profesorul+ideal

Ce-o fi o fi

am pierdut din gânduri stăruinţa
concentrarea pe un ideal
am rămas cu ce-o fi o fi
nu mai încep nicio zidire de viitor
dar mă păstrez în casa veche
încăpătoare pentru suflet

lipsit de prejudecăţi
mai fac un timp eforturi
dar fără să mă hazardez prea mult
îmi forţez cât pot norocul
până cad în genunchi fără cuvinte
şi caut zile umbroase

sunt doar un om supus greşelii
cu gustul otrăvit de amarul durerii
închis în singurătatea provincială
precum un uitat de lume
aruncat cum o frunză toamna
în ploaia bolnavă şi tristă

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Operă poematică

minunea plămădită dintr-un vis stelar
noaptea mă inspiră să cochetez cu versul
sufletul şi inima le-a umplut cu har
la zbucium şi tristeţe să găsesc reversul.

adâncimea iubirii derivă din reală magie
profundă precum marea gătită cu perle
complex universal completat de-o regie
în spectacolul vieţii unde cântă mierle.

fluxul creaţiei mă menţine pe val
porniri pasionale sfârşesc într-un poem
infinitul fericirii mi-e aproape, ideal
cu lumini îngereşti -sculptură pe totem.

ardori afective le transpun scriptural
operă plămădită de un spirit boem.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător solitar

Explorator de unul singur
Pe trasee întâmplătoare
Pe itinerare total fortuite
Simpatic melancolic şi răzleţ
Fără alianţe fără însoţitori
Numai ca vântul terestru
Care suflă pe întinderi
Şi nu se ştie de unde vine
Nici încotro se îndreaptă
Sau ca vântul stelar
Hoinar străin intergalactic
În căutare de competenţe
Vizibil în cozi de comete
Veşnic fluctuant şi alternant
Trecător prin portaluri optice
Propriul mentor şi călăuză
Translucid ca un ideal
Până la porţile infinitului
La cheremul unui destin haotic
Survolând ecoul depărtărilor

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (2 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

UN CANTEC...

Un cântec din inimă-mi zboară
Departe spre un ţărm nelimitat,
Spre o ţintă veche , ce poate m-a uitat,
Sau poate spre una imaginară.

Dar care-mi e ţinta precisă?
Oare am eu un ideal adevărat?
Oricând inima mea tare mi-a pulsat
Chiar de-a avut sau nu o ţintă concisă.

De vrei să-mi afli ţelul meu
Vei încerca zadarnic să o faci
Vei spune, sigur nu mi-e greu.

Dar, ar urma concluzia să tragi
Specific, doar în felul tău
Şi în final, va trebui să taci.

1963

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

INCA O ZI

Ma priviti cu sila
Vreti sa cred ca-i mila
Vai ce carnaval!
Moarte mi-e aproape
Cine sa ma scape
De asa final?

Parca inc-o zi
Tot as mai trai
Chiar si fara sens.
As trai sa mor
Si-as muri caci vor
Din decor sa ies.

Drama ni-i comuna
Cine-si mai asuma
Rolul principal?
Petru toti e greu,
Am s-o fac tot eu-
Ultim ideal.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfonso Churchill

Râdeau de mine numindu-mă ‘Profesorul Moon",
Pe când eram un copil în Spoon River, născut cu setea
De a cunoaşte stelele.
Mă luau în râs cand le vorbeam despre munţii selenari,
Despre căldura extremă şi despre frig,
Şi despre văile de abanos sau vârfurile argintii,
Despre Spica de la quadrilioane de ani depărtare
Sau despre puţinătatea omului.
Dar acum, când cavoul meu este onorat, prieteni,
Lăsaţi onoarea să fie nu pentru că am predat
Astronomia la Knox College,
Ci mai degrabă pentru aceasta: folosindu-mă de stele
Am predicat despre măreţia omului,
Care nu e doar o parte neînsemnată din natura lucrurilor,
Între distanţa dintre Spica şi Spiral Nebulae;
Nici parte fără importanţă din întrebarea
Privitoare la ce însemnă dramă.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet la apogeu

În ochii tăi căprui, vai!, se răsfrâng,
Cinci mii de stele, luminând astral,
Eu mă transform în înger canibal,
Şă-ţi ronţăi sânul drept şi sânul stâng.

Nu sunt nici inocent şi nici nătâng,
Nu sunt duplicitar, iubito, nici teatral,
Avem în noi, stelar, un tandru ideal,
Tu să mă-nfrângi, eu trupul să ţi-l frâng.

Iubirea nu se cântă, ci tainic se suportă...
Nici nu mai ştim ce-i lumea şi ce-i eul
Şi, suportând, ostateci, a sângelui escortă,

Ne căutăm, în carne, eterici, Dumnezeul...
Ah!, sângele, vulcanic, ne fluieră-n aortă,
Înfriguraţi şi ludici, noi prindem apogeul!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele - mugurii gândului (sonet cuvântului)

CUVINTELE – MUGURII GÂNDULUI
(sonet cuvântului)

Citeşte, frate, să te înţelepţeşti,
Orice simţi că îţi atrage privirea!
Neîncetat să îţi cultivi menirea,
Cât o sămânţă de creaţie eşti.

Spre culme priveşte nemărginirea
Vieţii, ce duce pe cărări îngereşti,
Un ideal visat, în el să zideşti
Altar de stih, ca să-ţi sfinţească firea!

De condei magic să te îndrăgosteşti,
Ca să te cunune Dumnezeirea
Cu muza artei în plaiuri româneşti.

Pe cununi de lauri a fi citirea,
Ca un pom din Eden să înmugureşti
Şi în rodul de gând să-ţi laşi jertfirea.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua profesorilor

Zi de vară călduroasă,
Deşi toamna a venit;
Ies elevii de prin clasă:
Liber astăzi au primit.

- Ura, profesorul n-a venit!
Probabil şade pe-acasă;
Astăzi e sărbătorit
Şi-am rămas singuri în clasă?

- Poate vine mai târziu
Să ne-nveţe carte,
Repetent nu vreau să fiu,
Dă-te... într-o parte!

- Oo, că n-ai înnebunit
Intră-n clasă: hai, citeşte!
...
-Fugiţi, că profu'-a venit...
Cine-i lipsă: o păţeşte!

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Preda Păvălache (5 octombrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonie nocturnă

E ora patru dimineaţă,
Tremurînd beţivii aleagă spre cîrciuma din piaţă;
Ochii le sticlesc de poftă ca la bursuci,
Devreme sau mai tîrziu de ciroză vor murii cu toţii răpuşi;
Unii beau pe datorie, trecuţi pe caiet,
Dar unul a scăpat de datorie murind de diabet;
Un beţiv la altul indignat povestea,
Că i-a venit nevasta acasă fără chiloţi pe ea;
Un coleg de pahar n-a mai venit de luni,
Fiind internat la dezalcoolizare la spitalul de nebuni;
Un singur ideal, o singură bucurie beţivii avea',
Cînd iau pensia sau salariul să aibă ce bea!

poezie de Mihai Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!