�coala de duminic�

Momente şi secunde

Osmoză

Polimorfe sunt versurile, ca verucile,
Stânci marine de râd curcile,
Brize şi crize în sufletul Lizei,
Dur şi spongios pare acum,
ţipăt muzical, suflet-scrum.
Limbajul, ambreiajul dictează curajul,
Capcana, catapulta, schimbă sărutul, insulta,
Espace traversee en tous sens,
Promite-mi buzele tale, Helene,
Răul doarme sub masă, ne muşcă,
Ia o sabie ori o puşcă,
Trage, trage în orice direcţie,
Osmoza este singura lecţie,
Osmotic apărem, dispărem,
Ochii noştri se făcură de lemn,
Ard ca nişte petarde, ca smoala,
Întoarce, bunicule, coala,
Spune nepotul de trei anişori,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai cu mine-n poezie!

Curg emoţiile-n vers, pe o coală de hârtie...
Lasă vânarea de vânt, hai cu mine-n poezie,
să îţi cresc aripi de Înger, să te-nvăţ zborul uitat!
Dintre sufletele triste, numai tu eşti invitat.

Clipa mea de fericire o împart cu tine-acum.
Nu vreau să ne treacă viaţa, fără gust, nici orişicum!
Crede-mă, din când în când, e mai bine printre stele!
Vino-n fantezia mea, intră-n visurile mele!

Cu cerneală de IUBIRE îţi scriu gânduri şi fiori,
când "înnebunesc salcâmii", ne-nvelim cu dor şi flori.
Ne vom odihni de lume şi de zbuciumu-i etern
şi promit că-n vraja nopţii poezie-am să-ţi aştern!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase a toamnă

Miroase a timp de toamnă,
A cerneală dintr-o călimară,
Aşternând petală cu petală,
Rânduri, rânduri pe o coală!

Un freamăt tot, de foc, de jar,
Sunt chiar Eu şi fără de habar!
Mă pierd... cu fiecare clipă,
Căutându-te pe Tine în zadar!

Frunzele căzute-n calea mea
Îmi amintesc ce-a fost cândva!
Şi liniştea din ramuri străvezii
E cântul, chemarea de a fi!

Mă-ntreb ce ţi-aş mai putea fi,
De ziua când vei reveni,
Sau poate-ntorci vii din morţi,
De dincolo de vieţi, de dincolo!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul cuvânt

zadarnic scriu
coala rămâne goală
mă învăluie o boare ireală
mi-e sufletul cernit
iubita a plecat să moară într-o zi de mai
nu am ştiut atunci
acuma ştiu, e prea târziu
mi-e viaţa căinţă
şi timpul a rămas o lungă suferinţă
o zi a curs şi altă zi s-a scurs
timpul se deşiră, amintiri se înşiră
îmi plânge trupul pe aleile din ţintirim
nu, nu am putut să vin
să mă aşez la capul tău şi să privesc azi chipul gol
mi-e mută strigarea
mi-e sufletul zvâcnire, dar aripi n-am
eternă zbatere în vuiet de tăcere
cocorii fug se pierd în mare
eu zac pe ţărm
lipit de ultimul cuvânt nespus

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nemurire

Ziua-n carea a înflorit caisul
Îţi mulţumesc eu Doamne
E împlinit gândul si visul
Ce-i scris din suflet rămâne

E ziua ta o dulce poezie
Răsari pe coala albă de hârtie
Cuvinte blânde într -o frenezie
Mă abordezi în toamna mea tarzie

M -ai învăţat să -ascult să iubesc
În oameni văd partea cea curată
Tot ce-i mai frumos să preţuiesc
De fericire cade lacrima sărată

Ne-aduni in jurul tău tu poezie
Trăim iubind cuvinte la unison
La viaţă căldură ta ne îmbie
In inimă mereu preţiosul ecuson

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanul târziu

Povestea n-am putut să-ţi fiu
Din zori de zi, la răsărit,
Dar poate c-aş putea să-ţi scriu
Romanul de la asfinţit.

Poate c-a fost să ne-ntâlnim
Cumva, aşa, mai spre apus,
Să avem timp să ne iubim
Când toate grijile s-au dus.

Şi-atunci mi-am cumpărat cerneală
Şi-s dornică să scriu din nou,
Tu dă-mi o pagină, dar goală,
Eu scriu romanul cu stilou.

Chiar de-i apus, e minunat!
E cerul nostru sângeriu,
Şi tu, şi el m-aţi inspirat
Ca să încep, din nou, să scriu.

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Mitrică (4 iunie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela de dor aprinsă

Candela de dor aprinsă
Creşte-n noi şi nu se stinge,
Vremea bate în retrageri,
Anii ninşi cine-i atinge?

Tu mai şlefuieşti în lume
Stele-n cărţi de poezii,
Vorbe dulci, gânduri supreme,
C-un buchet de flori le scrii.

Eu nu-ncap de fericire
Întru-mbrăţişarea ta,
Tu eşti floarea vorbitoare
Pusă-n galaxia mea!

Şi cum eşti aşa departe,
Pe-un arhipelag de vânturi
Scurgi vulcanul amintirii
În doi ochi brodaţi cu gânduri.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acorduri luminate

Pe acorduri de chitară-n sărbătoare
Frunza toamnei pare de migdale
Cu ochi goi, Biserica din vale
Ne priveşte adânc, tăcut.... doare.

Istovit, un înger de lumină
Şi-a îngropat o aripă-n tină
Şi în tăcuta vieţii istovire
S-a înălţat copac de fericire.

O procesiune spre divinul,
Împărţit în taină şi în umbră....
Azi un vaiet parcă îmi e chinul
Calea către mâine este sumbră.

Un miros de smirnă şi parfum
Izvorăşte din mister acum
Chipul alb-o coală de hârtie
Este vers uitat de poezie.

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A! Da!... E ziua ta...

ce să mai scriu,
un vers, un text sau altceva...
a! da!.. e ziua ta...
şi nici nu ştii că ţi-am făcut o poezie,
e cum e ea şi este pe hârtie,
zâmbesc ştrengar că nimeni nu o ştie,
citesc mai rar, să văd de-i amăruie

în ea ţi-am scris ce dor îmi e de tine,
ce dor nebun s-a cuibărit în mine,
dar nu vei şti, pe foaie o să doarmă,
mângâi încet hârtia într-o toană
şi corectez greşelile puţine,
mai schimb ceva...
să dea bine în rime

în ea-s urări, urări pe-o coală roză,
în ea ţi-am spus iubire într-o doză
şi ce păcat că nu am nici o poză,
cu ochii tăi, cu gura-ţi de mimoză,

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vărsa călimara

Mi-e flămândă peniţa de albastra cerneală
Din al muzelor cearcăn şi al şoaptelor dans,
Aş vărsa călimara pe a laptelui coală
Mâzgălind-o în vorbe ticluite-n balans.

Opulenţă de slove adunate-ntre rânduri
Îmi dau libera mână de-a le pune din mers
C-o armată de îngeri şi altare de gânduri
Aş mai prinde o rimă, aş mai scrie un vers.

Mi-e flămândă speranţa de-a sculpta în cuvânt
Cu o daltă-aş ciopli ascuţind-o-n condeie,
Cu o alt-aş zbura ca o boare de vânt
Pe o pagină goală... trup golaş de femeie.

Mutilând castitatea feciorelnicei foi
Cu a umbrelor negre coborâri pe hârtie,
Ca o dulce chemare, fără strop de nevoi
Aş vărsa călimara ca pe-o lacrimă vie.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe şi îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!