Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

covor

Poezii despre covor, pagina 14

Florin Găman

Bună dimineața

Mi se luminează fața
Iar inima în piept îmi bate tare
La această imagine fermecătoare
Te salut soare, ce dai viața

Pe crestele munților mai este gheață
Albastrul cerului mă farmecă
Și nu mai îmi este greață
Lumea e prea frumoasă cred că

Iubesc și sunt iubit
Multe eu mi le-am dorit
Dar nu m-am invoit
Să fiu de lăcomie lovit

Să fi iubit este ușor
Să oferi ești dator
De cele ce nu dor
Zbori pe un covor fără motor

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Jeleu poem

oamenii nu beau
ci doar mută lichidul
dintr-un vas spart într-altul, irosindu-l

oamenii nu vorbesc, fac aerisire cariilor
nu se sărută, își fură aerul
nu își dau mâinile, și le iau

selfie? doar astupă oglinzile
temându-se de absența memoriei ăstora
și cred conturul lor reflexia precisă

oamenii nu se înjură
nu se bat, nici ucid, ci doar au ceva tot trăgând
un covor de sub tălpi - crezându-l zburător

oamenii nici măcar nu sunt convinși
că sunt oameni, cineva totuși
ar trebui să le spună

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvară

Mi-e sufletul un cuib săpat în stâncă,
Și-n cuibul meu a poposit pe rând
Și porumbelul alb, și vulturul flămând,
Și soarele, și vântul, și tăcerea-adâncă.

Vrea sufletu-mi să-i scutur praful și tăcerea,
Că-i prăfuit de vânturi și de griji mărunte...
Pe cine-așteaptă cuibul meu din munte,
De-mi cere iar să-i curăț încăperea?

Covor de frunze netede și moi
Aștern în cuib și-l primenesc cu cer,
Apoi cobor perdele de mister
Pe farmecul enigmei celei noi.

Și-așa, adăpostit de vânt și soare,
Căminul sufletului meu deschis
Așteaptă solul ultimului vis,
Cu-ntoarcerea de păsări călătoare.

poezie celebră de din Antologia poeziei simboliste românești (1968)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă afund în letargie

Ruginit, smalțul durerii se depune-nsângerat
Picurii umple firide dintr-un gând împovărat
Plânge sufletul în mine, spasmele îmi dau fiori,
Inimioara mea, săraca, e palidă-n obrăjori.

Ascunsă în fum de neguri pe plaiuri încrâncenate
Scormonesc pulberea sorții cu degete răsfirate
Afundată-n letargie la subsolul omenirii
Însăilez vise de-o viață pe drapelul nemuririi.

Sub covor de frunze moarte zace-un suflet ostenit
Brazde-adânci de cicatrice chipul i-a schimonosit
Stratul rece de țărână-l împresoară mișelește
Zămislind întunecimea ce treptat se adâncește.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când totul e minunat

Mi-e dor de tine soare,
Mi-e dor de raza ta.
Mi-e dor când pomul dă în floare,
Mi-e dor de primăvara mea.

Mi-e drag pământul aburindă
când scapă de iarnă grea.
Când iarba-i gata să cuprindă
câmpia și grădina mea.

Când trandafirul înflorește
mă îmbată al lui parfum.
Îmi place și când înverzește
șanțul, la margine de drum.

Natura întreagă-i un covor
de flori mirositoare.
Pe cer se vede un cocor
ce se rotește-n zare.

[...] Citește tot

poezie de (martie 2010)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e înc-a primăvară

Mi-e înc-a primăvară
sădită în grădină,
mi-e floarea-nmugurită
în
primăvara crudă,
mi-e verdele a soare
iar
negrul mi-e lumină,
îmi e a vis de noapte,
ce noaptea vrea s-ascundă.

De sub covor de rouă
răsar
ca firul ierbii,
mirajul de sub pleoapă
mi-arată
altă fată,
privesc de sub o frunză
cum
se-ncunună cerbii,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu vrei să-mi dăruiești

Mă plimb prin roua florilor din zori,
Alung durerea dintre noi doi,
Tu vii lângă mine și mă cuprinzi cu drag,
Și-mi spui să vin din nou la tine-n prag.
Ne plimbăm apoi ținându-ne de mână,
Printre florile ce parfum emană,
Acum mi-ai dărui și cerul dacă ai putea,
Ș-ai face covor de flori-n calea mea
Și tot din flori mi-ai împleti cunună,
Iar luna ai prinde-o într-o mână.
Nu știi ce să-mi mai dăruiești,
Eu vreau liniște și sper că și tu asta îți dorești.
Sper că toate se vor înfăptui,
Când noi împreună vom fi.

poezie de (2 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul iubirii

(soțului meu, Alexandar)


am încredere iubite în dragostea ta
privesc în ochii tăi limpezimi de izvor
cuvântul tandru e un murmur de stea
petale de iubire îmi așterni pe covor.

alături de tine timpul e un miracol
povestea noastră o răspândește vântul
doi spectatori la al vieții spectacol
îmbrățișați de soare ascultăndu-i cântul.

cuibul nostru tapetat cu lumini
la poale de munte se-nvârte după soare
se împrospătează cu miresme de crini
captează liniștea codrului mare.

iubirea noastră tinde la infinit
alături de stele care ne-au unit.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Libertate de simțire

mă rostogolesc febrilă pe un covor floral
poiana fericirilor e rai plin de lumină
privighetori mă cheamă la madrigal coral
toată natura vibrează în albumină.

supremă desfătare să zburd printre fluturi
aripi diafane sublim mă ridică la cer
de praful iluziilor vântule mă scuturi
șoptindu-mi la ureche că durerile pier.

mândre anotimpuri le-am prins în salbă
în dansul luminii să tresalte pe piept
mă răsfăț cu soarele pe petale de nalbă
se umple de miresme destinul înțelept.

îmi agăț speranța de o simțire dalbă
suprema împlinire încă o mai aștept.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răsărirea Luminii (sonet)

RĂSĂRIREA LUMINII
(sonet Pascal)

Răsare Lumina Domnului Hristos
Din covor astral, împletit cu stele,
La Înviere, când vine Paștele,
În altarul sufletului credincios.

Din mugurii ei se-aud cuvintele:
"Luați Lumină!" din spirit maiestuos!
Ca să sfințească sufletul virtuos,
Când îngerii aprind candelabrele.

Lumina coace rod în suflet mănos
Cu flacăra ce urnește muntele
Și miracolul gândului luminos.

E mister care înalță templele
Credinței, la Paște în miei sângeros,
Când spirite bântuie mormintele.

[...] Citește tot

sonet de din Sonete Pascale (5 aprilie 2021)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 14 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook