profesorul+ideal

Clauza tuturor clauzelor

nu începe niciodată cu a fost odată
dar e aproape asemenea cu puricele acela potcovit
care îndrăzneşte să nu se supună gravitaţiei
nici de la stânga spre dreapta nici aiurea
dar întotdeauna prin centru
ca să fie vizibil
întotdeauna vizibilitatea a fost pe placul mulţimii
fie vorba între noi surdo-muţii
nicio sferă nu este totuşi perfectă
oricâte teorii se adaugă ideii de ideal
poate că doar intenţia se pedepseşte

spaţiile bănuite din spatele fiecărei minuni
sunt mai întotdeauna de netăgăduit
atât timp cât nimeni nu va căuta să le demonstreze

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet translucid

în oceanul cunoaşterii şi eu mă simt un val
simt mereu mângâierea ţărmului mirific
sufletul meu cântă răsună din chimval
Cristos mă învaţă viaţa să o glorific.

timpul mă supune la freamăt visceral
regrete şi greşeli pot să le rectific
în oceanul cunoaşterii şi eu mă simt un val
cu mărgeane si corali în spaţiu specific.

deasupra mea e cerul reperul ideal
muntele de vise cuprins în lanţul trofic
mă reazem pe credinţă spirit senzorial
fac din tristeţe artă- poemul prolific.

în oceanul cunoaşterii şi eu mă simt un val
simt mereu mângâierea ţărmului mirific.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echinocţiul floral (sonet)

ECHINOCŢIUL FLORAL
(sonet iubirii echinocţiale)

Străbat nămeţi spre anotimpul floral,
Ca să-mi brodeze ie din petale
Şi să alunge tristeţi glaciale,
Cu Soarele ce surâde jovial.

Voi dărui sentimente egale
Spiritului sosit la ultimul bal,
Când îmi oferă prinosul ideal,
într-o cupă plină cu osanale.

De mâine vom porni pe altă cale,
Spre noi orizonturi cu Soarele-n zori,
Din harul vieţii să umplem pocale.

Vom duce speranţe dincolo de nori,
Să le binecuvânteze vestale
În destin ce e menit oricărei flori.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Timpul regăsirii (20 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sezon

S-a deschis sezonul la devize,
Aduceţi azi izbânda mai aproape
Navigând atenţi printre surprize,
Nu lăsaţi neantul să ne îngroape

Înălţând iubiri printre buchete
Prefigurând aşa viitor mai bun,
Să făurim destine, pe ştachete
Pentru copii pe plaiul cel străbun

Din respect real pentru natură
Punând speranţa ideal select,
Să punem pe valoare semnătură
Şi să privim la semeni cu respect

Să ducem omenia peste transă
În armonie c-un măreţ prezent,
Să dăm vieţii aici, o nouă şansă
Şi traiului un sens mai elocvent,

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (3 iunie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescăruşul

pluteam alegoric în larg, biet catarg ireal
valuri furioase se izbeau de gânduri zălude
se spărgeau dramatic la mal
pe cer ţipau pescăruşii
lacrima cade şi plânge pe ţărmul uitat
de lume, de viaţă, de toate
din zborul înalt a rămas doar o pană
albă pană, rătăcită în larg
pluteşte suav peste ape
în ţipătul dureros al timpului
uitat pe aici, pe undeva, cândva
mă strigă, mă cheamă iar marea
mă scurg în valuri înspumate, în tainic miraj
din zbor a mai rămas un biet ideal
plâng pe ţărmuri mângâiate de mare
trist pescăruş ireal

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste de iubire

Scrisă-a fost o poveste de iubire
Cu mâna tremurândă, pe-o foaie
Treptat presărată doar cu fericire
Şi uitate lacrimile ce curg şiroaie.

Având doi nebuni în prim-plan.
Ce-au trecut cântând prin furtună
Şi se iubeau mai mult în fiecare an,
Soarta o clădeau doar împreună.

Frumoşi, perfecţi, formau un ideal,
O iubire cum vezi doar în poveşti.
Bazată pe continuitate, fără final
Cum rar ţi-e dat acum să găseşti.

Autorii ce au scris ani, luni, zile
Sunt chiar ambii protagonişti.
Au precizat clar în miile de file:
"Iubirea de vrei s-o câştigi, rişti."

poezie de Alina-Georgiana Drosu (15 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce am învăţat până acum ....

Faptul de a medita este vechi şi onorant, aşa că de ce n-aş
sta în fiecare dimineaţă, toată viaţa, pe coasta unui deal,
privind strălucirea lumii? Pentru că, apropiindu-te
cuviincios, încântarea, la fel ca dezastrul, este o propunere.
Poate cineva avea pasiune pentru dreptate,
pentru ideal, pentru sublim sau pentru sacru şi totuşi
să nu lucreze întru promovarea acestora? Eu nu cred.

Toate acumulările au un început, toate consecinţele au
o poveste, iar bunătatea începe cu sămânţa plantată.
Din mugurii gândirii scapără scântei. Evanghelia
luminii este răscrucea – indolenţă sau acţiune.

Aprinde-te sau dispari.

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire

De-o viaţă îndrăznesc să lupt cu efemerul,
Având ca ideal de libertate, cerul,
Visez la unica fracţiune de secundă,
De bunătate omenească furibundă

Ştiind că infinitul este atât de mic
Atunci când din cenuşă încerc să mă ridic,
În ochii mei, până la pura lor culoare,
Albastră, sinceră, fragil nemuritoare.

Nu ştiu să pot să-nvăţ uşor a abandona
Speranţa cum că viaţa înseamnă altceva,
Mă ţine universul în a lui splendoare
Şi certitudinea că viaţa e visare,

Visarea întru idealul perpetuării,
Vânt împletit în cozi din capetele zării,
Visare de rotund încolăcit în spire
De infailibilă şi pură fericire.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O tentaţie căreia nu i-am rezistat

atunci când se dă o luptă în tine
între a deschide uşa sau a rămâne prizonier benevol
în pântecul cald şi parfumat al unei femei,

nu răspunde!

ţi-e chipul ei necunoscut, atingerea ei străină,
aşa că ignoră provocarea de-a înfrunta lumina

şi continuă să meditezi asupra cosmosului
în spaţiul rotund, ideal,
cu hrană suficientă şi fără chirie

îţi poţi aduce şi o maşină de scris dacă vrei-
e visul meu să citesc opera pură,
neatinsă de păcatul originar!

îmi amintesc.
te vor tenta obiectele concrete,
acţiunea,

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Velea din Lumea e o pisică jigărită (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost anunţat

în timpul orei de biologie că fratele lui
murise în război ca toţi soldaţii
care se respectă şi mulţi colegi
au păţit la fel cu fraţii lor
nu-i mai scoteau de la ore
primea un bilet scris pe hârtia albastră
a instructorului de învăţământ politic
şi ţi se preciza că poţi părăsi clasa
dacă simţi nevoia. nici cel mai slab
coleg de înger n-ar fi recunoscut
în ruptul capului o astfel de slăbiciune
rămânea în clasă chiar dacă simţea
că e călcat de tren şi profesorul
îşi vedea de lecţie lui. iar colegii făceau
orice altceva
dar nu se uitau la tine. la început
nu avea lacrimi şi era în transă
rezista până noaptea. dar noaptea
plângea şi toţi din jurul lui plângeau
clase întregi de elevi plângeau în întuneric

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!