Poezii despre fata morgana, pagina 13
Eu stau în umbră
Eu stau la umbra munților din Oz și nu mi-e teamă,
Că în orașul de smarald nu mai am loc.
În întuneric de păduri, doar lupii mă mai cheamă
Și-n umbrele pădurii, doar, mai am noroc.
Albastru-i o morgană despuiată de lumină,
(Invoc culoare-aceasta fără niciun rost).
Sunt vinovata condamnată fără nicio vină,
Că-n poezie mi-am găsit un adăpost.
Și de mi-s diminețile mai 'nalte decât cerul
Când scriu câte un vers împiedicat, timid,
Mă simt în poezia-mi oțețită prizonierul
Iluziei că sunt poet. Și mă ucid
Ninsorile ce curg pe lângă mine, ca nebune
Pe vârf de munte,-n nori, în țările lui Oz.
Sunt muzele ce pleacă-n alte măști, să se răzbune
Și îmi îmbracă versu-n praf și în moloz.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu sufletul în palme
mi-am dus sufletul
în palme
în fața Lui Dumnezeu
ca un copil
ce-și duce jucăria preferată
în fața tatălui
și-l roagă plângând
să o repare
poezie de Paul Alex
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muri sărmana fată...
Muri sărmana fată, din dragoste muri.
La groapă ei au dus-o, la groapă-n zori de zi.
Și singură-au lăsat-o, o, singură-n sicriu,
Și singură-au lăsat-o, plecând într-un târziu.
Ei s-au întors toți veseli, toți veseli și cântând
Cântând cu nepăsare: "Așa pier toți pe rând".
Muri sărmana fată, din dragoste muri
Și ei la câmp plecară ca-n orice altă zi.
poezie clasică de Paul Fort din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ioan I. Ciorănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni cu chipuri meschine
Oameni cu măști pe față,
Care pe alții îi învață ce e bine sau rău
Și cum trebuie să-l iubescă pe Dumnezeu,
Dar ei umblă cu diavolul în gând mereu.
Oameni cu măști pe față,
Care pot curma o viață
Și zic că nu sunt ei vinovați,
Dar omoară chiar și pe ai lor frați.
Oameni cu măști pe față,
Care au inimi de gheață
Și suflete întunecate
De-atâta lăcomie și nedreptate.
Voi, oamenii cu chipuri meschine,
Care omorâți ale noastre destine,
Scoateți-vă măștile, că nu vă stă bine.
poezie de Vladimir Potlog (7 august 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar de eșuat
Pe spumegânde creste, trase de edecari
Cu funii paralele 'n meridian, ce-ar sparge,
Întinde vântul pala pe pânzele-n catarge,
Ce înalță suplul cap din vis de-albi marinari.
Coverta lustruită de plânsete de ocean
Oglindă-i, înnourată, de cer cu abis de plumb,
Ce întinde fir șiroaie de ploi, trasoare-n bumb
Cu explozie de-un fulger ce aprinde atol, mărgean.
Din hula de metal, topit în creț lugubru,
Se înalță un scafandru, ca un mascul-sirenă,
Cu brațele cârlige, glas fante de balenă
Sorbind plancton de păsări, cu aripi rupte-n sumbru.
Se avântă goeleta spre-un ochi ciclop, cristal
Ca oaza dintre dune, ce așteaptă... o Morgana
Vânzând delir, speranță, mal de-o Copacabana,
Își înfundând noi oase în calcicul coral...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Detaliu
Nimic de uitat
Din graiul șenilei
Din lumea întoarsă cu fața spre sânge
Din buruiana semeață ce-acoperă ruina...
Nimic de uitat
Din trecut
Și din cealaltă față,
A libertății!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astingere
Cât drum străbate raza de la soare
Și până la gutuia din gutui,
Numai s-o prindă, ca pe-o fată mare,
Căzând în patul alb al frigului!
Da, mă refer la brumă, dragii mei,
Cearceaful alb gătit pentru căderi,
Trădând fiorul oricărei femei
În fața primei sale mângâieri.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Floarea Soarelui
Mă-ntorc acum spre viitor cu fața.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Și oamenii îmi sunt și mai aproape
Și parcă m-a luat de mână, viața.
Eu secolului meu i-aud povața;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca fața unei ape
Când soarele răsare, dimineața.
(...)
poezie celebră de Demostene Botez din volumul Floarea Soarelui
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețe pe furate
O dușcă din lacrimile tale
tare-aș trage măi fată
când îți fluturi țâțele goale
ca steagurile o armată
Tare-aș trage măi fată
pătimiri după Bahus și-Apollo
să-ți rămân atât o erată
la ce-o mai fi și pe-acolo
Pătimiri după Bahus și-Apollo
și tu fluturând țâțele goale
mi-ai da așa și pe dincolo
o dușcă din lacrimile tale
Și vai m-aș îmbăta măcar o dată
cu șampanie din struguri de fată
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantome
auzi cum tremură
vântul în bălți
stuful cum plânge
tăvălit în nămol
ca un cântec
din lumi ce se nasc?
întoarce-ți fața spre mine
rătăcitoru-le din lumi dispărute
alte cărări nu sunt
nicicând nu vor fi
pe fața brăzdată a lunii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!