+o +mama +dulce +mama

Sunt o mândră româncuţă

Sunt o mândră româncuţă,
Îmi iubesc portul şi graiul,
Am costumul îngrijit,
Din străbuni l-am moştenit.

Zâmbesc când m-alintă mama
Şi-mi port cu drag marama;
Talentul mi-e bogăţia,
Ştiu că-mi şade bine ia.

Cântecul şi glasul dulce
Le port unde mă voi duce,
De portul meu îmi este drag,
Când m-aşteaptă mama-n prag.

De ne-au năvălit duşmani,
Dorind a ne cotropi,
Nu ne-am pierdut speranţa,
Glia noi nu ne-am vândut,

[...] Citeşte tot

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea miilor de licurici

Eu şi cu tine, singuri şi acum,
De lume ascunzându-ne în pace,
Opriţi la o răspântie de drum,
Ne împărţim cuvântul care tace,

Aşa cum doar în nopţile cu lună,
Pe brate-şi poartă dorul ce- a avut,
Un mire sărutând alba cunună
A dăruirii ei de tandru început,

Cum mama sânul dezgoleşte
Cu mâini curate mirosind a pâine,
Cea care oameni zămisleşte
Zidind în pântec ziua cea de mâine,

Eu şi cu tine singuri şi aici,
Înlănţuiţi în dulce frământare,
Noapte căzută peste mii de licurici,
Destin de-a lumina fără de soare

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ele au venit

Astăzi mama şi surorile mele
au venit să mă vadă.

Am fost singură mult timp,
cu poeziile mele, cu mândria mea... aproape nimic.

Sora mea – cea mai mare – a crescut,
Este blondă. Un vis elementar
trece prin ochii ei; i-am spus surorii mai mici:
"Viaţa este dulce. Orice lucru rău într-o zi ia sfârşit."

Mama a surâs – aşa cum pot surâde doar cei care
înţeleg sufletele.

Cinăm împreună în cea mai călduroasă
camera din casă.
Cer de primăvară... pentru a-l vedea,
toate ferestrele sunt deschise.

În vreme ce ne plimbăm în tăcere

[...] Citeşte tot

poezie de Alfonsina Storni, 1892 –1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dorinţă de copil

Singur trecând prin lumea asta tristă,
Am şi eu o dorinţă de copil:
Mama şi tata undeva există,
Ori m-a născut o floare de april?!

Cu suflet blând, îmbobocind cuminte,
Zilnic trăiesc acelaşi avatar.
De chipuri dragi nu-mi mai aduc aminte
Şi zbuciumul mi-e fără de hotar.

An dupa an, aceeaşi întrebare,
Îmi pustieşte gândul răvăşit:
Pe lume am venit din întâmplare?!
De cineva am fost şi eu iubit?!

Cuvântul dor refuză să se stingă.
Speranţa dulce încă n-a murit.
Noi orizonturi visul vrea s-atingă,
Iar aşteptarea mea n-a ostenit.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Prima fericire
Mângâiere-n viaţă,
Prima ei privire
Dată drept povaţă...
Primul ei sărut,
Ce-n tipăt i-se ascunde
Dorul ei şi un gând
Din zări, de nu ştiu unde.

Uitată-n depărtări,
Curgând ca lacrimi, stele...
Mămică mă înclin
Sărut palmele grele...
Ce din zorii zilei
Cu greu ele trudeau
Şi-n orişicare seară
Cu drag mă-mbratisau.

Mai ştii draga mămică,
Coditele-mi din păr..

[...] Citeşte tot

poezie de Valentina Mărculescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Tu, fiinţă dulce, blândă şi suvă,
Ce sufletul pentru copil ţi-l dai
Şi inima îţi este poartă-n rai,
Ţi-ai da viaţa pentru prunci îndată...
Tu eşti de Dumnezeu divinizată!
Te poartă îngeri în al lor alai.

Blândeţea ta, măicuţă, n-are margini,
Iar puritatea ta a dăinuit în veac.
Tu sufletul ţi-ai rupe în bucăţi,
Să-l dai etern la prunci şi la nepoţi.
Tu pruncilor, de veci, le dai credinţă,
Eşti cea mai scumpă şi mai blândă finţă.

Chiar dacă-n păr acum ai ghiocei
Şi anii bătrâneţii te apasă,
Când ai nepoţi şi îi aşezi la masă,
Zâmbeşti tăcut şi-o lacrimă îţi pică.
Îţi aminteşti de anii lungi şi grei,
Şi parcă viaţa-ţi este mai frumoasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Livia Mătuşa din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă de Crăciun

Eu nu am hăinuţe şi nu am sandale,
Şi n-avem lumină în casa din vale,
Nici cuşcă n-avem, Azorel să se culce,
Doar vaca ne-ajută cu laptele-i dulce,

Şi eu mi-aş dori să mă joc cu-o păpuşă,
Şi Moşul Crăciun să ne intre pe uşă,
Căci horn nu avem pe a noastră colibă,
Iar mama o duce din hibă în hibă,

Din greu se trudeşte, prin sat, la vecine,
Cu gândul s-adune un ban, pentru mine,
Dar lumea-i sărmană şi viaţa e tristă,
Abia de-nveleşte doi lei în batistă,

Adesea avem doar o coajă de pâine,
Iar mama mănâncă atât cât rămâne,
Şi-n multe din zile n-ajunge defel,
Căci coaja se-mparte şi cu Azorel...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scumpa mea copilă

(dedicaţie Cameliei Rogojinaru)

Prin iarba pân' la brâu, prin lunci cu soare,
Trecem prin viaţă, păsări călătoare...
Mi-i gândul fericire şi lumină,
Că Dumnezeu mi-a dăruit copilă.

Căci pentru toţi, în lume, e o soartă,
Iar dacă Dumnezeu mi-a dat o fată,
Când îmi doream fecior, El a sădit
Bujor de vis şi înger... În sfârşit,

Îmi seamănă la gânduri şi făptură,
Ea este dulce răsărit de lună,
I-am pus în leagăn, verde busuioc,
Să aibă şi copila mea noroc.

E împăcare... Lacrimi de speranţă,
Nu mi-ar ajunge-a mulţumi, o viaţă
Şi mulţumiri meru ţi-aduc, Fecioară...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă târzie

luna nopţilor cea argintie,
stă între moarte şi-ntre veşnicie,
autumnale torţe ard pe culmi,
se scutur frunzele din vechi salcâmi.

în melancolic cântec de vioară
cad albe brumele îndecuseară
şi se răsfaţă stelele pe cer
în drumul lor de noapte, efemer.

bruma rece pe foşnitul de foi,
ajunge-n suflete până la noi
şi o descoperim cu strigăt mut
şi c-un înfrigurat necunoscut.

din răsărit vine miros de iarnă
amestecat cu abur de povarnă,
zorii au vuietul dulce de- aramă,
pruncii se scoală-n dorul de mamă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (30 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei

Eşti atât de frumoasă mamă, atunci
când luna luceşte la tine în plete.
Atât de gingaşă te asemeni gutuilor
de la fereşti cu miros dulce şi mângâietor.

Mâinile tale tremurânde împreunate în rugăciune
mi-au mângâiat creştetul în nopţi de fierbinţeală.
Iar glasul tău dulce mi-a fost călăuză pe drumul
înspre casă şi curtea cu miros fraged de trifoi.

Simt zgomotul tâmplelor ce se zbat când lipseşti
şi mă rog pentru zile mai multe şi mai bune, mamă.
Zile senine ca atunci când, cu lingura de lemn învârteai
în dulceaţa de zmeură ce fierbea domolit pe plită.

Va veni timpul să ne strângem la gura sobei,
torcând firul poveştii şi a memoriilor de noi,
trei ţânci cărora le-ai legănat visele făcând
oameni de nădejde pentru ale lumii nevoi.

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!