propozitii cu cuvantul biet

Vestind Cuvântul

Colindă sufletul în şoaptă
Prin satul îngheţat de frig
Şi în miros de pâine coaptă
A naşterii durere strig,

Şi casele intră-n colindă
Uitând parcă de rostul lor,
Prin fumul coşului să prindă
Din veşnicia fulgilor,

Totul se-mbracă în lumină
Şi stâna ce desparte zări
Se urcă-ncet în rădăcină,
Devine far prin depărtări,

Când colindăm întreg pământul
Vestindu-i Naşterea mereu,
Vestim că s-a născut Cuvântul
Ce va spăla păcatul greu.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ama
arborii mei nu recunosc
alt adn impus
de copacii fantomă
să fie umbră sumbră
fragilei păduri
rai în adânc
al inocenţei pierdute
cu mult prea târziu
sau poate devreme
ama
arborii noştri
refuză mersul târâş
spre ce încă nu ştim ce va fi
zborul în ziua de mâine
să nu ucizi cuvântul
ce-mi stă în gât să-l strig
ama
arborii noştri
cresc drepţi şi siguri

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este noapte

Cuvântul.
Cuvântul, meu,
De ce nu faci în suflete răni de lumină?

Captivă după poarta eternităţii
Aşteaptă plângând Dragostea.
Bate în uşa cu zăvoare poleite
Chemând cu glas stins...
Cine să mai audă?
Peste tot este întuneric!
Adormit-a creaţia în noaptea clipei.
Ecoul mai vibrează undeva departe,
Deschideţi am venit să vă chem la cină...

Străpunge o rază prin crăpătura căinţei,
În lumina Dragostei, se-nvăluie clipa!
E noapte în inimi,
E noapte...

poezie de Augustin Georgiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poesis panis cyberneticus

Inima păi calculează
elegiile probabile de mâine
am slăbit oho o rază
ca s-ajung(ă) în vers la tine

Elegiile probabile de mâine
o ce gravitaţie-i cuvântul
servesc îngerii pe pâine
ca să pot sâ-mi iau avântul

O ce gravitaţie-i cuvântul
mai slâbesc încă o rază
să-mi ajung din urmă gândul
inima tot calculează

Probabil voi mânca şi mâine
Doamne elegii pe pâine

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul meu

Cuvântul meu, în calma lui candoare,
Ca pe o clapă de pian străveche,
Îmi scrie-o partitură nepereche,
Ce-aşteaptă o-nţeleaptă descifrare.

Cernitele consoane-s mult prea triste,
Dar din străfunduri izbândesc vocale,
Ce-nchină scrierii, de preţ pocale,
Pentru-ntregiri de sens antagoniste.

Curg paşii lor pe palidele file
Şi răsuflarea lor la viaţă-mbie.
Proorociri de antice sibile,

Le-au deslegat din corzi de apatie
Şi azvârlind veşminte infertile,
S-au contopit în mări de empatie.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mângâie cuvântul

În ochii mei sălbatici de curiozitate
Pasărea singurătăţii şi-a pierdut zborul,
Sufletul iubirii în arhitectura străveche,
Prin noi gesticulaţii, renaşte fiorul.

Aştept îmbrăţişări pe uliţe ascunse
Unde câinii latră luna măreaţă, rotundă,
Unde săruturile fac şezători la porţile
Satului topit în bucuria profundă.

Uit sincronizarea în zbor de păpădii,
Mirosul tău de stele împlineşte-avântul,
Redirecţionez în hematii lumina poeziei
Unde iubirea mângâie cuvântul!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stihuitorul

Eu sunt un biet stihuitor
De care nimenea nu întreabă
Şi trec prin lume fără grabă
Chiar dacă toţi mă iau la zor

Fac planton şi mă retrag
Slova îmi e singura avere
Şi trec apoi în alte sfere,
Lăsând un trandafir pe prag

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a dat cuvântul

Dumnezeu ne-a dat cuvântul,
Dar noi de mult nu mai vorbim.
El ne-a dat şi gândul,
Dar noi de mult nu mai gândim.

Dumnezeu ne-a arătat lumina.
Dar noi am abuzat de ea.
Şi ea sărmana de frica noastră
S-a ascuns în umbra sa.

Dumnezeu ne-a făcut şi cerul,
Cu bolta lui alb-albastră
Dar noi nu i-am înţeles misterul
Şi l-am închis ca pe o fereastră.

Dumnezeu ne-a dat pământul.
Să ne naştem şi să rodim,
Dar noi am uitat un lucru simplu.
Pământul să-l iubim.

[...] Citeşte tot

poezie de Vladimir Potlog (31 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri pentru cuvintele "nu" şi "da"

În poarta curţii unde m-am oprit
M-a-ntâmpinat un zarzăr înflorit -
Un zarzăr alb, ca părul meu încărunţit!...
Şi-n pragul porţii-n care am bătut
Un buldog negru m-a recunoscut
Şi m-a lătrat ca un salut de "bun venit"...

În poarta casei tale-n care
M-ai găzduit întâmplător,
Când nu eram decât un călător
Bătut de vânt şi mângâiat de soare,
M-am regăsit ca-n prima zi, când tu
Îmi repetai cuvântul: "Nu"... "Nu"... "Nu"!...
Şi-ţi ascundeai în palme ochii plini
De ură
Şi ne-ncredere-n străini...

Dar când am vrut să plec -
Ca un zevzec -
Tu m-ai oprit

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premierul Victor Ponta Plagiatorul toceşte pragurile bisericilor în timpul campaniei electorale prezidenţiale

Ah, ce puţin tu ne cunoşti:
Poţi doar să-i păcăleşti pe proşti!
Şi ce-i mai mult, biet fariseu:
Nu-L păcăleşti pe Dumnezeu.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (10 octombrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!