Poezii despre doua distante de o frunza, pagina 14
* * *
Patru mâini pot duce-n ele
Un tavan întreg de stele,
Două vieți spre un destin,
Două ceruri -un sublim-,
Douâ râuri confluente,
Două muze indolente
(Ieri, la artă repetente)
Zece spițe dintr-o roată,
Carul Mare,
Lumea toată,
Ochii tăi și ochii mei,
Cu surâs de Dumnezei,
Substitut de curcub
poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză verde de albastru
Și-am zis verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
și-am zis pară de un măr,
minciună de adevăr,
și-am zis pasăre de pește,
descleștare de ce crește,
și secundă-am zis de oră,
curcubeu de auroră,
am zis os de un schelet,
am zis hoț de om întreg,
și privire-am zis de ochi
și că-i boală ce-i deochi.
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
că am zis doar un cuvânt
despre întregul pământ,
și de bine-am zis de morți
și de șase-am zis la sorți,
și am zis unu de doi
și zăpadă de noroi,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza verde de albastru
Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
si-am zis para de un mar,
minciuna de adevar,
si-am zis pasare de peste,
desclestare de ce creste,
si secunda-am zis de ora,
curcubeu de aurora,
am zis os de un schelet,
am zis hot de om întreg,
si privire-am zis de ochi
si ca-i boala ce-i deochi.
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
ca am zis doar un cuvânt
despre întregul pamânt,
si de bine-am zis de morti
si de sase-am zis la sorti,
si am zis unu de doi
si zapada de noroi,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă fără decor
E toamnă, iubite,
Afară și-n gând,
Sunt frunza ce cade,
Iar tu-mi ești pământ;
Aștepți să te-acopăr
Cu suflet și dor
Și vrei să fiu iarăși
Al toamnei decor.
Nu pot azi toamnei
Să-i fiu o podoabă
Căci frunza căzută
Pe tristul pământ,
E arsă de soare
Rănită de ploi
Ucisă iubite....
De frigul din noi.
poezie de Angelina Nădejde (15 septembrie 2012)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mai murit un vis
O serenadă iar s-a rătăcit
Prin frunza de salcâm uscată
Un vis, aici, iar a murit
Și a rămas doar frunza aromată
Tu dispărut ești azi și sub trecutul asfințit
N-am mai găsit parfumul tău de-odată
Și-n locul cu care ne-am obișnuit
A mai rămas doar creanga de salcâm uscată
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mai trecut un an
În lupta permanentă
Cu timpul,
Am câștigat
De două ori:
Prima dată
Până nu eram,
A doua oară
După ce
Nu am mai fost...
Între cele doua victorii
Am fost mereu
Învins.
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A rămas o frunză-n pom
Nescuturată de om,
Nescuturată de vânt,
A rămas o frunză-n pom.
Nu știu ce are de gând!
Se bucură la amiază
Când se-încălzește la soare.
Însă noaptea șade trează
Fiindcă este prea răcoare.
Singură, ce face oare?
Că iarna este aproape.
Din vifornița cea mare,
Va scăpa ea de la moarte?
Voi ce credeți, dragii mei?
Va mai prinde primăvara?
Săraca frunză de tei!
A îngălbenit ca ceara.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Analogie
Tu ești toamna cea frumoasă,
Eu sunt vara călduroasă,
Tu frunza cea ruginie,
Eu albastrul din făclie,
Tu ești strugure și must,
Eu sunt verdele arbust,
Tu ești vișiniul copt,
Eu sunt soarele răscopt,
Tu ești galbana gutuie,
Eu sunt calda veselie,
Dulce doamnă, îmi ești grai
Și alintul meu de rai,
Lacrimile zorilor
Și iubita florilor,
Tu ești frunza ruginie,
Draga mea melancolie!
poezie de Aurel Petre (27 iunie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind de of și dor
Lerui-ler dragostea mea
nicăieri n-ar încăpea
nici în cer nici pe pământ
în tăcere sau cuvânt
Lerui-ler noapte și zi
lângă tine orice-ar fi
plâng și codrii nu te văd
bate frunza ce prăpăd
Lerui-ler frunză din rai
să primești mereu tu dai
lerui-ler dragostea mea
durerea te-ar încăpea
Lerui-ler femeie-rai
răsar stele jos când stai
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme (15 decembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mai dă-mi mamă două palme
să mă pălmuiesc cu ele
să-ți iau aerul din piept
când te strâng la despărțire
să-mi mai dai și două fire
de priviri înlăcrimate
să-mi scrâșnească-n amintire
neuitate...
Mai dă-mi mamă două palme
două
câte una din iubire!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!