liniste si pace

Lupoi: Ia să-ţi verific eu sensibilitatea lirică, prietene! Ce înţelegi tu din aceste versuri? (Declamă teatral) Poporu-n pace doarme
Noi, stăm cu mâinile pe arme!
Vulpescu (serios): Autorul, adică dumneavoastră, subliniază somnul istoric al neamului nostru... Poporul doarme, iar noi îl păzim... Să nu cumva să se trezească...
Lupoi (cu emfază): Somnul poporului e bine organizat, Vulpescule. Pe măsuţa ta de lucru picoteşte un raion de oameni! Pe masa mea doarme o regiune... Iar pe biroul tovarăşului ministru sforăie întreaga naţiune...
Vulpescu (declamă): "Chivu Stoica şi cu Dej
Au băgat spaima-n burgheji!"

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţe

Sunt sătulă de acele seringilor,
Sunt sătulă de cearceafurile din cauciuc şi de tuburi.
Sunt sătulă de feţe pe care nu le cunosc –
şi cred că de-aici şi acum începe moartea.
Moartea începe ca un vis
plin de obiecte şi de râsul surorii mele.
Eram tinere şi ne plimbam,
şi culegem mure
de-a lungul drumului către Damariscotta.
O, Susan, a ţipat ea,
ţi-ai pătat bluza cea nouă.
Gust dulce –
am gura plină cu mure
şi zeama albastră şi dulce se prelinge
tot drumul spre Damariscotta.
Ce faci? Lasă-mă în pace!
Nu vezi că visez?
În vis nu ai niciodată opzeci de ani.

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot într-un timp, colo departe, în haosul zgomotos al Bucureştilor, trecătorii puteau vedea un moşneag micuţ, intrat la apă şi scofâlcit, plimbându-se liniştit, cu acea linişte a mărei, care, potolită în sfârşit, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. Bătrânelul se plimba regulat, - dimineaţa, de colo până colo pe dinaintea Universităţii - seara, cum răsăreau aştrii, de jur împrejurul Observatorului pompierilor de la bifurcarea bulevardului Pake, - şoptind mereu, cu un glas blajin, acelaşi cuvânt: "Vice-versa!... da, vice-versa!"... - cuvânt vag ca şi vagul vastei mări, care sub faţa-i fără creţ, ascunde-n tainicele-i adâncuri stâncoase cine ştie câte corăbii, zdrobite înainte de a fi ajuns la liman, de-a pururi pierdute!

Ion Luca Caragiale în Două loturi (1898)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ileana: Alo, da! Cine e la telefon? Secretariatul general al Împărăţiei? Cine? Măria Sa Împăratul? Da... Vi-l dau imediat pe Făt-Frumos... (Făt-Frumos, obosit de luptă, preia telefonul.)
Făt-Frumos: Alo! Da, Măria Ta! Făt-Frumos la telefon. Nu Făt-Frumos din tei... Făt-Frumos din Balta Albă... Cum? Ce fac? Mă lupt, Măria Ta... Pentru slava şi onoarea Măriei Tale... Mă lupt cu un pârlit de zmeu, care-şi spune Zmeul Zmeilor... Cum? Să nu mai luptăm? Aaaa! S-a semnat tratatul de pace cu toţi zmeii, fără deosebire de naţionalitate... Să depunem armele? Am înţeles, Măria Ta... (Obosit, se aşează pe scaun. Zmeul Zmeilor se aşează şi el, cu spatele la Făt-Frumos.)

replici din piesa de teatru Pacea cu zmeii, scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ellis Boyd "Red" Redding: Aş vrea să vă pot spune că Andy s-a luptat bine şi că Surorile l-au lăsat în pace. Aş vrea să vă pot spune asta – dar închisoarea nu-i o lume de basm. N-a spus niciodată cine a făcut-o, dar ştiam cu toţii. Lucrurile au continuat aşa pentru o vreme – viaţa în închisoare constă în rutină şi iar rutină. Din când în când, Andy apărea cu vânătăi noi. Surorile se ţineau de el – uneori reuşea să le ţină piept, alteori nu. Aşa stăteau lucrurile pentru Andy – asta era rutina lui. Cred că acei primi doi ani au fost cei mai grei pentru el, şi mai cred că dacă lucrurile ar fi continuat, acest loc ar fi luat tot ce era mai bun din el.

replică din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiţă, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Studentul

Îi păru că-i miez de noapte
Când privi cu greu afară,
Chiar de era ora şapte,
El crezu că-i abia seară.

Nu putu să-şi amintească
Unde-a fost şi ce-a făcut.
Un coleg vru să-i vorbească,
Dar că lui nu i-a plăcut.

– Lasă-mă şi tu în pace!,
Că oricum nu am ce face,
Înţeleg că am greşit,
Că doar nu sunt nesimţit.

Se izbi înspre căldare,
Cu nesaţ bea-ntruna apă,
După câteva pahare,
Vesel ziua vru să-nceapă.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Anatolie Cărbune (5 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă Cucul!

Cântă cucul prin văzduh,
De se aude ca în burduf!
Cântă cucul cu ecou,
Doar în capitală e metrou!

Cântă cucul prin păduri,
Pe dealuri alergă iepuri!
Cântă cucul pe câmpii,
Hai să alergăm copii!

Cântă cucul prin livezi,
De eşti prin preajmă, să-l vezi!
Cântă cucul prin grădini,
Trandafirii sunt plini de spini!

Cântă cucul pe la sate,
Orăşenii îl ştiu din carte!
Cântă cucul prin oraşe,
Sătenii îl au ca ceas prin case!

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Kerekes (22 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gandalf: Timp de şaizeci de ani Inelul a rămas în linişte la Bilbo Baggins, prelungindu-i viaţa, amânând semnele bătrâneţii. Dar s-a terminat, Frodo. Răul prinde puteri în Mordor. Inelul s-a trezit la viaţă. A auzit chemarea stăpânului său.
Frodo: Dar el a fost învins. Sauron a fost distrus.
Gandalf: Nu, Frodo. Spiritul lui Sauron a dăinuit. Viaţa lui este legată de inel, iar Inelul a supravieţuit. Sauron s-a întors. Orcii lui s-au înmulţit. Fortăreaţa lui de la Barad-Dur a fost reconstruită în ţinutul Mordor. Sauron mai are nevoie doar de Inel pentru a aduce din nou întunericul peste aceste ţinuturi. Îl caută, iar toate gândurile lui sunt îndreptate spre el. Inelul tânjeşte să se întoarcă acasă, în mâinile stăpânului său. Lordul Întunericului şi Inelul sunt unul şi acelaşi. Frodo, el nu trebuie să-l găsească.

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Frăţia inelului, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Adică ce? Materie sau spirit! Avem de amândouă... Filozoful poate opri vântul cu câteva piei de măgar. Imanent, treacă, meargă… Dar să vedeţi ce grozavă este transcendenţa! Vorbeşti de sus, dintr-un balcon pierdut în ceaţă. Lumea nu aude nimic, dar crede. Poţi canoniza orice nebun. În fiecare aberaţie se ascunde o profeţie. Femeia idol? De ce nu? Sunt neamuri întregi care se închină unor păsări de casă. Ce e Femeia la urma urmei? Poezie cu fuste... Fermecătoare catastrofă... Şi-a mobilat inima cu cele mai alese sentimente... Femeia e o victorie a hormonilor asupra raţiunii... Nu are organ pentru filozofie. Auzi la ea, cum ţipă! Şi asta într-un parc public, într-o oază de linişte. În loc să cugete, urlă! Trestie ţipătoare. Familia este o instituţie perimată... Raţiunea suficientă derivă din raţiunea pură...

replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joan: Credeam că rămânem la monoteism.
Dumnezeu în chip de soră geamănă: Sunt impresionat că ştii ce-i ăla.
Joan: De ce mă chinui tu? Şi nu-mi spune că mă chinui singură.
Dumnezeu în chip de soră geamănă: Uneori e greu să crezi ceea ce vezi, aşa că trebuie să ai încredere în lumea din spatele ochilor tăi.
Joan: E o lume în spatele ochilor mei? Minunat. Ca şi cum lumea în care trăiesc nu-mi dă destule bătăi de cap.
Dumnezeu în chip de soră geamănă: Oamenii reuşesc să creadă în mine, deşi habar n-au ce sunt; chiar şi în linişte au încredere în mine.
Joan: Bine. Poţi să mă scapi de eczemă şi de greţuri? Lasă vrăjeala pentru altă dată. (Surorile gemene se transformă într-una singură.) Foarte à la Matrix.
Dumnezeu în chip de soră geamănă: Du-te la doctor, eşti bolnavă.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!