Poezii despre fata morgana, pagina 14
Schimbarea la față a sufletului
Am o mie de motive
Și-o mie de argumente
Valide, obiective,
Să nu cred în sentimente.
Totuși, după vreme lungă,
În această dimineață,
Când de obicei le-alungă,
Sufletul, schimbat la față,
Furișat după perdele,
Se-nchina din nou la ele!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O să salvez
numele tău ca și cum
n-ai fi făcut vreun rău în lungul istoriei -
mă plec în fața ta ca în fața
unei șosete de-oțel (?!) - g
lorie... aproape eternă uslașilor
și români și croați: frați deplasați
împotriva serbiei... prea
aproape de ni
micire
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbește...
Zâmbește-mi, fată dragă,
Cu ochii-ți lăcrimânzi,
Zâmbește-mi, fată dragă,
Cu ochii tăi cei blânzi.
Închide-ți ochii de cleștar
Și zâmbește iară...
Alungă-mi din suflet soarele-amar,
Să fie din nou vară.
Să pătrundem între copaci,
Să prindem puf de păpădii,
Să fim din nou săraci,
Să fim din nou copii.
Să ne jucăm cu florile,
Și să stăm în ploaia argintie,
Și să vedem cum cad zorile
Pe bolta argintie.
[...] Citește tot
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rime meditative
împinsă pe linii o fată cădea,
Un vagon a ucis-o trecînd peste ea;
Părăsind locul crimei ascunsă-ntre lume,
S-a consumat o victorie a unei femei asasine.
Ieșind din spital vreun nebun cu mintea tulburată,
Se plinbă pe peron liniștit cîteodată;
Golanii, boschetarii, bețivii, nebunii și hoții,
În public ieșind dau fiori și emoții.
Ieșind la produs, o fată boschetară,
Bolnavă de sifilis își caută un client-victimă iară'.
Lacom mă gîndesc ca un vis acuma și eu,
C-o fată nebună noaptea un amor în tunel la metrou!.
poezie de Mihai Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cand simti
Plang cand viata-mi rade-n fata
Si imi fura din culoare
Plang cand soarta ma invata,
Cand pe cer rasare soare.
Rad la tine dar am masca
Si mi-e frica de-ntuneric
Stau si astept sa se mai nasca
Un luceafar prea feeric.
Ma cutremur si mi-e groaza
De o lume prea perversa
Ma ascund sa nu se vaza
Fata mea, o fata adversa.
Ma topesc cand tu ma mangai
Si-mi soptesti usor in noapte
Vorbe prea fierbinti, ma balbai
Cand apoi tu treci la fapte
poezie de Loredana Tudor
Adăugat de Loredana Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima de dor
Prinde-mi, lacrima, iubite, în palme!
Închipuie-ți, sufletul meu
venit către tine, ca un suspin.
Prinde-mi, lacrima!
Oglindește-te în ea
și mângâie-ți, fața a sărbătoare!
Lacrima mea, candoare, lacrimă-floare
va limpezi astfel, fața iubirii!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata dragă (In memoriam Mădălina Manole)
Fiind Mielul lui Isus,
Mădălină, Fată dragă,
Te-ai urcat la stele, sus.
Fanii cred că e... în șagă.
poezie de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Poezia e altceva?
nu trebuie să povestești în poezie am citit
un sfat către un tânăr poet deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineața, și așezându-se pe pat
aștepta să i se liniștească respirația, cu fața în mâini
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în fața oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă fața ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca și cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineți cu lumină cenușie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini așa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre fața ei înecându-se, căutându-și
respirația? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre fața ei, despre mișcările încetinite prin straturi
de remușcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei ar fi numai un chip, o imagine
și ea adevărata ei ființă atunci?
poezie clasică de Mircea Ivănescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adâncul
ești doar cu două luni
fără față credibilă
mai bătrână decât sirena fată bătrână (?!) ar
trebui să
te încurajez: în fântână
nu se aruncă oricine și nu se
estimează adâncul în funcție de
bietele animale
ultra-marine
în cumpănă
XXL
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Luna este albă, mică și rotundă și frumoasă
Ca un sân de fată mare și cuminte și sfioasă
Razele-i pătrund prin geamuri și pe fața unui prunc
Se opresc șoptindu-i visul. Doamne, unde să mi-arunc
Ochii, sufletul din mine și cu tot ce am în el
Spre lumina ta din ceruri sau spre David-Mugurel?
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!