fruct oprit

Steag în zare

Care-au putut veniră după steag,
Era destul de roşu ca să-l vadă,
Iar unii s-au oprit pe câte-un prag,
Rămaşi nevolniciei proprii pradă.
Eu mă mai duc, dar când nu voi putea
Să merg nainte-n Viaţă tot năvalnic,
Aprinsul steag în zări l-oi arunca,
Aşa cum marea roşul soare falnic
În dimineţi senine, rumenind
Întinderile verzi şi de argint.

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până nu schimbăm în esenţă umanitatea, terorismul va deveni din ce în ce mai normal, doar un lucru de rutină. Se va petrece în avioane, în autobuze. Va începe să se petreacă în maşini. Cineva va da buzna peste tine şi te va împuşca – nu pentru că i-ai fi făcut ceva, ci doar pentru că vânătorul s-a întors. Vânătorul era satisfăcut de război. Acum războiul s-a oprit şi poate nu mai există vreo posibilitate să revină.

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se vedeau în depărtare valuri de codru. Unele erau încă luminate; altele se pitiseră în umbra opcinelor. Cât cuprindeai ochiul împrejur, peste toate acele păduri şi culmi, era pustie, căci locul muntelui sfânt era oprit până la trei zile de umblet. Păstorii din toate zările aveau semne, bouri bătuţi în copaci străvechi, şi nu treceau cu turmele lor de acel hotar.

Mihail Sadoveanu în Creanga de aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Dacă aş fi avut în suflet lumină
Nu te-aş fi cunoscut pe tine noapte...
Noapte în care simt cum mă sufoc,
Când tremur azi
La pieptul tau pământ.
De-aş fi ştiut că plâng!
M-aş fi oprit...
Aş fi trimis un gând ca să-ţi îmbrăţişeze chinul,
Ca să nu-mi înflorească flori din lacrimi.
Azi cănd pământul arid
Îmi însângerează tălpile
N-am aripi ca să zbor.

poezie de Mihaela Amăriuţei (septembrie 2009)
Adăugat de Mihaela Amăriuţei
Comentează! | Votează! | Copiază!

56 de ani

56 de ani voi trai, asemenea Colosului din Rhodos!
Imi vor inconjura un deget cu bratele, mirandu-se, se vor
speria de arama mea rasturnata, dar mai degraba am sa
te pierd, adolescenta, fruct trecator al toamnei, la un ospat

Si o liniste ca dupa plans ma-mbie cu coarnele, ori ma
linge, batand din talangi, o masca de sare punandu-mi pe
fata, un scut de namol prinzandu-mi de brat

Parca as fi fost strigat pe nume de cineva
la coborarea serii in ape

Numai surasul tau ma mai incape
si eu voi pleca
Barcile le-am uns cu catran, asteptand sa-mi rasara
stelele, una cate una, din frunte

Si n-am izbutit sa implant
nici o lopata deasupra acestei movile

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător la drumul mare

Un vânt întunecat se zbucima-n copacii vuitori
Luna era năluca unei corăbii strivite printre nori,
Drumul, o dungă palidă peste posacul bărăgan –
Şi călătorul la drumul mare
Venea călare – venea călare –
Străinul a venit călare şi-a oprit la vechiul han.

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Tremură aceeaşi apă şi frunză
la bătăile aceluiaşi ceas.
În ce tărâm şi-n ce somn te-ai oprit?
Cerească subt ce iarb-ai rămas?

Se revarsă în mine drumurile
toate pe cari ai umblat.
Oglinda-ţi mai păstrează chipul
şi după ce-ai plecat.

Fără gând, fără-ndemn, fără glas,
cu mâneca şterg ochiuri ude.
Un vecin prin zidul meu aude
răbdarea neagră a aceluiaşi pas.

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strafund de ochi

Valul venind spre mine a împietrit în aer
O, chiar şi tu, iubito, ai rămas
într-o deplină nemişcare.

Şi timpul are febră
O, el mă arde
secunda este fixă ca o perlă
şi stropii valului atârnă-n aer.

Tu, atât apuc să strig, tu
şi cuvântul începe să se vadă
încet, âncet cum se vede lăsarea de noapte,
cuvânt din două litere: tu.

Animal monstruos, înţelesul
s-a oprit, şi începe să se vadă…

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

În generaţia de azi, a celor ce mânjesc hârtia şi dizolvă cuvintele în multă salivă sentimentală, originalitatea s-ar dovedi cam greu. De la cei mai tradiţionali până la cei care se complac în sine şi subt denumire de moderni, actori banali ai unei sensibilităţi streine, nulităţile abundă. Literatura, stagnantă, e ca o gară de marfă în care vagoanele s-au oprit, şi grânele putrede şi fermentate irump din sacii sparţi, şi înnămolesc terenul.

citat celebru din Tudor Arghezi (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colonizarea frunzelor în ultimul pătrar

pe cer, luna s-a oprit un timp
din număratul pătrarelor,
iar acum socoteşte
o sumă de luceferi:
mai are o rată la
împrumutul pentru
un crai nou...

pe pământ,
frunzele au început
să înflorească,
iar acum socotesc
o sumă roditoare.
sunt multe, atât de multe
încât se proclamă galaxie de culori...
: dimineaţa e mai bogată
cu o secundă multicoloră...

poezie de Florin Constantin Verdeş din amorURI (21 mai 2017)
Adăugat de Florin Constantin Verdeş
Comentează! | Votează! | Copiază!