nemurire

Dar

Este doar "însă"
"sau" un X de "ori";
Ne lasă-ntrebători
şansa ascunsă!

E poate "ci",
cum poate "căci";
ce-adesea îl invoci,
la a nu ştii...

E şi un "dar" -nu din eroare,
eternul de cadou
ce muritor face erou-
Provoacă încântare!

E-o hărazire
"poate", de talent;
să ieşi din nulul impotent
spre nemurire...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste

În parfum de iasomie, cu trei flori în buzunare,
Vreau să uit zilele-amare şi să gust din veşnicie...

Îmi aştern în ochi tăcere şi din cer imi fac şiraguri
Cu-albăstrelele din lanuri, ce-mi sunt singura avere.

Fiori dulci de vară coaptă şi de Soare, şi de stele,
Pardosesc visele mele mângâiate de-a ta şoaptă.

Ne-aşezăm lângă izvoare, sub priviri de Lună nouă,
Şi dăm totul pe din două c-un sărut plin de savoare.

Închid pleoapele-n simţire şi mă odihnesc regeşte
Când IUBIREA mi-aminteşte ce înseamnă nemurire...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile unui destin

pe coală albă de hărtie
aşez mărgăritare calde,
picurând din agonie
a unei inimi albe.

rânduri se scriu cu purpuriu
din rănile de gând,
închise-n suflet azuriu
cu lacrimi susurând.

cuvinte cad din diamante,
care-au cioplit o fericire
sortită unei minţi savante
şi unui duh de nemurire.

un trandafir negru-al pierzării
file a şters din calendar...
m-a pus în gara aşteptării
în locuri de amar.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E idealul nostru cel mai sfânt

E idealul nostru cel mai sfânt
S-o confirmăm, istorica Unire,
Înfăptuind reala Re-ntregire
A neamului şi-a Ţării,-ntr-un cuvânt.

De data asta pentru nemurire,
Coloană-n ceruri în regal veşmânt,
Şi nu există-n lume vărsământ
Ori, pe pământ, o altă-acoperire

Decât a generaţiilor jertfire
În numele acestui ideal,
Ce l-au purtat părinţii-n simţ şi-n gând

În timpuri de restrişti şi urgisire,
Încredinţându-ni-l, dar tainic, ancestral:
Un vis măreţ şi-un falnic legământ.

sonet de Nicolae Mătcaş din Tantal damnat să-ncerce-a prinde clipa, În ziua-n care-om da de-acea comoară (Coroană de sonete) (2016)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perpetuum

Cu fiecare zi mă-ndrăgostesc mai tare,
chiar dacă doru-i greu şi inima mă doare,
chiar dacă-mbătrânesc şi lutul se dărâmă,
privesc la steaua mea, cu Dragostea, de mână.

Ce dacă visul nostru e amânat de timp?
Noi doi sorbim nectarul IUBIRII, în Olimp,
ne dăruim, flămânzi, în foşnet de Lumină,
sărut, în Răsărit, când sufletul se-nchină.

Tăcerile socot şi împart Nemurire.
Ea rostuieşte tot şi ne va da de ştire
când termenele-s coapte, în creuzet divin,
şi ne-o uni-n Vecie, în crez diamantin.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Free will

Citeai un mare Will,
şi-n rol de Julietă,
frumoasă şi cochetă,
te strecurai, abil.

Din Rumi, mai apoi,
citindu-i poezia,
ai vrut cuvântul "Noi"
erai... melancolia.

Iar Osho... doar un pas
pe drumul spre iubire;
pe loc de-ai fi rămas,
uitai de nemurire

şi doar iubirea mea
ţi-ar fi ajuns o viaţă,
dar tu, iubita mea,
te-ai socotit măreaţă:

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul Transilvaniei înviate

Întins-am mâna printre galaxii
Voind să leg prezentul de trecut,
M-au petrecut atâtea dragi stafii
Cu chipul de strămoş de la-nceput.

Pământ durut, te port la mine-n palme
Ca un piron ce-n carne s-a ascuns
Cu tot cu fii şi cu neveste calme
Imaginea Caananului străpuns.

Se urcă Transilvania pe cruce
Când cosmosul e-n stare de jertfire
Stropind pe-altare sânge de iubire

E Învierea parcă-o rană dulce
Când din gorunul Crucii-n nemurire
Ne amiroase-a nuntă şi a Mire!

sonet de Cătălin Varga (19 aprilie 2020, Praznicul Învierii)
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cătălin Varga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi reci

Eşti tristă ca şi vremea de afară,
cu lacrimi reci alunecând din nori
nehotărâţi şi ei, de multe ori,
ca ochii tăi, ce azi se-ntunecară.

Oftezi ca-n răbufnirile de vânturi
ce poartă înspre zări suspinul mut
al celor ce nicicând nu au avut
spre o iubire sau frumos, avânturi.

În ritmuri scurte pieptul îţi tresaltă
ca marmura cioplită de o daltă
ce-o nemurire rece-ar vrea să-i dea,

spre lumile înalte, de-ar putea,
uitând de inima ce îţi exaltă:
să vii, să ierţi, să pleci din lumea ta?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mănânc pământ

să nu fiu zburător obişnuit
fiindcă trebuie să mă ţin
departe de carnea de porc
în spatele ochilor închişi
îl fărâmiţez mărunt
beau bere din fund de iad
zilnic scurm în mine
să scot ultimul strop
de nemurire
groparii vin cu alt pământ
viermii ies ca nişte negi
le pun plasturi
scot şi ultimul os
îl donez unui muzeu
mă aplec asupra unui suflet
subiect de roman şi bârfă
mă hrănesc cu lut nears
vreau să mă-mbăt cu noroi
clopotarul e antrenor personal
se ascunde-n mila mea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc cu nepăsare patria poetului

plină ochi cu utopii la mâna a doua
şi vise neîmplinite first class
deşi cu o metaforă
pusă drept punct de sprijin pe o iluzie
ar putea răsturna universul
şi poate chiar clădi un pic de neant acolo
sau doar un colţ de nemurire
cât se poate cuprinde într-o viaţă ratată

privesc cu nepăsare un firav licăr de licurici
prin patria poetului care se simte părăsită
ca o piramidă violată decent de un curcubeu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!