voi fi, şi-n gând...

Eu sunt prezent în ploaia care pică,
Din negri nori, peste-un ogor mănos,
În spice fragede ce se ridică,
Şi-n trandafirul roşu şi spinos...

Mă vei găsi în strunele viorii,
Când cântă şi când plânge sub arcuş,
Voi fi prezent şi-atunci când simţi fiorii,
Privindu-mi chipul zugrăvit cu tuş...

Mă vei găsi şi-n frunza ruginie,
Pe care-o calci, aleea străbătând,
Şi-n poezia scrisă pe hârtie,
În vers duios când te-am slăvit, cântând...

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

umbrele se şterg în zori
răsar pe mal albi nuferi
eu scriu cu pana înmuiată în noroi
durerea în cuvântul dintâi
cuvântul se zbate în mine
căutând timpul ce vine
mă scurg pe pagina goală
cuvântul în taina Ta se întrupează
eu scriu în cuvinte nevăzute
chipul şi minunea de a fi
o lacrimă de înger peste pleoape
e zbor presărat cu stele
adie lin, în chip de flori peste câmpiile sufletului
eu caut să scriu în slove
chipul şi minunea de a fi în vers
lumina Ta
în noaptea din noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apariţie nocturnă

Mi-a ieşit în drum fantoma
Omului bătut în cuie
Şi m-am întrebat ca Toma:
- El o fi?
Sau, poate... nu e...
Cine-a fost?...
N-a fost decât
Chipul unui om - şi-atât -
Chipul omului frumos
Din năframa sfintei Veronica...
Dar pe mine m-a prins frica
Şi, cum sunt un om pios,
În noaptea Vinerei Mari,
M-am făcut din mare mic
Şi-am tăcut chitic.
Căci pe buze-mi îngheţase
Numele celui răsfrânt
Pe năframa de mătase,
Care dibuia tăcut
Printre marii cărturari

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul neîntors

Toate săruturile mării
Peste creştetul meu
Sunt de moarte -
Nu de viaţă, nu de-amor:
Sunt meschine şi cumplite
Căci nu mă poartă nicăieri
Cînd cad – nici măcar în deşertăciuni.
Dacă o chem, îşi îndreaptă trupul
Înspre-al meu, dar nu şi capul
Şi-l păstrează pentru sine,
Să nu-i văd chipul preţios
Care nu se poate-abţine
Să-mi sufoce buzele, plămînii
În clandestin
Cu mîngîierea unei zeiţe sublime de apă,
Din care pe veci voi recita
Singur, agonic în gînd
Oarecare origini fataliste
De individ tribal.

poezie de Ariana Zburlea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străluceşte toamna bobilor de brumă

Ceru-i limpede şi marea tot aceiaşi ca în poveşti
Pescaruşii aud chemarea inimii ce lacrimează
Poartă salbe licuricii, când prin iarbă se aude trupul tău
Cum trece apa, colorându-se în secunde
Şi cum stăm privind apusul,
Răsăritul tot răsare luna - pare o întâmplare
Stelele sunt chipul tău
Tot mă doare o nemişcare între apă şi sărut
Chipul tău atât de alb al luminii de început
Se trezesc în flori de cireşi
Vântul în mlădiţe.
Sumă în zăpadă
Străluceşte toamna bobilor de brumă.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul iubirii

(soţului meu)

iubite, fericirea are chipul tău
pe făţă porţi lumina de la soare
te-am ales pe viaţă, nu îmi pare rău
mi-ai umplut tot timpul cu splendoare.

am cunoscut iubirea în braţele tale
am fost ocrotită de vijelii perfide
ridicând mereu la cer zâmbete vitale
topindu-mă ca fulgul în mângâieri candide.

ai fost precum îngerul noapte şi zi
nu ai lăsat tristeţi să mă doboare
eşti universul meu de fantezii
muzica din suflet, fiori şi ardoare.

căsniciei noastre i-am scris poezii
versul de iubire niciodată nu moare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă, Doamne cu mirese!

"Plouă, Doamne cu mirese!"
Pentru morţii-ndoliaţi...
Piere în întunecare
Toată dragostea de fraţi...

Plouă lacrimă amară
Căci fraţi întru rădăcină
Au uitat de mult de mamă
Şi de dragostea divină.

În cascade de aramă
Rana vieţii îngenunche...
Plouă Doamne cu mirese,
Nu cu bani şi pietre scumpe.

Plâng pe cruce, la mormântul
Mamei, suferind de dor,
Doi fraţi, duşi de mult în lume...
Fără mamă nu-i uşor!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi!

Nu poţi amintirea oricum, s-o arunci,
Nici vorbele tale, nici clipa de-atunci,
Nici lacrima grea pe chipul tău plâns,
Nici braţele tale cu care m-ai strâns!

Nimic din ce-a fost rămase în mine,
Pe care destinul le leagă de tine.
De-aceea alerg prin timp înapoi,
Cu tot ce înseamnă o lume din noi.

Şi întind al meu braţ, încerc să te prind,
Aievea de-ai fi, să nu mă desprind,
Imagine dulce te-apropie-ncet,
Pe drumul de seară cu-amurg violet.

Când gândul mă-aleargă pe-ntinderi de ape,
Iar chipul tău galeş se-aşază pe pleoape.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei drage, Angelica mea

Plutesc cristale ca-ntrun glob argintiu,
Se văd asemenea lacrimilor îndurerate,
Ale mamei mele singure,

Strigătul ei răsună peste munţi,
Nimeni nu-l aude,
Plânge.
Lacrimile ei se preling pe o stâncă la vale,
Amintiri din trecutul îndurerat, rulează.

Privirea i se transformă,
Nu mai sunt aceia cărora le dădu viaţă,
Ai plecat în lume şi ai uitat să-i sărute mâna.
Să-i mulţumească pentru grija ce le-o poartă.

Grijile zilei de mâine au împovorat-o
A rămas uitându-se în vale.
Oare îî va trece cineva pragul casei?

La orizont nu-i nimeni, doar păsările cerului,

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău din rouă înfloreşte

Răsăritul... trupul ţi-l răsfaţă,
Aruncând luceferii-nspre tine,
Sărutându-ţi ochii-n dimineaţă
Şi-ncalzindu-ţi tainele, puţine.

În smaralde clipele se scaldă,
Peste coapse-alunecând uşor
Şi-atingându-te... încep să ardă,
Când timid coboară spre picior.

Chipul tău din rouă înfloreşte,
Magici trandafiri... ai în obraz,
Curcubeul blând te-ntinereşte,
Chiar şi florilor... le e necaz.

Răsăritul... parcă-ţi dă putere,
Te-nveleşte şi mi-te desface,
Curge lin prin tine, în tăcere
Şi îţi umple inim... de pace.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!