Serioase/triste despre agonie si extaz..., pagina 15
Clipe mirosind a toamnă
Merg cavalerii nopții să ceară lunii vamă.
Copacii, în iluzii, pierd frunzele pe rând.
A mai trecut o vară, s-a mai topit un gând;
Să bem din cupa nopții și, nu fi tristă, doamnă!
Pe ulița din suflet mai trece-un dor flămând,
Trist, căutând un loc unde-ar putea să doarmă.
Din vise desuete gustând ca dintr-o poamă,
Tomnatic pierde-vară, el trece fluierând.
Ne plouă în privire, ne plouă și în gând
Cu stropi plesnind de clipe cu iz, discret, de toamnă.
Doar dragostea cu vise, un licurici în coamă,
Ne-mbrace cu blândețe în trupul ei plăpând.
Să amânăm tristețea în nopțile ce vin
Cu nostalgia-n suflet, plângând a poezie
Și spre-a uita de drama naturii-n agonie,
O noapte să ne pierdem într-un poem divin.
poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (2008)
Adăugat de Sabina Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre noapte
- poezii despre toamnă
- poezii despre poezie
- poezii despre visare
- poezii despre vamă
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Când un bărbat iubește o femeie
Când un bărbat iubește o femeie
e îmbătat de muzici în amurg
palate de cleștar din filme triste
răsfață ochii lui de demiurg
Înduplecat ca fiara în capcană
cu pieptul podidit de-o rană grea
prin vămile orbirii se înalță
pentru a-și lua lumină de la Ea
Și toată viața lui se face orgă
în catedrala unui câmp de maci
inițiat în tainele nuntirii
reîncarnarea unui antic vraci
Preschimbă-n aur tot ce va atinge
depune jertfe pe altarul Ei
mărinimos ca prințul ce salvează
creștinii dați la gropile cu lei
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre îngeri, poezii despre viață, poezii despre salvare, poezii despre răsfăț, poezii despre reîncarnare sau poezii despre religie
Valsul...
a fost un timp când Bucureștii
seduși de firavul cizmar
păreau secați intern de bestii
ce sânge sorb involuntar
a fost un timp de agonie
când se dansa un vals în doi
interpretat de- o datorie
cu trup și suflete din noi
a fost un timp de măreție
cu ocne dure și canale
săpate-n trupul României
de șiruri lungi de haimanale
a fost o epocă de aur
născută-n somnul pasiuni
ce drept strager avea balaur
legat de poarta rațiunii
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (6 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre dans, poezii despre vals, poezii despre încălțăminte, poezii despre tragedie, poezii despre sânge, poezii despre suflet sau poezii despre somn
Dragoste și ură. Sfârșit...
Și te urăsc nespus când tu imi taci!
Nu știi ce-nseamnă verbul a iubi...
Și prin tăcere... nu știi ce îmi faci...
Iar ce simțim... se va risipi.
Și te iubesc mai mult de ai visa...
Ești unicul ce inima mi-a luat-o!
Și totul fără voia mea...!
Dar tu, iubirea mi-ai certat-o!
Și ură și iubire eu resimt...
Mă duci la limite și mă provoci în mine!
Și mă învârt în cerc, același ritm...
Și extaz... dar și multe suspine!
Și a venit și ceasul să aleg...
Nu pot trăi în valuri viața toată!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre tăcere
- poezii despre sfârșit
- poezii despre verb
- poezii despre scrisori
- poezii despre ritm
- poezii despre limite
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Aș vrea să izbucnesc într-o explozie radicală cu tot ce am în mine, cu toată energia și toate conținuturile, să curg, să mă descompun și, într-o expresie nemijlocită, distrugerea mea să fie opera mea, creația, inspirația mea. Să mă realizez în distrugere, să cresc în cea mai nebună avântare până dincolo de margini, și moartea mea să fie triumful meu. Aș vrea să mă topesc în lume și lumea în mine, să naștem în nebunia noastră un vis apocaliptic, straniu ca toate viziunile de sfârșit și magnific asemenea marilor crepuscule. Din țesătura visului nostru să crească splendori enigmatice și umbre cuceritoare, forme ciudate și adâncimi halucinante. Un joc de lumină și de întuneric să îmbrace sfârșitul într-un decor fantastic și o transfigurare cosmică să ridice totul până dincolo de orice rezistență, când avîntul duce la nimic, iar formele plesnesc într-o exaltare de agonie și încântare.
Emil Cioran în Pe culmile disperării
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre sfârșit, citate despre creștere, citate despre întuneric, citate despre viziune, citate despre superlative, citate despre nebunie, citate despre naștere sau citate despre moarte
Același dor de tine
Aceeași agonie pulsează adânc în vene
Când freamătul năvalnic săgeți de foc trimite
Purtând pe umeri ceață și-o blândă adiere
Eu las în urmă vraja și-apoi pornesc alene
Privind deloc ursuz înspre dureri trăite
Ce sângele mi-au ars înfulecând tăcere...
Numai seninul aprig mă strigă rătăcind
Cuprins de spaimă, ochiul vrea să-mi sece
Ca eu să nu te văd nicicând la fel...
Doar candela timidă cu trupu-i licărind
Îți va ruga din nou iubirea să nu plece
Oprind destinul și făcând un sclav din el
Prea multe căi de foc acum am răscolit
Sorbind mereu cu deznădejde leacul
Care curgea printre nimicuri străvezii
[...] Citește tot
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre sclavie, poezii despre ochi sau poezii despre mâini
Aș vrea să izbucnesc într-o explozie radicală cu tot ce am în mine, cu toată energia și cu toate conținuturile, să curg, să mă descompun și, într-o expresie nemijlocită, distrugerea mea să fie opera mea, creația, inspirația mea. Să mă realizez în distrugere, să cresc în cea mai nebună avântare până dincolo de margini, și moartea mea să fie triumful meu. Aș vrea să mă topesc în lume și lumea în mine, să naștem în nebunia noastră un vis apocaliptic, straniu ca toate viziunile de sfârșit și magnific asemenea marilor crepuscule. Din țesătura visului nostru să crească splendori enigmatice și umbre cuceritoare, forme ciudate și adâncimi halucinante. Un joc de lumină și de întuneric să îmbrace sfârșitul într-un decor fantastic și o transfigurare cosmică să ridice totul până dincolo de orice rezistență, când avântul duce la nimic, iar formele plesnesc într-o exaltare de agonie și încântare.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima clipă...
... parcă toate s-au spus între noi
și s-au stins și s-au scurs ca o apă
pașii tăi obosiți și greoi
mă petrec, îi aud, înspre groapă
refren:
să te-ntorci, să te duci înapoi
să pui lumea la masă, oricum
parcă toate s-au spus între noi
parcă-n ultima clipă, pe drum.
tu nu prea te erupe bocind
încă simt sub închisa pleoapă
și alți pași ce petrec ca un jind
tot ce-a fost și n-a fost pân-la groapă
refren
simt sărutul tău lin pe obraz
[...] Citește tot
cântec, versuri de Iurie Osoianu (23 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sărut, citate de Iurie Osoianu despre sărut, poezii despre oftalmologie, poezii despre apă sau citate de Iurie Osoianu despre apă
Cei ce plâng
Nu mai am lacrimi, mamă, să te plâng
am fost secat de spaima dinainte
când presimțeam în mine cum se frâng
secundele cu gust de oseminte
Când mă înfricoșa și gândul chiar
că te voi pierde într-o zi amară
când adormeam pe evangheliar
visând să mai trăiești până la vară
Atunci plângeam, eram într-un extaz
al disperării pentru ce-o să vină
înlănțuit pe stânci din Caucaz
mă sfârtecau mari vulturi de lumină
Acum e pace pe pământ și-n cer
ce-a fost să fie s-a-ntâmplat odată
iar trupul meu cu lacăte de fier
are fântâna plânsului secată
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre vulturi, poezii despre vinovăție, poezii despre stânci sau poezii despre secunde
Odă secretă
Cădere-augustă, dulce fine,
Uitare-a luptelor, extaz,
Când, după dans, în ierburi fine
Se lasă corpul de atlaz.
Nicicând asemeni vreo licoare
Ca aștrii-acestei veri ce bat
Pe-o frunte-n boabe de sudoare
Triumful nu și l-a serbat!
Însă atins de-Amurgu-n facle
Acest corp, mare-n făptuiri,
Dansând, strivindu-l pe Heracle,
E doar un vraf de trandafiri!
Dormi, pași stelari să-ți bea ecoul,
Biruitor încet desprins,
Căci Hidra una cu ecoul
Peste nemargini s-a întins...
[...] Citește tot
poezie celebră de Paul Valery din Farmece, traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre corp, poezii despre vară, poezii despre trandafiri, poezii despre tauri, poezii despre stele sau poezii despre ger