�coala de duminic�

Iubita mea cu vise interzise

Iubita mea... cu vise interzise,
Cu păr de cer şi stele călătoare,
Păcatele de azi îţi sunt prescrise
Şi dorurile-s toate în ulcioare.

Iubita mea, te voi iubi oriunde,
Cu frenezia clipei... de tumult,
Când pasiunea-n inimă pătrunde
Şi şoapta dulce-a iernilor... ascult.

Iubita mea, cu tainice smaralde
Ascunse în dulceaţa unui gând,
Când patimile nu pot a fi calde,
Mă-mbrăţişază tandru... peste rând.

Şi mă-nveleşte-n coala de hârtie,
În inocenţa paşilor târzii,
În clipa de amor şi de beţie
Când bate ceasul înspre erezii.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu-s poet

Eu nu-s poet, ci pictor de cuvinte,
Penelul meu din litere-i făcut
Când coala albă-ncepe s-o alinte
Punând culori fierbinţi ca un sărut.

Eu nu-s poet, ci ţesător de visuri
Ce-s toarse din ciudatul curcubeu
În care luminează paradisuri,
Dar şi abisuri fără Dumnezeu.

Eu nu-s poet, ci cioplitor de stele
Pe care le arunc când nu îmi plac,
Căci doar luceferi caut printre ele
Ca să îmi poarte chipul veac de veac.

Eu nu-s poet, ci cronicarul erei
În care am trăit urât şi prost
Şi-ai cărei ani pierduţi, plini de mizerii,
I-am zugrăvit aşa precum au fost.

[...] Citeşte tot

poezie de Anatol Covali (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arheologie

M-am oprit deodată în faţa unei coli albe,
Rătăcit ca un explorator,
La Pol.
Rămasese înfipt în peniţă un cuvânt.
Cred că destul de adânc
Căci începuseră deja să cadă
Picături de litere negre pe coală.
Si parca se zbatea spunând
De ce?
De ce nu-ţi mai ajung?
De ce încerci să mă amesteci?
Sa mă frămânţi, ca într-un aluat,
Cu alt cuvânt?
In curând, nu voi mai însemna nimic
De unul singur, aşa cum sunt.
Nu vezi? Am ajuns ca nişte caramizi
Zidite, rand pe rand.
Ne faceţi să părem aşa deşarte,
Încât mai mare va fi zidul ce deja vă desparte.
Mâna mi-a cazut obosită şi mă gândeam,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Uritu (decembrie 2010)
Adăugat de Daniel Uritu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruncii

Adormim ca nişte prunci în miez de noapte
Cu gândul la pieptul săţios al mamei
Ne-am despărţit de ea, dar veriga
Ce ne leagă sufletele e atât de bine ancorată,
În pământul străbun.
Dormim cu ochii deschişi, visăm la cele mai frumoase clipe
Timpul ne ridică din ramuri
Ceasul s-a aliniat pe un perete proaspăt vopsit
Dimineaţa fredonăm cântecele ce în noapte le-am ascultat
E ora 08.00, când cerul se risipeşte
E ora când ferestrele devin oceane
Nu ar trebui să existe tristeţe.
Nebunul acela devine o istorie scrisă cu litere stinghere
Pe o coală albă de dor
Un nebun ce mă conduce prin zeci de mansarde
Unde inimile vorbesc trupurile trăiesc ultimele vise,
Iar inima nu doarme, ci retrăieşte o veche amintire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia cuvânt

poate că mi-ai scrie poeme
prefăcându-te că îţi pasă
poate că mi-ai modela degetele
să te pot mângâia şi în somn
poate că m-ai învăţa să iubesc până la sânge
cărţile prăfuite
poate că m-ai scrie
pe colile ce aşteaptă în sertar
poate că tu chiar eşti pregătit să mă vinzi
pe o cupă de vin
poate că tu chiar mă priveşti pe ascuns
şi zâmbeşti uneori
poate că tu chiar mă vrei
ca pe orice femeie şi....
poate într-o zi chiar voi sta
pe genunchii tăi de sare
şi îţi voi arăta
că lumea e altfel
când femeia de lângă tine
e mai mult decât o coală mâzgălită

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost...

trec zile, trec luni,
în grabă, grămadă
tu vrei să mor de dorul tău
te-am căutat femeie, o viaţă întreagă
ne-am întâlnit în parcul de castani
la margine de timp, la margine de ani
te aşteptam odată într-o gară de doi
nu ai venit sau poate timpul a uitat de întâlnire, ai uitat de noi
cine azi mai ştie, cine...
îmi era dor acut de primul nostru sărut
pierdut azi între ani
ce a rămas din noi
o tristă agonie a unui vis
mă arde încă dorul tău şi plâng în gând de dragul tău
eu am plecat spre veşnicie
să plâng pe o coală goală de hârtie
tu cauţi alt bărbat şi alt tărâm de dor
aşa este în viaţă
totul este trecător

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

plouă torenţial cu poezie
la spectacol florile s-au adunat de la mic la mare
scaunele alb-roşii au simţit pe pielea lor cum e să susţii un poet
gongul a bătut de trei ori
o dată pentru umorul deversat în seră
a doua oară pentru răbdarea simulată
a treia oară pentru poezia în ropote şi rafale de vânt
unde s-a mai pomenit sfânta treime
să ne unească plăcut cu degetele adunate
pe fruntea poeziei deasupra de buric şi pe cei doi umeri
poeţii îşi duc crucea împreună
aşa am gândit eu
coala de hârtie e o sursă de venit sufletească
doar schimbăm între noi cele mai frumoase gânduri şi
lacul techirghiol încă fornăie după ce am făcut tot felul de
ambarcaţiuni din cuvintele noastre

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zbatere

e o zbatere de tăceri albe
pe o coală nescrisă...
un zdruncen de timp traversat de violetul
îngrijorat de marginea muchiei.
e starea înscrisă zigzagului
care pare cea mai frumoasă mişcare adeseori,
scursă din fluturii ce învaţă mersul pe aripi.
mişcarea ce parcă tot timpul dansează
pe zidurile primitoare ochilor cătuşe.
se pare totul un balet în marginea ploii
cu reîntoarcerea paşilor în sine.

n-are rost acum să te mai priveşti
în reversul oglinzii reci
ce scoate fiinţa la suprafaţă -
nu-i chip de sens pradă sticlei să te laşi;
mai bine printre gratii de tăceri ruginite
ţi-ai privi propriul adânc
colateral cu ce te bântuie.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epistolă

Scriem cu sufletul
Pe coala universului,
Cu altfel de literea.
Cartea destinului ni se deschide
Ca un evantai de-ntrebări...
Bieţi călători!
Trecerea voastră se va opri dincolo
De virgula dintre două veşnicii.
Da, literele acelea sunt mari,
Croşetate din stele
Toarse de furca infinitului...
Au diacritice din comete, quasari...
E atâta strălucire în ele!
Iar sub ele, doar tină -
Oameni pătaţi de rugină.
Rugina urii, ori rugina durerii,
Un abis în care îngerii mor
Şi crucile noastre rodesc.
Ce trist! De-ar fi doar un vis!
Plouă cu sânge,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freatica iubire

De plânsetul ne curge în lacrimi suferinţă
Şi dor e-o stoarcere de minte pân' la cord,
Iubirea-i, peste orice înţeles, sublim acord
C-un sine, amarnic dăruind orice putinţă.

Dacă răbdarea dăruirii n-are margini,
Fără s-aştepte schimb, sau plata înapoi,
Iubire e peste benevolul la nevoi,
Căci daru-i este fluviu, un roman scris zilnic pagini.

Dacă Pământ ni se dă tot, cu tot ce are,
Fără a ne cere să-i semnăm loialitate,
E că profund e amorezat de toţi, de toate...
Ne învaţă eternele-i, iubirile stelare.

M-aş vrea o coală, scrisă în cartea de citire,
Unde mă rog la mine însumi şi ai mei,
Să fim ca doii, îngemănaţi în picur... ce-i
Pământ şi-o Apă, într-o freatică iubire.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!