Poezii despre propozitii cu cuvantul biet, pagina 14
Trepte
Coboară pe trepte din anii ce-au fost,
Cu pași măsurați în cuvântul șoptit
De vechi amintiri ce-și mai au adăpost
În brațele clipelor când ne-am iubit!
Oprește-te-o clipă și-ncearcă a sta
Pe-o treaptă de dor înecată-n suspin,
Ascult-o-n tăcere și-așteaptă să-ți dea,
Prin șoapte de vreme, cuvântul "senin"!
Căci are seninul și-l ține închis
În clipe, în zile și ani de demult,
Când totul părea că trăiește-ntr-un vis
Născut în iluzii din zori de adult.
Îl simți? Îl trăiești? Mergi pe-o treaptă-napoi
Și-ncearcă, acolo, să prinzi un ecou
Din tot ce a fost, ce-am trăit amândoi
În anul din treapta parcursă din nou!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La porțile cuvântului
ies din zona de confort cu zbucium intens
dar în crezul meu simt că evoluez
mă lupt pentru lumina cu halou imens
primesc și lovituri dar eu nu cedez.
cuvântul scump e singurul avut
gânduri arzătoare scot aburi din idei
cuvântul mă îndrumă spre necunoscut
să ating nesfârșirea lumii de iudei.
gesturi însămânțate pe câmpii de vis
planuri demiurgice înfloresc și rodesc
dorințe răbufnesc în pana de scris
pe foi imaculate litere roiesc.
instincte frenetice scăpate din abis
în flux nemărginit cu lumini se-mpletesc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La fel cum
ca un vis supus uitării
se pierde seva din substanța vie a creșterii
și moartea prinde rădăcini în trup
în clipele de revelație senină a gândului
când nu se fructifică în propoziții
nici în cuvinte fierbinți
numai o pată pe cămașa zilei de azi
te ferește să îmbraci zua de mâine
într-un gri murdar.
la fel cum
din aceeași băltocă prin care calci pe stradă
sar stropii pe încălțăminte și haine
și te obișnuiești cu situația
intervin foatrte multe obișnuințe care ucid
tot ce înseamnă inițiativă și protest
pentru a nu ne pierde cu toții în derizoriu
și nepăsare bolnavă.
această stare
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul scris
În fiecare seară citesc
Scrisoarea de la tine
Cuvinte scrise regăsesc
Rămânem suflete străine
Te caut și nu te găsesc
Să te-ntâlnesc străine
În vis doar te gândesc
Stăpânul algelor marine
Pași se aud în noapte
Flacăra lumânării se stinge
Un aer cald mâna-mi atinge
Umbre dansează și șoapte
Să fac un pas eu nu mai pot
Inima îmi bate cu putere
Prin întuneric eu înot
Sufletul îmi geme de durere
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt efemer
Eu sunt un simplu, biet, reper,
Sunt trecator... sunt efemer,
Dar voi visa, mereu, la stele,
La dragoste și la inele.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Stă scris: La început a fost Cuvântul.
Mă și opresc. Cine m-ajută să fac pasul?
Cuvântul? - Nu pot să-l prețuiesc așa de mult!
Altfel va trebui să-l tălmăcesc
Dacă de spirit eu ascult.
Stă scris: La început a fost Ideea.
Dar cântărește bine-ntâiul rând,
Ca pana să nu fugă, slove goale așternând.
Ideea e, ce-nfăptuiește și creează totul?
Ar trebui să scriu: La început a fost Puterea.
Dar iată că scriind sunt îndemnat
Să nu fac nici aici popasul.
Din ce adâncuri vine șoapta?
M-ajută duhul și-mi dă sfat.
La început voi pune Fapta.
poezie celebră de Goethe din piesa de teatru Faust (1955), traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incompatibilitate mondială
Satul meu natal e poezia
ea mă naște zău din mers
sufleca-ți-aș moarte iia
să te-mpiedic hai c-un vers
Mă vei naște iar din mers
Dumnezeu este Cuvântul
cu care moartea mi-am șters
ai grijă că-ți vine rândul
Dumnezeu este Cuvântul
sufleca-ți-aș moarte iia
să-ți zăresc un pic mormântul
din satul meu poezia
O tăcerea-i doar un vers
unde Dumnezeu n-a mers
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 martie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri de femeie
N-am agreat niciodată
cuvântul poetesă,
mai bine i-ar spune poiată,
locul unde găinușa cea fermecată
a talentului, a sensibilității,
a intuiției, a gândului,
își așează ouă de aur, mici ca niște fondante..
M-a revoltat totdeauna
cuvântul poetesă,
de la bun început peiorativ,
de parcă lumea e doar a lor, bărbătească:
-Tu, femeie, mergi lângă oală, adună-ți fustele
pline de secrețiile nazale ale copiilor!
Tu nu ai gânduri, doar intuiție.
Privește perechea gânditorului de la Hamangia:
(Ce creator misogin!)
Femeia cu o pronunțată steatopigie și atât!
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio
Adio se răspunde-n zare,
Adio este și pe loc...
Pătruns cu raza cea de foc
După ultima mișcare.
Nimic nu poate fi puternic
Prin existență să ditrugă,
Cuvântul trebuit să fugă
Dispărând din vorbă veșnic.
Sacra libertate-ntr-însul
Oprită e, adevărat,
Izgonind din suflet plânsul
Pe care el l-a provocat.
Emană doar în jur tristețea,
Lacrimi doar în jur emană,
De tot te depărtează-n goană
Și-ți distruge tinerețea.
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii (1 mai 2008)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
În dor
Te iubesc mi-e dor de tine
Dar ce-ți pasă ție, de hăul rămas în mine
Repede te-ndepărtași de un biet ce te iubea
De acum eu cum te-oi mai vedea?
Tu, te jucai în părul meu
În ale tale brațe, am fost zeu!
Eu, în privirea ta vedeam eternul
Tu, știai că-mi ești și cerul
poezie de Ciprian Ionuț Chiricea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!