Poezii despre chipul mamei, pagina 14
* * *
un copil strânge plângând
rochița rândunicii
pentru mormântul mamei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul
Toamnă
lumini
arome
amintiri...
Alaiuri de nopți tot mai multe
ies din ascunsele cotloane
acoperind zilele
și visele mele din pădurile sihastre
peste care
de mult se așternură
frunze uscate.
***
În liniștea nopții
o lacrimă caută un chip...
Iau în brațe
cuvinte și frunze
[...] Citește tot
poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A doua lege
Insula noastră cu arme albe
a doua lege a naturii
cântarea dimineților
răsculată
se prelinge
peste chipul tău
pecetluit apusul-o provincie de râs
la înmormântarea mea
voi fi plecată cu Caligula
să invocăm subterfugii
fuga mea va fi urmărită de închiziție
atunci oglinzile se vor sparge
și multe iubiri
vor avea chipul meu
versuri ucise, poeți torturați,
femei atacate de pleonasme
vor fi răstignite chipurile mele
în insula noastră cu arme albe...
poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Vedeam în ziua nunții tale
Cum chipul îți ardea-n neștire,
Extazul îți dădea târcoale
Aveai în față doar iubire.
Și-n ochi o flacără anume
(Sau cine știe ce-a fost oare)
Era tot ce zăream în Lume
Din Frumusețe, cu-ntristare.
Poate-ai roșit ca o fecioară
Așa părea, fără-ndoială
Dar, vai, ce flăcări se iscară
Și-n pieptul lui dădeau năvală!
Căci el în ziua nunții tale
Vedea pe chipul tău roșeață,
Chiar de-ți ieșea extazu-n cale
Și doar iubire-aveai în față.
poezie celebră de Edgar Allan Poe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu-mi furi visul
O lume-a nemuririi îmi este cartea scrisă
Cu dorul din baladă pe portativ de gânduri,
Zăpada netopită țesută cu matisă,
Măslinul, ramul păcii, înțelenit pe prunduri.
Și amintirea mamei și dudul de la poartă
Și prispa casei albe și cuibul, gol, de păsări
Și-un plug ce ruginește și-o cană fără toartă,
Și-o mare de cuvinte, zăcând în nepăsări!
Azi, mâzgălesc hârtia să nu rămână albă,
Cu-nchipuiri și vise ascunsă prin sertare!
Nu sunt o hologramă în văl de floare dalbă,
Sunt om și simt durere, la Cer, îmi cer iertare!
Născut-am fost din pântec, din stranie sămânță,
Am supt laptele mamei, scăldată în iubire,
Semnat-am pe o frunză c-o ultimă dorință,
Pământului o carte, să las ca moștenire!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ma pierd
ma pierd in ochii tai caprui,
ma pierd in stele si innebunesc,
ma pierd in flori de crizanteme
iubind chipul tau ceresc
ma pierd printre ramuri,
ma pierd pierd printr-un rece vant,
ma pierd dupa zare
cu lacrimi reci usor plangand
ma pierd in intuneric
ma pierd chiar si-n lumina
ma pierd de mirosul tau
de flori de crizantema
ma pierd printre frunze
imprastiate doar de vant
ma pierd de chipul tau
ce-l vad mereu razand
[...] Citește tot
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 13
O! Dac-ai fi doar suflet, dar nu ești, dragul meu
Tu nu îți aparții aici când viețuiești;
De-acel funest sfârșit să te gătești mereu
Și chipul tău plăcut cuiva să-l dăruiești,
Căci dacă frumusețea ce ți s-a împrumutat
N-o vei fructifica, din nou o să devii
Un sine, un biet suflet, de cum ai decedat
În loc cu chipul tău într-un urmaș să fii.
Și cine s-ar uita cum casa se răstoarnă,
Când bunul gospodar cu grijă o păzește
Și de furtuna aspră a zilelor de iarnă
Și de mânia morții ce totul pustiește?
O! Doar risipitorii, dar dragul meu, cum știi
Că ai avut un tată, și fiul tău va ști.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te caut
Te caut printre stele,
Prin dimineti târzii
Prin florile pustii
Si gânduri efemere...
Mi-era atât de dor
S-ating în zborul meu
Lumina sā te vād
Si mâna sā-ti ating...
Am scormonit pāmântul
Sā îti croiesc chipul,
Sā-ti torn pe buze-aromā
De rozmarin si apā...
Si m-am certat cu vântul
Sā nu-ti atingā chipul
Si soarele sā-si poarte
Cāldura mai departe...
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
strângeam apa de ploaie
ca sa ne spălam pe cap
cu săpun de casa
și mâinile mamei
se curata orice melancolie
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ollie McGee
Ați văzut mergând prin oraș
Un om cu ochii plecați și cu fața pustiită?
Acela este soțul meu care, printr-o secretă cruzime
Niciodată să fie dezvăluită, mi-a furat anii tineri și frumusețea;
Pentru ca la urmă, ridată și cu dinții galbeni,
Și cu mândria rănită, și în rușinoasă umilință,
Să cobor în mormânt.
Dar ce credeți că macină acum inima soțului meu?
Chipul pe care l-am avut-o și chipul pe care mi l-a făcut el!
Asta îl va trage spre locul unde zac.
De aceea, în moarte, sunt răzbunată.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!