nemurire

Lupul dacic şi Stăpânul lumii

Piatra sfântă stă în gură cu istoria,
Lupul dacic urlă pe Columna romană,
Lumea se adună printre flori
Şi sângele la rădăcini îl toarnă.

Fiecare pâine are eroul ei,
Inima pulsează izvoare de lumină,
În biblie s-azvârle cu scântei
Şi istoria devine mai senină.

Iarăşi urlă lupul pe columnă,
Timpul s-a zvântat în trupul său,
Din Ceahlău aude o chemare,
Îl cheamă-n nemurire Dumnezeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un copac ciudat

fructele mele zboară precum îngerii
când frunzele-mi tânjesc la nemurire
în fiecare toamnă prin fiecare iarnă
rămân cu atâta gol încât fac loc fulgilor
să-mi doarmă a primăvară fluturi albi
.............................................
să nu mă întrebaţi de unde începe moartea
pentru că de fiecare dată uit asta la fiecare nouă încolţire
.............................................
sunt cel mai ciudat copac
îmi cresc păsări spre cer
din fiecare ghindă aruncată-n soare

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

Acolo unde timpu'-mi bate!
Acolo timpu'-i nemurire!
Eşti Tu fără cuvinte,
Sunt Eu prin cele sfinte!

Acolo unde mi-eşti blestem,
Eu.. tot...., tot te mai chem!
Tu...., tot....!
Tot un blestem!

Acolo unde.....!
Nu mai am cuvinte,
Tu....!
Tu fără cuvinte!

Acolo unde Tu ai tăcut,
Un timp ai îngheţat!!
Şi... ţi-ai ales...
Acolo....!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine

Mi-e drag ramul inflorit,
Soarele in zori ivit.
Draga mi-e noaptea instelata,
Frumusetea ta curata...

Azi stau singur si astept,
Dorul ma apasa-n piept.
Inima nebuna bate -
Nu se poate, nu se poate...

Unii nu stiu ce indruga,
Vor prin arta sa fii sluga.
Ea inseamna suferinta,
Lupta, truda, biruinta.

Lasa-i sa se creada mari,
Si de nemurire avari.
Pentru ei, ea nici nu este,
Ce poveste, ce poveste...

poezie de Ştefan Nuţă
Adăugat de Ştefan Nuţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pus în tine

Am pus în tine-atâta dor
Şi-atingeri făr-asemănare,
Ce te făceau să strigi uşor
Arzândă-n răsărit de soare.

Am pus în tine... nemurire,
Sfinţindu-te cu-a mea putere
Şi-nfăşurându-te-n iubire,
Când ultimul luceafăr... piere.

Am pus în tine... efemerul,
Dorinţe, patimi, rugăminţi,
Dulceaţa buzelor... misterul
Şi vraja clipelor... fierbinţi.

Am pus în tine sfânt... uleiul,
Din candela-mplinirii noastre
Şi floarea galbenă din teiul
Ce curge-n dimineţi albastre.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărarea macilor

Ai vrea şi tu, aş vrea şi eu
ca vara-n care macii cântă
să fie vara cea mai sfântă
din calendarul tău şi-al meu

Şi, împreună de-am putea
cărarea macilor s-alegem,
cântarea lor să înţelegem,
ne vom iubi şi vom spera

că-n timpul nostru viitor,
trecând prin multe anotimpuri,
ne vom mai aminti-n răstimpuri,
de-această vară fără dor.

Iar cântecul de-ar înceta
sau vara macilor s-ar stinge,
în nemurire vom învinge
şi printre stele vom dansa.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploi tăcute

în umbre-s ploi tăcute de miraje
ce-n solitarul trai îmi sunt morală
iar aşteptarea ta-i de abur fală
spre cer o lacrimă să îmi degaje.

lumina cea tenebrelor rivală
tot duce de-adevăruri reci bagaje;
de literă mă aflu în sevraje
în apa cântecelor, neavală.

da-n piept simţeam înţelepciune mută
şi-n plumbul nostru aur năvălind
filozofală-i piatra-n doi gemută.

poeme de vecie iscălind
îţi e fiirea flacără temută
în tine nemurire devenind.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Poetul tău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explozia învierii

Mâinile cerului ţes destine,
Adună grâul din neghine,
Îl scaldă-n aurul cerului
Prin gheţarul universului.

Florile de vis, spulberate tac,
Într-un colţ de pământ zac,
Singuri în dragoste, păşim
Alături de tot ce iubim.

Trupurile înmuguresc în aşternut,
Sufletele se caută în absolut,
Într-o nobleţe de sacrificiu
Sapă galerie în alb edificiu.

Explozia învierii capătă strălucire,
Un preţ real în nemurire,
Sudoarea speranţei devine sânge,
Cortegiul de neputinţe înfrânge.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire veşnică

Eşti ca o flacără albastră
Peste câmpia roditoare,
Din inima-mi, ca o măiastră
Ţinteşti la steaua călătoare.

Ai un veşmânt de fericire,
Nu eşti din carne şi nici oase,
M-ai pedepsit la nemurire
Cu buzele-ţi necredincioase.

Îţi tremură privirea-n zare
Când te agăţ de fruntea serii,
Cu-atât de multă disperare,
Mă legi cu sforile plăcerii.

Sunt sclavul tău, umil, pe veci,
Dar nu-mi trag sufletu-napoi,
Chiar peste inimă de-mi treci
Îmi eşti Sentinţa de Apoi.

poezie de Ion Drăgoianu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proprietate

Iubim acelaşi arcuş
tu singur
eu gălăgioasă,
pictăm aceeaşi nemurire
tu în singurătate
eu în singurătatea ta,
eu visător muritor în vrajba ce se interpune
tu nu
eu da,
niciodată la unison
cavaleri în aceeaşi arenă,
tu scutier
eu cu mâinile goale,
zalele egoismului tău armură la dezarmarea
cu care eu te iubesc
tu mă ucizi.
Nu se aude nici o picătură de sânge
din rana tristeţii cu care scriu
despre pragmatismul tău,
proprietate de fiară,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mîndrean din Confluenţe literare (11 iulie 2015)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!