liniste si pace

Samson (uitându-se stingherit spre spectatori): Doamne, câtă lume! (Clatină nemulţumit din cap.) Şi când te gândeşti că-i zi de muncă... Şi când te gândeşti că fânul zace polog... N-are cine să-l întoarcă... N-are cine să-l adune... (Înaintează spre scenă, nemulţumit. Se uită cu reproş la spectatori.) Măi, oameni buni! Voi chiar n-aveţi treabă la voi acasă? (Urcă în scenă pe scăriţa din dreapta, mormăind indignat.) Poate că nu ştiţi să bateţi coasa. Dar de dat cu grebla, tot natul ştie... (Către Baci): Cumetre! Ce-i cu atâta lume la tine-n bătătură? Ai pus de nuntă?
Baciul (cu tratatul deschis, în mână, privind peste ochelari, aspru): Lasă, bre, lumea-n pace! Nu-i treaba dumitale!...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcul

Sunt solitar, nu vreau nimica
Decât, să mă lăsaţi în pace;
Dezmăţul vostru nu îmi place
Şi zarva ce-mi aţâţă frica.

Mai bine-n scoica mea ce mică
Să nu ţin seamă nimănuia,
Mâncare nu cerşesc altuia
Chiar să nu am, la o adică.

Sunt monoton dar mă priveşte,
Că sunt încet, cui ce îi pasă?
Nu e uşor să duci o casă
În spate, care te striveşte.

Departe grijile de mine
Care pe alţii îi frământă,
Ea doar, tăcerea mă încântă
A traiului ce îmi convine.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (20 septembrie 2008)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii...

- Reflecţia credinţei în veci va lumina.
Cu nesfârşita milă, clădit-am a ta fire,
Păstrează-i focul viu, ce poate alina,
În vasele de lut am poruncit Iubire!

Ecoul Paraclisului te-nvăluie blajin...
Pe trepte simţi piosul foc al rugăciunii,
Când urci în amintiriea gândului divin,
Înte Pământ şi Cer există scara Lumii.

Zâmbindu-i raţiunii cu ochi de diamant,
Sufletul strigă trist cu glasul de vioară,
Lumina pentru Cer aşteaptă-un legământ,
Speranţa se alină-n privirea de fecioară.

Se unduieşte-n ploaia căzută pe pamânt,
O linişte din chin, ce-apasă cu asprime,
Scânteile reflectă durerea din frământ,
Feeric se descântă cuvintele în rime.

[...] Citeşte tot

poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea şi nemoartea

Moartea nu te loveşte mereu în cap,
Te sapă-ncet, ca un prieten de nădejde,
ştiaţi că ursul este-o grindă?
Solbancul e un element?
Navele sunt la răscruce,
Îmbracă-te, de poţi, în fleşă, în canafas.
Abluţiune, pură dorinţă de a iubi.
Spune păstorul – trăieşte cu mine,
Fii mireasa mea, pădurea răspunde,
A mea, a mea, a mea,
Valea răspunde, a mea, a mea, a mea,
Norii filmează în linişte totul,
A mea, a mea, a mea.
Moare păstorul, trec generaţii
Marlow muri în duel,
trece iubita cu unghii făcute,
a mea, a mea, a mea.
Mireasă, unde ai fost, întreabă poetul,
Iubirea îmi bea sufletul,
Accent rodnic, fertil,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După stricarea Troadei, în vreme ce rămăşiţurile zidurilor, a capiştilor şi a palaturilor sale încă abureau şi când supt aceste năruiri văpsite de sânge, Priam, norodul şi copiii săi erau îngropaţi, când femeia şi fiicele sale se duceau în robie să slujească pe nişte biruitori fuduli şi când aceşti însuşi biruitori erau să pieie, unii în palaturile lor, alţii pe mări, unde cu ticăloşii să umble din ţărm în ţărm, în voia valurilor, a vânturilor şi a furtunilor, — în sfârşit, când pe câmpii Troadei, Ahilevs, Hector fiul lui Telamon erau culcaţi în ţărnă şi că o mulţime de eroi amestecau duşmănească lor ţărnă într-un singur mare mormânt, Elena şi cu Menelau, împăcaţi împreună, se întorceau cu linişte şi cu chef la Lachedemonia şi, jăluindu-se cu dulceaţă că el au putut-o crede necredincioasă, el cerându-şi iertăciune că au crezut nişte arătări înşelătoare şi făgăduind că nu se va mai îndoi de dragostea, nici de credinţa sa.

începutul de la eseul Pirostia Elenei de Jean-François Marmontel, traducere de Constantin Negruzzi
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puşkin (intră, se împiedică de Gogol şi cade): Drace! Precis Gogol!
Gogol (ridicîndu-se): Ce nesimţire! Nu te lasă să te odihneşti. (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade.) Precis că de Puşkin m-am împiedicat!
Puşkin (ridicîndu-se): Nici o clipă de linişte! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade). Drace! Precis că-i iarăşi Gogol!
Gogol (ridicîndu-se): Totdeauna e în calea tuturor! (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade). Ia' ce nesimţire! Iarăşi Puşkin!
Puşkin (ridicându-se): Huliganism! Huliganism curat! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade.) Drace! Iarăşi Gogol!
Gogol (ridicându-se): Asta-i pur şi simplu bătaie de joc! (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade). Iarăşi Puşkin!
Puşkin (ridicându-se): Drace! E necuratul şi gata! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade). Gogol!
Gogol (ridicându-se): Nesimţire! (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade). Puşkin!
Puşkin (ridicându-se): Drace! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade în culise). Gogol!
Gogol (ridicându-se): Nesimţire! (Dispare în culise. Se aude de după scenă) Iarăşi Puşkin! (Cortina.)

replici din D. Harms de Mihail Vakulovski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack McGuire

Dacă n-aş fi fost dus pe ascuns
La închisoarea din Peoria,
M-ar fi linşat.
Totuşi, mă îndreptam liniştit către casă
Având în mâna ulciorul, poate un pic ameţit,
Când şeriful Logan, oprindu-mă,
M-a numit câine beţiv şi m-a îmbrâncit;
Pentru asta l-am înjurat, iar el m-a lovit
Cu bastonul pe care era inscripţionat Prohibiţie –
Totul s-a petrecut
Înainte să-l fi împuşcat.
Aş fi fost dus la spânzurătoare dacă nu s-ar fi petrecut următoarele:
Avocatul meu, Kinsey Keene, participa la acţiunea de înfundare
A bătrânului Thomas Rhodes pentru falimentul băncii,
Iar judecătorul era prieten cu Rhodes
Şi dorea să-l scoată basma curată,
Aşa că Kinsey s-a oferit să-l lase în pace pe Rhodes
În schimbul a paisprezece ani de închisoare pentru mine.
Au bătut palma.
Mi-am ispăşit pedeapsa

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu dreptul

- Te-aş respira ca pe o moleculă
De elixir să mi se umfle pieptul,
Să-mi primenesc celulă cu celulă,
Aşa încep o nouă zi cu dreptul

Şi pot s-alerg prin fantezii bizare
Ori să mă-ntrec în nebunii cu tine,
La sân dulceaţa de cireşe-amare
S-o gust pictând în rime sibiline.

Te-aş consuma ca pe o lună plină
Ca un balaur nesătul, feroce,
Sau te-aş lăsa să-mi fii o zi albină,
Când dulce şi suavă, când atroce.

- Eşti darnic în oferte azi... De unde
Bunăvoinţa asta? Nu-mi dă pace
Un sfredel de-ntrebare. Hai, răspunde,
Lumina ce-mi pătrunde-n carapace

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablouri/coşmar

Eram în război nu ştiu cu cine,
Eu, un soldat, că aşa îmi stă bine,
Căpităneasa ne-mparte pe paturi,
Mie îmi dă o sută de sfaturi.
Iar colonelul serbează o zi,
Poate de naştere sau de-a muri,
Aveam fiecare puşcă, pistol,
mie-mi lipsea un creion şi un rol,
omul şi patul, sforăie toţi,
simt cum se-apropie duşmani de opt coţi,
sunt o mulţime, ne-or împuşca,
oamenii nu ştiu să tragă o saltea,
iată ne duc în lagăre mici,
toată povestea e cu pitici.
********************
Marmura tace, Venus fără braţe,
Iubirile mor încet şi în pace,
Ce a fost? Fluture - noaptea,
Eu în fluture intru în şoaptă,
Schimb de vorbe, vorbele-s iarbă,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţară mea cu duh de pace, Ţara mea cu duh de dor
Aş striga să mă audă Ştefan Sfânt şi-al meu popor!
Putna, clopote-răsună şi Vrancioia vine iar,
Să-şi jerfeasca toţi feciorii, pentru-al ţării ei hotar!

Ţara mea plină de floare şi de verde frematand
Te aud în nopţi cu stele, cum jeleşte-al tău pământ
Cum pe câmpuri se jertfeşte grâul să mai dea un rod
Dar mişeii prinşi în roată, vor să-ţi cânte un prohod!

Ţara mea cu munţi de sare şi cu cerul luminos
La hotar ai scris cu sânge, peste chipul glorios
Şi-a pus sabia în teacă, să infloreaca iarăşi maci
Dar de-o vreme îngândurată te jerfesti, jeleşti şi taci...

Ţara mea cu râuri line şi cu nuferi prinşi de ape
Îţi doresc să ai lumină şi de toţi copii parte
Să-i aduci la vatra sfânta, unde focul este viu
România mea frumoasă, eu tot tânăra te ştiu!

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Cristea din Confluente literare, ianuarie 2020
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!