sai

Pe sub pielea de copilă ţin o vrajă strămoşească

Vinde tot din astă lume, şi ţărâna de sub talpă,
Vinde-ţi ultimul poem, şi cerneala de pe foaie.
Apoi prinde-mă de mână şi în absolut mă poartă,
Să învingem nepăsarea cu o ultimă bătaie.

Pregăteşte-mă de luptă cu un ultim jurământ,
Să surâd din prispa casei şi să nu mai am ruşine,
De toţi demonii mascaţi ce se-ntorc de sub pământ,
Să îmi spânzure credinţa ce o am acum în tine.

Eu sub pielea de copilă ţin o vrajă strămoşească,
De mai bine de-un mileniu, şi nu cred că am să pot,
Încă o eternitate să o las să mai mocnească,
Ca să pot ucide moartea, cu ai săi copii cu tot.

Dar acum cred ca se poate, suntem doi în fata morţii,
Pregătim fără să ştie un blestem atât de mare,
Şi când va dormii credula, vom veni în toiul nopţii,
Să ucidem întristarea, cu o ultimă suflare.

[...] Citeşte tot

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între mine şi vis

s-au scris cuvintele şi cerneala s-a uscat
foile de hârtie au aţipit pe birou
mi-au rămas gândurile de veghe-n somn
între mine şi vis e o legătură de spirit

te-ai îndepărtat şi dimineaţa m-a trezit
roua zorilor aduce un miros proaspăt
o să-ţi aduci aminte de izvoarele cu ochi plutitori
unde se scaldă lumina vie
fără să te întorci la matcă
sufletul tău poartă căldura de acasă
şi tânjeşte la lucruri sfinte
n-o să înţeleg niciodată
ruperea de întreg

de ce drumurile mele iubesc pietrele
şi picioarele nu
se lovesc de ele şi totuşi merg mai departe
nimic nu mă îndeamnă la zbor
înainte de a căpăta aripi care nu se frâng

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constituţia europeană în versuri

Articolul 60 – Azilul şi migraţia

I-au dat o bucată de pâine -
iar injera s-a lipit de buricele degetelor mele
împreună cu poveştile
nopţilor petrecute în celulele din Safi
fără somn
scormonind prin întuneric.
L-am întrebat:
Nu ai adus cu tine puţin pământ?
Să-ţi amintească senzaţia de crustacee coapte?
Această insulă este uscată
dacă toată lumea i-ar oferi puţin pământ
din fiecare amintire gravată
o nouă istorie se va naşte.
Uite, mi-a spus,
şi de îndată ce şi-a deschis palma
am văzut frica agăţată de prospeţimea nopţii
într-o barcă zgâriind albastrul Mediteranei,
i-am văzut gura plină de cuvinte

[...] Citeşte tot

poezie de Clare Azzoppardi (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea căprioarei

Pe Via sumbră întunecată
Din vechi Imperi' cu iz Roman,
Plecată neaoş din ţăran,
Era de cart frumoasă fată.

Fugise de noroi şi vise,
Crezuse în vorbe de ţigan,
Nici nu ştia unde venise,
Muncea şi nu avea un ban.

Nici nimeni nu ştia de dânsa
Căci numele-i fusese luat,
Nu prididea într-un păcat
Să-şi recâştige recompensa.

Se lumina din când în când
La far de noapte, fără seamă
Nici faţa nu conta, în gând
Doar timp să treacă, că e mamă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boema chiuvetei: trista rătăcire

Pentru a călări ca la carte
un pur sânge rupestru,
Om de Grotă ţinea stânca-n buiestru –
poetul se află pedestru.

Pentru a râma în pământul strămoşilor săi
Marcus Ulpius Nerva Traianus, împăratul,
pod de vase, de piatră a mântuit la Cazane –
poetul are umerii moi.

Pentru a rămâne în pământ şi-n cuvânt
Limba Română, împărăteasa,
şi-a suflat vocalele-n vânt –
poetul e un vorbitor orbitor.

Pentru a cafti ca la carte
duşmanul de moarte,
Attila şi alţi hani au clacat în oribile ecuaţii –
poetul se ţine-n ovaţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tauromachia

Zece tauri ucid un matador,
Zece matadori ucid un taur,
Puterea majorităţii sub formă de cuţit, spadă,
Coarne, copite, creierul este în minoritate.
Omul cu "putere" redevine fiară,
Loveşte, ucide otrăvind fântâni,
El nu vrea să ştie, cândva o să piară,
N-o să-l plângă nimeni, nici proprii săi câini.
Mare este bezna-n care el se scaldă,
Mai adânc, mai singur, se trezeşte cuc,
Lumânarea arde, îi şopteşte caldă,
El o stinge-n ură, hohotind năuc.
Trăim în adâncă şi dulce minciună,
Eu nu, zice unul, eu nu, zice-o brună,
În intrigi mizere, nectar otrăvit,
Eu cred, eu nu cred, sunt tot păcălit.
DA-ul e NU, NU-ul e nulă,
Prietenă-mi este o libelulă,
Măcar ea nu minte, doar zboară cântând,
De-aş fi fără trup, numai un gând.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul văzut dintr-un car cu boi

dintr-un car greoi tras de doi boi
oprit pe dealul şimnicului de sus
ochii copilului încă împuşcau privighetori
mai trăsese cu praştia după heruvimi frumoşi
sau după fetele din sat întoarse de la şcoală în amiezi
acum avea braţele prea mici să cuprindă oraşul
ce dormita leneş în braţele miriadelor de stele
şi de luminiţe, despre care auzise
-c-ar fi ca un animal viu -
simţise până atunci oraşul ca pe un munte uriaş
pe care trebuia să-l urce...
în car, inima lui crescuse ca un glob mare de foc
putea s-o arate tuturor, din loc în loc
doar pământul îl alerga beat prin stele
sângele îi fierbea în copilăreştile vene
înghiţea felii mari de aer proaspăt
fără gustul colbului de la el din sat
cunoscuse doar pârâul lunecos şi rece
unde înotau peştii săi mici
şi bolovanii câmpului fierbinţi

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început să semăn cu tine, mamă

în fiecare seară pregătesc cina pentru uituci
şi pentru gândacii din bucătărie/rotunjori
ca pe vremea ta

casa
pare c-a luat-o la vale
sau valea s-a cutremurat puţin
stau tot mai aproape de azilul sfânta mina
de bucătăria cu miros de ciorbă/de pisicile negre

am nişte nopţi formidabile
exact cum aveai tu când trecea ultimul tramvai
gol

am început să semăn cu tine şi când povestesc
prin gările retractile ale memoriei
aceiaşi mecanici beţivi
scandalagii
murdari
întârzie toate trenurile

[...] Citeşte tot

poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

După cum ştiţi fiecare
Mama, suflet mare are
Şi pe-al ei suflet apasă
Tot ce e în întreaga casă.

Şi sufletul ei cuprinde
Orice foc care se-aprinde
În inima celorlaţi,
Când la masă, adunaţi,
Spun de ce sunt apăsaţi.

Mama-i o nemărginire
De speranţă şi iubire
Care-aduce cu-a ei mână
În căminul ei lumină

Ea găseşte oricând putere
Să mai poarte o durere
Într-a pruncului favoare
Ca-n furtuni să-i fie soare

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre est

aceiaşi columbi populează piaţetele din Milano iar pe trotuare şi străduţe trec fericiri cu tocuri subţiri bărbaţi ce seamănă cu Romeo care se aşază tacticos la terase şi ţin în mâini vieţile lor trupeşe
privesc vitrinele cu manechine inexpresive ce etalează luxul
miroase a parfum scump dar cerşetorii cu câini se hrănesc imaginar
nimeni nu are eleganţa femeilor estice nici ambiţia cu care traversează viaţa
pe culoare înguste

îmi amintesc de nişte amfore goale ce se umplu treptat cu speranţe
aşa cum îşi târăsc ele badantele timpul strangulat
până la terasa din colţ unde un chelner român
rasat vorbeşte în italiană
ferindu-se de conaţionalii săi
are o viaţă normală într-un oraş anormal de frumos

liniştea în Milano e ca un carusel care noaptea se odihneşte
oameni pestriţi împing cărucioare cu prunci mănâncă la terase şi râd zgomotos
în lumea mea ca un vârtej din România liniştea se dă de-a rostogolul
şi orice ai îmbrăca eşti cea mai frumoasă femeie din cartier
dar orele tale atârnă simple de obrajii lunii
nu stau la balcon ca nişte falii cenuşii rupte de univers

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!