Poezii despre doua distante de o frunza, pagina 13
Zori de zi
Soarele-și revarsă-n taină
Razele calde de miere
Lumea-mbracă o altă haină
Luna cuprinsă de teamă
Într-un nor de puf se-ascunde
Nimenea nu știe unde...
Sus pe cerul copleșit,
De răcoarea dimineții,
Zboară-n zori de zi sticleții...
Pe o frunză de smarald,
Îmbrăcată toată-n rouă,
Merg agale, ude, două,
Buburuze mititele,
Singure, fără umbrele.
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * * (după o colindă românească)
Refren:
Crinu-i crin și iarăși crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde fără crin.
Scoală țară și ascultă,
Cum îți cântă cucuveaua,
Cu elita ta ocultă,
Ți-ai găsit beleaua.
Refren:
Crinu-i crin și iarăși crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde, fără crin.
Cu așa conducători,
Nu știi încotro s-apuci,
Geaba ai la gât comori,
Multă vreme n-o mai duci.
[...] Citește tot
parodie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La răscruce de vieți
Ascult, surâzând, liniștea toamnei,
Doar foșnetul frunzelor, în amurg, mă încearcă,
Gândul cernit m-aleargă pe alei,
Adunând, câte-o galbenă frunză, în treacăt!
E frunza căzută, izvorul de timp,
Lăsată de tine, pe-aleea pustie,
O voi păstra, la piept, un răstimp,
În semn că iubirea, veșnic, reînvie!
E frunza ninsă ce-a înghețat,
La piept, cu speranță, o încălzesc,
În nopți, doruri dulci, le-am degustat,
Scântei de iubire în ochi le topesc!
De mână, pornim, la răscruce de vieți,
Alegem aceeași viață, împreună,
Iertăm greșelile, suntem profeți,
Alegem primăvara, ce ne-a fost cunună!
poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza
Zarea curge pe morminte,
Norii-s despuiati si goi
Orologii parasite
Masurand vremea-napoi;
Toamna bantuie iar pasii
Somnului imensa rana,
Nopti de jar si neputinta
Cresc in linistea profana;
Vantul uita sa se nasca
Intr-o lacrima de cer,
Cautandu-si vesnic umbra
In decorul auster;
Doar o frunza ratacita
In aprinsa ei durere,
S-a desprins de ceasul ierbii,
Rastignindu-se-n tacere.
poezie de Alina Emandi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă uitai pe Olt în jos ( Doină românească )
Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Și pe maica necăjită.
Plânge, plânge și suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.
Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi și rădăcină.
Primavara face frunză,
Arșița să n-o pătrunză.
Face umbră răcoroasă
Și se leagănă duioasă
În grădina de acasă
Casă, vatra mea frumoasă...
[...] Citește tot
cântec, versuri de Camelia Oprița din Ulițe și oameni (2020)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza care ți-am fost
Poate că nu am curajul
De-a fi ca aceste frunze,
Pe care le duci la buze
Desfăcându-le corsajul.
Dintre șoaptele ascunse
În alcovul meu de gânduri
Păstrez doar câteva rânduri
Cu un ac de păr străpunse.
De departe cea mai crudă
Lege, care ne constrâge,
Este că nu mai poți frânge
Frunza care ți-am fost nudă.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dăunătoarele insecte
Dăunătoarele insecte rod marginile frunzei verzi...
E bine să îți termini treaba și să te faci că nu le vezi
și, doar așa... întâmplător, le poți servi un pic de-otravă,
că-n lăcomia foamei lor, vor devora frunza, degrabă.
Dăunătoarele insecte pot fi stârpite-n mod tăcut.
E toamnă, oricum frunza moare, nimic nu mai e de făcut,
dar... nu contează! 'n verde crud va răsări în primăvară,
când noi toți grijă vom avea să nu fie mâncată iară.
Dăunătoarele insecte de-abia atunci vor dispărea,
mâncându-se una pe alta, că altă hrană n-or avea.
Și vei putea să-ți vezi de treabă, în liniște, făr-apăsări,
sub mărul tău cu frunza verde, s-așterni în poezii visări.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză molcuță,
FRUNZĂ MOLCUȚĂ,
TOAMNĂ DESCULȚĂ
Din frunze, vântul țese covoare,
Le pune toamnei, moi, la picioare;
Sunt veștejite, asta le ține
Să nu-i rănească tălpile fine;
Când se usucă, își ia botine,
Le poartă până ce iarna vine...
Toamna-i desculță, și, prin urmare,
Frunza-i molcuță, ea, fată mare.
01.09.2021
poezie de Marius Robu
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de deochi
frunză seacă de mălin
ce durere și ce chin
cu bătrânețea un spin
ce toarnă-n sânge venin.
frunză creață - busuioc
ca o flacăra din foc
ce arde al meu noroc
parcă fac pașii pe loc.
vreau soartă înfloritoare
ca un arbore în floare
ce se-nvârte după soare
și bea rouă din cicoare.
cântec verde de deochi
plânge lumina în ochi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise îngemănate
Un vânt ușor
al nopții trecute
mi-a atins pleoapele
cu un sărut.
Și un vis ce-l prinzi
doar în poveste
s-a unduit ca frunza
și a căzut,
apoi m-a lăsat
în abisuri de vis
că mai sunt încă
nebuni ca și mine
ce în noapte
se apucă de scris
gânduri,
despre tine minune.
Ști, visul meu?
Este visul tău,
să fim
din nou
[...] Citește tot
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!